Strategia de Apărare a ţării, însuşită de CSAT şi trimis Parlamentului încă din 2010!, ar trebui să fie documentul fundamental al întregului mandat al preşedintelui, care să ghideze atît politica sa externă, cît şi guvernarea sau instituţiile specifice însărcinate, prin lege, cu prevenirea şi contracararea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor identificate de către document. Mă aşteptam, de exemplu, ca în baza documentului însuşit de CSAT să se discute despre măsurile de austeritate impuse de criza economică, care alimentează xenofobia şi ajută partidele extremiste, a căror popularitate este în creştere, în Europa, după cum avertizaza, încă de atunci, un raport prezentat în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), de Titus Corlăţean. Sau, să se iniţieze o dezbatere despre AGRICULTURĂ şi ENERGIE, două elemente vitale fără de care nu pot exista un stat, o regiune, un judeţ, sau o comunitate mică! Din păcate, nu am auzit nimic din toate acestea, nici măcar despre "guvernarea ineficientă", un termen ce apare în SNAp şi cu care nici preşedintele şi nici guvernul pe care îl girează, nu sînt prieteni! Eu am să mă refer, şi astăzi, doar la cinci dintre termenii prezentaţi, prin prisma studiului securităţii:
1. Calitatea slabă a actului de guvernare. Un rol important în procesul de consolidare a stabilităţii şi securităţii noilor democraţii din Europa revine capacităţii statelor şi a societăţilor de a promova o gestiune eficientă a treburilor publice, de a garanta exercitarea responsabilă şi eficientă a puterii, în deplin acord cu principiile democraţiei şi cerinţele respectării drepturilor omului. Aşa zice cartea! Expresia publică a acestor exigenţe este... buna guvernare! UE are o chartă albă a bunei guvernări, document ce subliniază conţinutul termenului şi pe care nu cred că vreun individ implicat în ultimii doi ani în guvernarea României a fost curios să o deschidă! Calitatea slabă a actului de guvernare reprezintă o ameninţare serioasă la adresa securităţii prin ameninţarea coeziunii sociale, a legitimităţii unei guvernări, deschiderea porţii pentru contestarea ei violentă sau, şi mai grav, fenomenul de alienare faţă de guvernarea ţării, ignorarea, îndepărtarea sau nerespectarea autorităţii. Am să las sociologii, economiştii şi psihologii să explice, pe larg, efectele fiecărui fenomen în parte.
2. Guvernare ineficientă. Este denumirea unui caz special al unei calităţi slabe a guvernării, aşa cum o prezentam mai sus, şi care nu este legat atît de utilizarea abuzivă a puterii, cît de lipsa capacităţii de a atinge obiectivele de administrare a treburilor publice aşteptate de populaţie. Din punct de vedere al studiului de securitate, guvernarea ineficientă, ca efect al deficitului democratic şi al corupţiei instituţionale, se reflectă în manifestări de clientelism politic, ineficienţă a administraţiei publice, lipsa de transparenţă şi de responsabilitate publică, de birocraţie excesivă şi de tendinţe autoritariste. Ameninţarea la adresa securităţii naţionale este amplificată de faptul că subminează încrederea cetăţenilor în institutiile publice. În manualele de specialitate, guvernarea ineficientă apare ca o ameninţare majoră la adresa securităţii statelor. Guvernarea ineficientă a pus adesea în pericol exerciţiul normal al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a afectat îndeplinirea obligaţiilor internaţionale ale unor state - inclusiv a obligaţiilor ce vizează protecţia identităţii naţionale - generînd riscul producerii unor crize cu impact transfrontalier.
3. Şi pentru că vorbeam de crize, lipsa capacităţii de gestionare a crizelor din partea autorităţii publice reprezintă, de asemenea, o ameninţare majoră cu impact asupra securităţii naţionale. Direct, prin nesoluţionare crizelor, amînarea soluţionării lor, soluţionare ineficientă, crearea de costuri publice majore şi de nemulţumire socială, dar şi indirect, prin faptul că gestionarea situaţiilor de criză este o componentă a bunei guvernări. Vorbim de criză, de măsuri rapide şi eficiente! Poate, îndelung exersate...sau nu, care generează, în România o decizie de slabă calitate.
4. Slaba calitate e deciziei în criză este legată de lipsa capacităţii de gestionare a crizelor, despre care vorbeam deja, şi se referă la tipuri de decizii în situaţii de criză care dau naştere la crize secundare, ca efect al deciziei pripite şi necompetitive, ca să nu scriu "incompetente" pentru soluţionarea crizei iniţiale şi care crează crize în cascadă, ce amplifică gradul de ameninţare a valorilor fundamentale, impune costuri nemăsurate ale soluţiei sau anternează pierderi simbolice ale statului – prestigiu, autoritate, imagine – pierderi resimţite direct de către toţi cetăţenii! Nu are rost să dau un exemplu punctual, pentru că toată lumea îl cunoaşte! Contracararea acestui tip de ameninţare presupune organizarea sistemelor profesioniste de reacţii în situaţii de criză acumularea bunelor practici şi a experienţei şi preluarea lecţiilor învăţate de la alte state. Noi, doar pentru crize clasice, cum sînt situaţiile de urgenţă, avem astfel de planuri, bine puse la punct, din păcate, de săptămîna trecută STATUL NU MAI ARE BANI să le aplice! Ce să mai vorbesc de planuri de acţiune economică pe timp de criză...
5. Ameninţările la adresa infrastructurii critice, care sînt ameninţări la adresa bunei funcţionări a serviciilor publice, a infrastructurii de transporturi, a aprovizionării cu elementele vitale unui trai decent, prevenirea atacurilor la adresa elementelor sensibile la adresa vieţii, sănătăţii, educaţiei şi integrităţii oamenilor, menţinerea sistemelor vitale dar şi a serviciilor minimale pentru calitatea vieţii. Lipsa preocupărilor sau a catalogării vulnerabilităţilor şi a modului de reducere a ameninţărilor la adresa infrastructurii critice poate afecta atît capacităţile de apărare şi instrumentele de asigurare a securităţii unui stat, dar se poate înscrie şi în sfera ameninţărilor de tipul guvernării ineficiente sau a slabei calităţi a guvernării. Corupţia endemică face parte din ameninţarea la adresa infrastructurii critice. Un stat corupt sau criminal este o ameninţare atît la adresa bunei guvernări sau a guvernării eficiente, dar potenţează terorismul şi crima organizată.
Cinci elemente asupra cărora mă aşteptam să se aplece mai mult societatea civilă, comentatorii, consilierii şi primatele urlătoare de la televiziunile de ştiri. Evident, decizia este politică şi se află în mîna "decidentului politic"! Noi putem doar semnala aceste ameninţări şi sancţiona decidentul politic, electoral sau, de ce nu, fizic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu