Diferendul dintre albanezi şi sîrbi durează de
mai bine de 60 de ani. În 1943, conducătorul albanez Ferat Beg Draga afirma: „A
sosit timpul să-i distrugem pe sîrbi. Nu vor mai exista sîrbi sub soarele din
Kosovo”! Acest obiectiv a fost atins aproape în totalitate în 1999 cu ajutorul
NATO! În 1964 a fost înfiinţat Comitetul Revoluţionar Anti-Revizionist, cu
sprijinul Serviciului Albanez de Informaţii şi al... Chinei aliată cu Albania
împotriva revizionismului sovietic! Acest comitet a organizat demonstraţiile
din 27 noiembrie 1968 din Kosovo.
UCK, Armata de Eliberare din Kosovo, a luat fiinţă în 1999, ca o mişcare de eliberare naţională! Potrivit informaţiilor pe care le aveam în martie 1999, în Yugoslavia, la acel moment, UCK dispunea de 40.000 de combatanţi, adică 20 de brigăzi a 2000 de luptători. 3 brigăzi operau la Pristina, 2 în raionul Podujevo, 2 la Mitrovica, cîte o brigadă în raioanele Djakovika, Decani, Klina, Kacanik, Urosevac, Gnjilane, Prizren, Pec, Glogovac şi Vucitrn. Un nucleu permanent de aproximativ 1500-2000 de luptători a fost identificat înaintea declanşării bombardamentelor NATO în zona Drenica. Dovezile arată că luptătorii UCK au fost încorporaţi cu forţa, pe principiul o casă un luptător! Din surse aparţinînd organelor securităţii yugoslave, rezultă că în 1998, UCK ar fi dispus de 26.000 de puşti automate de asalt, 10.500 de pistoale mitralieră, 2250 de mitraliere, 850 de aruncătoare, 200.000 de grenade de mînă şi 5500 de pistoale. Comandamentul UCK a împărţit teritoriul provinciei Kosovo în 4 zone de operaţii: Zona 1 – Pristina, Podijevo; Zona 2 – Kosovska, Mitrovica, Vucitrn şi Drenica; Zona 3 – Pec, Decani, Djakovica, Prizrem; Zona 4 – Vrosevak, Gnjilane. Cele mai puternice baze UCK erau în localităţile Donji, Gornji, Prekaz, Preleva, Srbica şi Pec. Zeri Kosovec (Vocea Kosovo) era organul de presă al grupării, editat în Elveţia, în limba albaneză. La NewYork apărea ziarul ILIRIA, condus de chiar purtătorul de cuvînt al UCK, Joseph Diogardy, albanez de religie...iudaică!
UCK îşi aduna fondurile din Europa, emigraţia albaneză fiind obligată să vrese „zakatul” în conturile din Elveţia şi Germania, în special, dar şi firmele albaneze din Serbia erau dijmuite riguros. De asemenea, SUA, Arabia Saudită, Turcia şi Iranul şi-au adus o contribuţie financiară însemnată, dar şi traficul de droguri şi prostituţia. Sumele adunate au fost de peste 400 milioane USD, în 1998! Vîrsta media a combatanţilor UCK era de 22-45 de ani, iar solda lunară de 1000 de mărci germane şi o cotă de asigurare pentru familie. Obiectivul politic al UCK a fost de la început secesiunea provinciei Kosovo.
În aceste condiţii, chiar şi fără ajutorul NATO, UCK ar fi învins în lupta de eliberare. Experienţa în lupta contrainsurgentă spune că pentru anihilarea unei astfel de armate este nevoie de 10 militari pentru fiecare combatant!
Frecvenţa atacurilor teroriste în Kosovo au fost de 11 în 1991, 12 în 1992, pauză pînă în 1996 cînd au avut loc 36 de atacuri teroriste, urmate de 55 în 1997 şi de 65 în primele trei luni ale anului 1998! Acest lucru demonstrează apariţia unor instructori profesionişi! Atacurile au vizat, îndeosebi, forţele de poliţie, sediile şi casele familiale ale poliţiştilor, dar şi civilii sîrbi sau albanezii consideraţi loiali statului Yugoslav. Din 1998, UCK a trecut de la imaginea de organizaţie teroristă la cea de gherilă, etalîndu-şi uniformele şi drapelul la toate televiziunile!, dar s-a dovedit a fi o formaţiune terorist-secesionistă clasică, organizată după criteriile patriarhale ale comunităţii albaneze, aflată sub influenţa clanurilor şi consiliilor tribale (fis). Prezente mai mult în localităţi din mediul rural, nucleele UCK au procedat la fortificarea caselor cu lucrări de apărare, tranşee, tuneluri şi întăriri, unde aveau depozitate arme, muniţii, explozivi şi alimente. Trupele NATO s-au abţinut să pătrundă în aceste localităţi!
Cu ajutorul UCK, actualii lideri politici de la Priştina s-au transformat din traficanţi de arme, droguri şi femei pe pieţele europene, în lideri respectaţi. Respectul rămîne reciproc atîta timp cît fluxul de bani dinspre Occident spre Pristina nu va înceta. Şomajul este de 70% deşi societatea kosovară este cea mai tînără din Europa, peste 52% din populaţie are sub 27 de ani! În această situaţie, Kosovo devine o ameninţare pentru piaţa forţei de muncă Albaneză, neuniformă între nord şi sud, dominate de albanezii GHEG, din Nord, şi cei TOSK, din sud, răscoliţi de banditismul organizat – dar membru NATO! -, în Balkanii divizaţi de grupuri etnice numeroase. De altfel, în 188 dintre statele membre ONU trăiesc 3600 de grupuri etnice distincte, minoritare, cu pretenţii autonomiste şi separatiste, care acum privesc spre Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga!
UCK, Armata de Eliberare din Kosovo, a luat fiinţă în 1999, ca o mişcare de eliberare naţională! Potrivit informaţiilor pe care le aveam în martie 1999, în Yugoslavia, la acel moment, UCK dispunea de 40.000 de combatanţi, adică 20 de brigăzi a 2000 de luptători. 3 brigăzi operau la Pristina, 2 în raionul Podujevo, 2 la Mitrovica, cîte o brigadă în raioanele Djakovika, Decani, Klina, Kacanik, Urosevac, Gnjilane, Prizren, Pec, Glogovac şi Vucitrn. Un nucleu permanent de aproximativ 1500-2000 de luptători a fost identificat înaintea declanşării bombardamentelor NATO în zona Drenica. Dovezile arată că luptătorii UCK au fost încorporaţi cu forţa, pe principiul o casă un luptător! Din surse aparţinînd organelor securităţii yugoslave, rezultă că în 1998, UCK ar fi dispus de 26.000 de puşti automate de asalt, 10.500 de pistoale mitralieră, 2250 de mitraliere, 850 de aruncătoare, 200.000 de grenade de mînă şi 5500 de pistoale. Comandamentul UCK a împărţit teritoriul provinciei Kosovo în 4 zone de operaţii: Zona 1 – Pristina, Podijevo; Zona 2 – Kosovska, Mitrovica, Vucitrn şi Drenica; Zona 3 – Pec, Decani, Djakovica, Prizrem; Zona 4 – Vrosevak, Gnjilane. Cele mai puternice baze UCK erau în localităţile Donji, Gornji, Prekaz, Preleva, Srbica şi Pec. Zeri Kosovec (Vocea Kosovo) era organul de presă al grupării, editat în Elveţia, în limba albaneză. La NewYork apărea ziarul ILIRIA, condus de chiar purtătorul de cuvînt al UCK, Joseph Diogardy, albanez de religie...iudaică!
UCK îşi aduna fondurile din Europa, emigraţia albaneză fiind obligată să vrese „zakatul” în conturile din Elveţia şi Germania, în special, dar şi firmele albaneze din Serbia erau dijmuite riguros. De asemenea, SUA, Arabia Saudită, Turcia şi Iranul şi-au adus o contribuţie financiară însemnată, dar şi traficul de droguri şi prostituţia. Sumele adunate au fost de peste 400 milioane USD, în 1998! Vîrsta media a combatanţilor UCK era de 22-45 de ani, iar solda lunară de 1000 de mărci germane şi o cotă de asigurare pentru familie. Obiectivul politic al UCK a fost de la început secesiunea provinciei Kosovo.
În aceste condiţii, chiar şi fără ajutorul NATO, UCK ar fi învins în lupta de eliberare. Experienţa în lupta contrainsurgentă spune că pentru anihilarea unei astfel de armate este nevoie de 10 militari pentru fiecare combatant!
Frecvenţa atacurilor teroriste în Kosovo au fost de 11 în 1991, 12 în 1992, pauză pînă în 1996 cînd au avut loc 36 de atacuri teroriste, urmate de 55 în 1997 şi de 65 în primele trei luni ale anului 1998! Acest lucru demonstrează apariţia unor instructori profesionişi! Atacurile au vizat, îndeosebi, forţele de poliţie, sediile şi casele familiale ale poliţiştilor, dar şi civilii sîrbi sau albanezii consideraţi loiali statului Yugoslav. Din 1998, UCK a trecut de la imaginea de organizaţie teroristă la cea de gherilă, etalîndu-şi uniformele şi drapelul la toate televiziunile!, dar s-a dovedit a fi o formaţiune terorist-secesionistă clasică, organizată după criteriile patriarhale ale comunităţii albaneze, aflată sub influenţa clanurilor şi consiliilor tribale (fis). Prezente mai mult în localităţi din mediul rural, nucleele UCK au procedat la fortificarea caselor cu lucrări de apărare, tranşee, tuneluri şi întăriri, unde aveau depozitate arme, muniţii, explozivi şi alimente. Trupele NATO s-au abţinut să pătrundă în aceste localităţi!
Cu ajutorul UCK, actualii lideri politici de la Priştina s-au transformat din traficanţi de arme, droguri şi femei pe pieţele europene, în lideri respectaţi. Respectul rămîne reciproc atîta timp cît fluxul de bani dinspre Occident spre Pristina nu va înceta. Şomajul este de 70% deşi societatea kosovară este cea mai tînără din Europa, peste 52% din populaţie are sub 27 de ani! În această situaţie, Kosovo devine o ameninţare pentru piaţa forţei de muncă Albaneză, neuniformă între nord şi sud, dominate de albanezii GHEG, din Nord, şi cei TOSK, din sud, răscoliţi de banditismul organizat – dar membru NATO! -, în Balkanii divizaţi de grupuri etnice numeroase. De altfel, în 188 dintre statele membre ONU trăiesc 3600 de grupuri etnice distincte, minoritare, cu pretenţii autonomiste şi separatiste, care acum privesc spre Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu