Deloc surprinzător, 'presa s-a repezit să comenteze punctele referitoare la operaţiunea dezastruoasă din Algeria şi cele la participarea soldaţilor români la micul război colonial al preşedintelui Hollande', mai notează postul de radio oficios al Kremlinului.
Analiştii cu valenţe economice s-au concentrat asupra privatizării CFR Marfă, deşi jocul a fost făcut deja. 'România nu mai are suveranitate economică, deciziile cu caracter economic fiind luate de FMI', afirmă autorul comentariului, Valentin Mândrăşescu, potrivit căruia 'în aceste condiţii, numai în visele frumoase ale naţionaliştilor români, CSAT-ul ar putea pune piciorul în prag, blocând privatizarea acestei întreprinderi cu caracter strategic'.
Din perspectiva geopolitică, cel mai interesant este punctul numărul 2 de pe agendă 'realizarea, în cadrul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord /NATO/, a unui plan de contingenţă pentru România', remarcă Vocea Rusiei.
'În analiza documentelor oficiale ale statului român există o regulă de bază: cele mai importante părţi sunt cele traduse din engleză. Regula a funcţionat perfect atât în cazul acordului de coabitare /de fapt, capitulare/ semnat de Victor Ponta, cât şi în cazul agendei CSAT. Elaborarea unui plan de contingenţă /de fapt, 'contingency plan'/, nu este o procedură obişnuită', adaugă postul de radio.
Ce este un 'plan de contingenţă' în terminologia uzuală a NATO? Atunci când termenul se utilizează în cazul relaţiei dintre o ţară membră şi NATO, un 'contingency plan' presupune elaborarea unui set concret de acţiuni pentru situaţia în care acest stat intră într-un conflict militar.
Până acum, asemenea planuri oficiale au fost elaborate doar pentru următoarele ţări: Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia. Ţările baltice au cerut elaborarea unui plan pentru cazul unui conflict militar cu Rusia şi s-au zbătut cinci ani pentru ca NATO să accepte această cerere şi să elaboreze planul. Polonia a cerut elaborarea unui plan pentru un eventual conflict militar cu Belarus, iar apoi planul a fost 'upgradat' pentru un eventual conflict cu Rusia, aminteşte Vocea Rusiei.
În acest context apar două aspecte importante. Primul: aceste planuri se elaborează la cererea ţării membre. Al doilea: de obicei, Germania se opune elaborării unor planuri de acest gen /aşa a fost în toate cazurile de până acum/, iar reprezentanţii aripii radicale a conducerii americane a SUA susţin asemenea iniţiative. Germania se opune unor iniţiative de acest gen deoarece elaborarea unor 'contingency plans' presupune stabilirea exactă a ţărilor cu care există riscul intrării într-un conflict militar, ceea ce conduce la o răcire drastică a relaţiilor cu aceste ţări şi alte consecinţe nefaste.
Un 'contingency plan' nu presupune răspunsul la o întrebare generalizată de genul 'ce se întâmplă dacă intrăm în război?', ci presupune un răspuns la întrebări precise şi punctuale de genul 'ce se întâmplă dacă începe un război cu Ucraina?', 'ce se întâmplă dacă începe un război cu Rusia?' etc. Desigur, 'apologeţii NATO vor spune că asemenea planuri se pregătesc doar pentru eventualitatea unor operaţiuni defensive, dar realitatea incontestabilă arată că niciuna dintre operaţiile recente ale ţărilor NATO /Libia, Irak, Serbia/ nu a avut caracter defensiv, toate fiind de fapt nişte războaie de agresiune', adaugă Vocea Rusiei.
'Există analişti care consideră că etalarea în public a intenţiilor de elaborare a acestor planuri nu este altceva decât rezultatul dorinţei unor ţări de a atrage atenţia', notează postul de radio de la Moscova, adăugând că 'din această perspectivă, se poate spune că scopul a fost atins, iar atenţia a fost atrasă'.
Comentariul se încheie cu: 'Ce urmează?'. 'Depinde de răspunsul la întrebarea: dacă România se pregăteşte de război, atunci pentru ce război se pregăteşte România?', se mai întreabă Vocea Rusiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu