Păstrarea memoriei celor căzuţi
pentru ţară, amenajarea, protejarea şi conservarea mormintelor şi monumentelor
dedicate acestora reprezintă o datorie sacră a fiecărui stat, dar şi o
obligaţie ce decurge din convenţiile şi tratatele internaţionale.
La
peste 60 de ani de la încheierea ultimei conflagraţii mondiale, foştii
beligeranţi încă încearcă să afle cum au fost deţinuţi proprii militari căzuţi
în prizonierat, în ce condiţii au decedat unii dintre aceştia, unde le sunt
mormintele.
România – ca urmare a asumării normelor dreptului internaţional umanitar
stabilite prin Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 cu privire la
protecţia victimelor de război şi prin Protocoalele adiţionale ale acestora din
8 iunie 1977, dar şi a conştientizării
obligaţiilor statului şi societăţii civile privind protecţia victimelor
conflictelor armate internaţionale – s-a aliniat la standardele europene în
domeniul ocrotirii mormintelor de război prin înfiinţarea Oficiului Naţional
pentru Cultul Eroilor.
Ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale – în subordinea
Ministerului Apărării Naţionale – Oficiul are scopul de a elabora şi asigura aplicarea strategiei şi
politicilor în domeniul mormintelor şi operelor comemorative de război.
Prin înfiinţarea Oficiului Naţional pentru Cultul
Eroilor, în anul 2004, s-a deschis o nouă etapă în procesul de păstrare şi
cultivare a memoriei eroilor întrucât, aşa cum a afirmat Nicolae Iorga, „Neamul devine etern prin cultul eroilor“.
1. Problematica mormintelor şi operelor
comemorative de război
Secolele
XIX – XX au fost marcate de ample confruntări militare la nivel european şi
mondial, în care a fost angajat un număr impresionant de state, în cadrul unor
alianţe şi coaliţii politico-militare.
România,
aflată într-o poziţie geopolitică şi geostrategică de interes pentru imperiile
europene şi alianţele realizate la un anumit moment dat, în acord cu interesele
sale naţionale, a participat la confruntările militare majore desfăşurate în
perioada 1877 – 1945 (Războiul de
Independenţă, Al Doilea Război Balcanic, Primul Război Mondial şi Al Doilea
Război Mondial). Armata română a luat parte la confruntări militare
desfăşurate pe teritoriul naţional şi în afara acestuia, înregistrând pierderi
însemnate, generate de factori obiectivi şi subiectivi, estimate la peste 1,4 milioane de morţi, răniţi şi dispăruţi.
1.1. Morminte şi opere comemorative de război
româneşti în străinătate
Militarii
români morţi în războaie sau din cauza acestora au fost înmormântaţi pe
teritoriul naţional a 31 (treizeci şi
unu) de state din Europa şi Asia. Până în prezent, au fost identificaţi 132.659
de eroi români, decedaţi în timpul luptelor, în spitale sau în prizonierat,
înmormântaţi în 2.994 locuri de înhumare. Pe baza informaţiilor din fondurile arhivistice, a bibliografiei
studiate şi a cercetării de teren, pe teritoriul a 16 (şaisprezece) state, în 187 de localităţi, au fost identificate 208
opere comemorative de război ridicate în memoria eroilor români .
Până în prezent, România a încheiat Acorduri
interguvernamentale în domeniul mormintelor şi operelor comemorative de război
cu Republica Federală Germania
(Bonn, 1996), Federaţia Rusă
(Bucureşti, 2005), Republica Slovacă
(Bratislava, 2006) şi Republica Ungară
(Bucureşti, 2008).
Cea mai
mare şi reprezentativă necropolă de război românească de peste hotare este Cimitirul de onoare al eroilor români din
Zvolen (Slovacia), declarat monument
cultural, în anul 1963, de către autorităţile slovace abilitate. În Cimitirul
militar centralizator din Zvolen au fost înhumaţi 10.384 de eroi români decedaţi în luptele pentru eliberarea
Cehoslovaciei, în perioada decembrie 1944 – 12 mai 1945. De asemenea, locuri de
înhumare a eroilor români decedaţi peste hotare, având un număr semnificativ de
militari înhumaţi sunt în
Cehia, Bulgaria, Franţa,
Austria, Ungaria
,Ucraina şi Republica Moldova.
O situaţie
aparte o reprezintă locurile de înhumare a eroilor români decedaţi în timpul
Campaniei de Est, pe teritoriul actual al Federaţiei
Ruse. Până în prezent, au fost identificate în fondurile arhivistice date
care atestă că un număr de 22.354
militari români au murit pe teritoriul actual al Federaţiei Ruse, în Al
Doilea Război Mondial, din care 6.202 în timpul operaţiilor militare, iar
16.152 în prizonierat. Osemintele acestora se află în 406 locuri de înhumare (148 pentru cei decedaţi pe câmpul de luptă
şi 258 pentru cei decedaţi în lagărele şi spitalele speciale ale N.K.V.D).
Marcarea
locurilor de înhumare a eroilor români în Federaţia Rusă s-a situat printre priorităţile Oficiului, însă abia după
anul 2007 – în concordanţă cu prevederile Acordului interguvernamental
româno-rus privind regimul juridic al mormintelor şi operelor comemorative de
război – s-au putut concretiza 8 (opt) proiecte de marcare cu monumente
comemorative a unor locuri de înhumare a militarilor români morţi în
prizonierat (Liublino, Taliţî, Krasnogorsk, Kameşkovo, Oranki, Lejnevo, Tuma şi
Astrahan).
Printre priorităţile Oficiului,
în anii următori, se numără şi marcarea
unor locuri de înhumare a eroilor români care au murit în timpul operaţiilor
militare, cu atât mai mult cu cât, în prezent, nu se mai păstrează în teren
niciun astfel de cimitir.
1.2. Morminte
şi opere comemorative de război româneşti şi străine în România
Pierderile
mari înregistrate în confruntările militare, începând cu a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, au determinat statele şi organizaţiile internaţionale să
convină asupra realizării şi întreţinerii mormintelor de război, cinstirii
memoriei eroilor şi realizării unor memoriale şi opere comemorative de război,
de regulă, la locul desfăşurării luptelor sau acolo unde acestea puteau să aibă
un impact mai amplu asupra comunităţii locale şi nu numai.
În
baza celor convenite, pe teritoriul statelor beligerante s-au desfăşurat ample
activităţi pentru identificarea
locurilor de înhumare a eroilor şi centralizarea osemintelor în mausolee,
osuare, cimitire şi parcele de onoare.
Pe teritoriul ţării noastre sunt numeroase cimitire, în
care sunt înmormântaţi militari din 18
(optsprezece) state, morţi în luptă sau în prizonierat. Până în prezent, au
fost identificate 2.458 de
morminte/cimitire de război româneşti şi străine situate în Bucureşti şi pe
teritoriul unor localităţi din toate judeţele ţării .
În
ceea ce priveşte evidenţa locurilor de înhumare străine au fost identificate
date pentru 147.805 de militari, de
diferite naţionalităţi, înmormântaţi în 1.008
localităţi. Unul dintre cele mai
semnificative locuri de înhumare, din această categorie, este Cimitirul Internaţional de Onoare „Mircea
cel Bătrân” de la Mircea Vodă Gară (judeţul Constanţa) în care îşi dorm
somnul de veci 5.306 militari bulgari,
germani, ruşi, austrieci, sârbi, polonezi şi români. Cimitire de onoare
reprezentative ale militarilor străini sunt şi în municipiul Bucureşti (Cimitirul de onoare al
eroilor italieni, Ghencea, 1600 militari
şi Cimitirul Pro-Patria, 4.414 militari
germani, austrieci, ungari, bulgari, ruşi, sârbi).
Urmare a activităţii
desfăşurate în cadrul Oficiului, de la înfiinţare şi până în prezent, au fost
identificate, analizate şi sintetizate, în documentare, fişe de evidenţă
provizorii şi situaţii statistice, date privind mormintele şi operele comemorative
de război româneşti din ţară şi străinătate. Astfel, pe teritoriul României, în
1.102 localităţi au fost înhumaţi 152.045
de militari români.
O categorie importantă a necropolelor de război,
în care şi-au găsit odihna veşnică zeci de mii de militari români căzuţi în
Primul Război Mondial o reprezintă mausoleele.
Cele mai importante mausolee sunt la
Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja şi
Focşani (judeţul Vrancea), Oituz (judeţul
Bacău), Topliţa (judeţul Harghita), Giurgiu (judeţul Giurgiu), Mateiaş (judeţul Argeş), Comana (judeţul Giurgiu) şi Odorheiu-Secuiesc (judeţul Harghita).
Zecile de mii de
militari români decedaţi în timpul celor două conflagraţii mondiale au fost
înhumaţi în cimitire/parcele de onoare, osuare şi morminte comune/individuale
răspândite pe întreg teritoriul ţării. Dintre cele mai reprezentative cimitire
de onoare româneşti le menţionăm pe cele de la Oarba de Mureş (judeţul Mureş, aprox. 11.000 de militari), Bucureşti
(Cimitirul Militar Ghencea, 2.520
militari) şi Galaţi (Cimitirul Eternitatea, 1.343
militari).
Sacrificiul
militarilor români, şi nu numai, a fost cinstit şi evocat în multiple forme şi
modalităţi, printre care şi un mare număr de monumente comemorative, întrucât „Monumentele sunt istoria vie a neamului“ (Nicolae Iorga).
Începând cu
anul 1878, pe teritoriul României au fost realizate 5.887 de opere comemorative de război, în memoria eroilor români şi străini, amplasate în peste 3.300 de
localităţi. Dintre acestea, 4.984 au fost ridicate în memoria eroilor români, iar 903 dedicate militarilor din
armatele beligerante.
FOCUS nr. 22