Simulare de jaf la o bancă din Capitală; agentul de la compania de pază a sosit în 9 minute

Bucureşti, 28 dec /Agerpres/ - Poliţia Capitalei a organizat vineri o simulare de jaf la sucursala unei bănci din Capitală, un agent de la o companie de pază sosind pentru intervenţie în circa nouă minute.
Potrivit comisarului-şef Dănuţ Găvan, şef serviciu Ordine Publică în cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti (DGPMB), timpul în care a sosit agentul de la compania de pază de la apăsarea butonului de panică se înscrie în limitele legii, deoarece conform Hotărârii de Guvern 301/2012 intervenţia în mediul urban trebuie să se realizeze până în 15 minute.
'În contractul dintre bancă şi prestatorul serviciului de pază, timpul poate fi mai mic. Aici am înţeles că timpul prevăzut pentru o intervenţie este de 10 minute, aşa că agentul s-a încadrat. Nu ştiu câte persoane trebuiau să intervină, trebuie citit planul de pază al obiectivului', a afirmat comisarul-şef de poliţie Dănuţ Găvan.
El a precizat că în cazul în care nu se respectă normele legale privind măsurile de securitate, Poliţia îi poate aplica o amendă directorului băncii respective iar în cazul în care o agenţie de pază are plângeri în mod repetat, se poate ajunge şi la suspendarea licenţei de funcţionare.
Dănuţ Găvan a explicat că fiecare funcţionar are mai multe sertare cu bani, în cel superior aflându-se sume mici, în timp ce sumele mari sunt în cele inferioare, care sunt prevăzute cu temporizator care are timpul de deschidere de 10 minute.
Poliţia verifică sistemul de securitate de la mai multe bănci după ce un jaf armat a avut loc în seara zilei de 23 decembrie, la o bancă din Capitală din zona Pipera.
Potrivit Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, o persoană având faţa acoperită a pătruns în sediul băncii din sectorul 1 iar sub ameninţarea armei ar fi sustras o sumă de bani după care a fugit.
Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, Cosmin Zamfir, a declarat că atacatorul avea în mână un pistol despre care poliţiştii încă nu ştiu dacă era unul adevărat sau era de jucărie. ''Acesta a intrat în sediul băncii de pe şoseaua Pipera, ameninţându-i pe cei doi lucrători care se aflau în bancă, un bărbat şi o femeie. Aceştia au apăsat imediat butonul de panică, dar, sub ameninţare, angajatul băncii a deschis casa de bani, de unde agresorul a sustras o sumă de bani pe care a băgat-o în rucsacul pe care-l avea asupra sa, părăsind apoi în fugă locul incidentului'', a precizat Cosmin Zamfir.

PIRATERIA

De MERKAVA

Pirateria contemporană nu mai are nimic din "corsăreala" secolului al XVII-lea. Este o ocupaţie dură şi violentă, iar sfîrşitul Războiului Rece, şi a constrîngerilor exercitate asupra unor regiuni, a eliberat "dginul din sticlă"! Pirateria pe mare s-a transformat într-una din problemele globale ale lumii contemporane, a declarat Secretarul General al ONU Ban Ki-Moon, prezentînd un raport în cadrul conferinţei pentru contracararea pirateriei de la Londra. El a numit ”absolut inacceptabilă” situaţia, cînd aproape zilnic parvin informaţii despre atacurile piraţilor asupra navelor. Potrivit Secretatului General al ONU, această situaţie va fi depăşită, dacă vor fi rezolvate problemele socio-economice ale ţărilor sărace.

"O victorie asupra piraţilor somalezi va fi mai dificil de obţinut decît pacea în Afganistan", consideră, la rîndul său, coordonatoarea luptei împotriva pirateriei maritime din cadrul Departamentului de Stat al SUA, Donna Hopkins, citată de BBC. "Pirateria din Somalia a devenit o afacere criminală la nivel internaţional' - a afirmat ea, în cadrul unei întîlniri cu presa. "Nu există nave militare suficiente pe planeta noastră pentru a brăzda întregul Ocean Indian. Operaţiunile militar-navale sînt importante, dar nu suficiente. Se impune o gamă largă de măsuri strategice de ordin politic, între care stoparea fluxurilor financiare, principalul stimulent al pirateriei şi care o transformă într-o afacere" - a afirmat responsabilul american, subliniind că pirateria este crimă organizată şi ar trebui să fie tratată exact ca atare. Donna Hopkins consideră că pirateria din Somalia a devenit o "afacere criminală foarte bine organizată la nivel internaţional", fără să excludă posibilitatea ca piraţii să obţină informaţii despre rutele navelor, pe care le capturează, încărcătura şi destinaţia lor de la informatori străini, care lucrează în organizaţii cu tangenţă cu piaţa de transport maritim. În plus, a spus ea, pe lîngă somalezi, în această "industrie" sînt angrenaţi străini care organizează spălarea fondurilor obţinute ca răscumpărare. "Este imperativ să găsim complicii piraţilor în aceste reţele financiare şi reţele de sprijin instituţional, care permit piraţilor să acţioneze", - a adăugat reprezentanta Departamentului de Stat.

"Din rapoartele care vin este clar că pirateria a penetrat profund structura economică şi socială în Somalia. Atîta timp cît în Somalia nu există un guvern care să poată restabili ordinea în apele teritoriale sau pe ţărm, această problemă va persista", a concluzionat Donna Hopkins.

Pirateria în Somalia se petrece în faţa coastelor Somaliei. Aceste acţiuni, petrecute în apropiere de Cornul Africii, ameninţă serios o rută importantă internaţională a navelor comerciale, ca şi ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare. În faţa costelor somaleze, în Oceanul Indian şi Marea Roşie operează, după unele estimări, 1500 de piraţi, care operează patrulînd pînă la 2000 de km de baza lor din Somalia. Ei au lansat atacuri în sud pînă la canalul Mozambicului, în nord pînă la Marea Roşie şi în est pînă în Maldive şi pe coasta de sud a Indiei!

Potrivit http://ro.wikipedia.org/wiki/Pirateria_%C3%AEn_Somalia, războiul civil din Somalia creează condiţii prielnice acţiunilor piraţilor bine înarmaţi, care sînt sprijiniţi de oameni de afaceri implicaţi în contrabada cu arme şi muniţie, dar şi de companii de shiping şi case de avocatură de la Londra! Deoarece guvernul provizoriu somalez nu are mijloacele necesare de a împiedica aceste acte criminale, unele state au început să trimită în regiune propriile nave militare. Cauza pirateriei este determinată, în parte, de faptul că regimul somalez, nu a reuşit să împiedice pescuitul navelor străine în apele teritoriale ale Somaliei. Pescarii somalezi au căutat să-şi facă dreptate prin alungarea navelor străine. Prin poziţia Somaliei pe drumul comercial nautic aceşti pescari înarmaţi, care la început au căutat împiedicarea pescuitului ilegal în apele lor, nefiind sub control guvermnamental, au devenit o parte din ei, prin anii 1990, piraţi. Expertul kenian Andrew Mwangura afirmă că originea pirateriei se datorează 90 % pescuitului ilegal în apele somaleze! Atacurile piraţilor încep la Mogadishu (sudul Somaliei) şi se continuă spre nord în Golful Aden. Cele mai multe atacuri au avut loc în regiunea Puntland, din nord-estul Somaliei, în porturile Eyl, Harardheere şi Hobyo. Deşi piraţii somalezi au început să acţioneze la un nivel scăzut după anul 1991, anul căderii regimului Siad Bare, care a coincis cu începutul crizei în Somalia, comunitatea internaţională a început să ia atitudine abia în 2007. Astfel, capturarea în luna februarie 2007 a unui vas angajat de către World Food Programme (WFP) pentru transportarea ajutoarelor umanitare pentru Somalia şi înmulţirea atacurilor întreprinse de piraţii somalezi au avut ca efect alarmarea IMO şi îngrijorarea CS ONU, exprimată prin Rezoluţia nr. 1772 (2007).

Cînd s-a constatat că pirateria este o afacere rentabilă, a atras atenţia afaceriştilor care au început să recruteze piraţi şi să le asigure arme moderne. Piraţii, în prezent, răpesc nave diferite nu numai în apropiere de coastă ci şi în larg, pentru acestea, şi echipaj, pretind preţuri de răscumpărare. Ei provin din:

* pescari a căror cunoştinţe de navigaţie sînt utile pe mare,
* soldaţi care provin din războaiele civile
* şi experţi tehnici care folosesc instrumente moderne de orientare

NATO şi UE au trimis, la sfîrşitul anului 2008, propriile grupuri navale în Golful Aden. Astfel, NATO a dislocat temporar (24 octombrie – 12 decembrie 2008) Gruparea Maritimă Permanentă a NATO 2 (SNMG 2) pentru a asigura protecţia vaselor comerciale angajate în programul WFP destinat Somaliei, dar şi a vaselor comerciale care tranzitau zona, în cadrul operaţiunii “ALLIED PROVIDER”, condusă de Comanda Componentei Maritime (MCC) Napoli. Deşi vasele militare angrenate în operaţiune au capturat, recent, o navă bază a piraţilor, zecile de atacuri ale piraţilor concluzionează că forţele navale eşuează în campania lor masivă de a înfrînge piraţii somalezi. În ciuda anilor de eforturi, piraţii sînt mai periculoşi ca niciodată. Un număr mare de experţi în securitate concluzionează că această campanie navală pur şi simplu nu funcţionează. Într-o statistică dată publicităţii în decembrie 2010, se spune că piraţii somalezi deţineau captive 26 de vase şi 609 ostatici. Potrivit forţei navale anti-piraterie a Uniunii Europene, răscumpărarea s-a dublat, în ultimul an, la 5 milioane de dolari, la fel şi perioada de detenţie, la 120 de zile. Într-un efort de a strivi pirateria, o flotă de 40 de nave de război, din 30 de ţări, patrulează în apele de lîngă Somalia. Flota anti-piraterie este "cea mai mare armată pe care a vazut-o lumea în ultima vreme", a spus Deborah Akoth Osiro, o cercetatoare de la biroul Institutului pentru Studii de Securitate din Nairobi, citată de www.epochtimes-romania.com. "Însă, în loc să reducă problema, navele de război au împins piraţii somalezi mai adînc în Oceanul Indian", explică ea în ultima ediţie a ziarului institutului. Un studiu întreprins de guvernul SUA, în septembrie 2010, a arătat că atacurile somaleze au crescut dramatic în ultimii trei ani: de la 40 de atacuri în 2007, la un numar raportat de 218 în 2009. Numărul de ostatici deţinuţi de piraţi a crescut de cinci ori în aceeaşi perioadă, ajungînd la 867 de ostatici în 2009, iar sumele totale de răscumpărare au crescut de la 3 milioane $ în 2007, la aproape 74 de milioane $ în 2009.

Pirateria din Cornul Africii este mai prezentă în ştirile de zi cu zi din cauza apropierii zonei de Orientul Mijlociu şi a tranzitului intens, prin Suez, spre Marea Mediterană. O activitate criminală de acest gen, la fel de intensă, se derulează în Sud-Estul Asiei, zonă în care comerţul mondial se intensifică, Asia devenind centrul lumii secolului 21! Intensitatea crescută a pirateriei în regiune este determinată şi de reducerea prezenţei navale ruso-americane în Oceanul Indian. Potrivit analiştilor, fenomenul este amplificat de prăbuşirea monedelor asiatice şi de criza financiară globală, ultima avînd două consecinţe majore: 1. un mare număr de persoane este atras de piraterie din cauza reducerii masive a locurilor de muncă, scăderii salariale şi creşterea preţului la produsele alimentare; şi 2. statele de pe coastă s-au trezit cu o scădere drastică a încasărilor. În acesată regiune, în afara atacurilor "clasice", se regăseşte fenomenul numit "vasul fantomă", atunci cînd un vas este capturat, falsificate documentele de transport, marfa e vîndută, vasul e re-vopsit şi re-botezat şi, ulterior, re-vîndut. Acest gen de operaţiuni "beneficiază" de implicarea unor organizaţii criminale bogate şi extrem de bine organizate, precum cele chineze din Canton, Shanghai sau Fuken! Piraterie clasică se regăseşte şi în Marea Caraibilor şi Golful Mexic, din cauza suprafeţelor întinse, extrem de greu de monitorizat. În apele Braziliei, pirateria este întîlnită în largul porturilor Santos şi Rio, dar acestea sînt operaţiuni complexe şi sofisticate care vizează doar un anumit tip de încărcătură şi demonstrează o organizare la nivel înalt!

În disperare de cauză, multe guverne şi mulţi proprietari de vase fac apel la mercenari şi la companii private de securitate. Nu pentru că forţa militară a statelor-naţiune nu ar fi capabile să intervină, însă, informaţiile, în baza cărora ar trebui să organizeze apărarea, circulă greoi. Intelligence-ul celor 20 de state puternic industrializate este tributar decidentului politic, care se axează pe informaţia imediată, cel ult pe durata unui ciclu electoral, de cele mai multe ori, neexistînd fonduri disponibile pentru analiza pe termen lung, prognoze sau informaţia necesară companiilor. În aceste condiţii, companiile puternice se apelează la intelligence-ul privat, capabil să întocmească o strategie de securitate pentru actorii non-statali. Companiile de asigurare şi de transport din Londra, de exemplu, planifică să susţină o flotă de patrulare cu 20 de ambarcaţiuni înarmate, cu mercenari la bord. Aceştia se pot regăsi în "componenta civilă" care cuprinde măsurile defensive proprii de securitate, numite şii măsuri antipiraterie, luate de flotele comerciale în vederea prevenirii capturării vaselor de către piraţi, a descurajării, precum şi a întîrzierii actelor de piraterie pentru a permite intervenţia grupărilor navale aflate în apropiere. Deci, cele două tipuri de forţe nu se exclud, ci se completează! Pentru descurajarea atacurilor, sînt îmbarcaţi agenţi de securitate privaţi (cazul vaselor spaniole de pescuit ton), apreciaţi drept o soluţie de viitor! Prezenţa echipelor de securitate private trebuie autorizată, însă, de statul unde este înregistrată nava, în acord cu proprietarul vasului şi operatorul acestuia. Există state care nu agreează această situaţie, de exemplu Marea Britanie! Aceste team-uri sînt furnizate de companii specializate, precum Drum Resources Limited– Marea Britanie, Secopex – Franţa, care cîştigă sume substanţiale, între 8 000 şi 30 000 de euro pe zi, de pe urma pirateriei. Această situaţie este un “exemplu al unei iniţiative private care îndeplineşte funcţii tradiţionale ale statului”. Dezavantajul rezidă în posibilitatea escaladării violenţei pe timpul atacului piraţilor, este de părere Locotenent-comandor Laurenţiu MEŞTERCA, în studiul său COMBATEREA PIRATERIEI SOMALEZE - o abordare maritimă -, publicat în revista GÎNDIREA MILITARĂ ROMÂNEASCĂ, din martie 2010. O consecinţă a acestui fapt a fost uciderea recentă, în premieră, a unui pirat, de către aceste echipe private de securitate! "O întoarcere la paza privată indică faptul că piraţii somalezi au copleşit armata navală", spune Osiro. Dar, locotenent-comandorul român este de părere că "contrapirateria este o misiune atipică pentru forţele navale", deoarece aceasta este o acţiune poliţienească, "în paralel cu strîngerea de probe pentru incriminarea acestora. Prin urmare, în astfel de misiuni se face uz de armamentul de la bord doar în situaţii speciale: avertizarea sau distrugerea ambarcaţiunilor piraţilor". Măsurile de protecţie luate de către navele comerciale au dus la dezvoltarea unor pieţe noi şi profitabile nu numai pentru producătorii de arme non-letale, ci şi pentru companiile private de securitate.

În prezent, Forţele Navale Române sînt reprezentate pe linie de stat major la Northwood, considerat epicentrul luptei contrapirateriei, de doi ofiţeri de marină. Unul lucrează în cadrul Comandamentului Operaţional al UE, dedicat special luptei contrapirateriei, iar celălalt la Comandamentul Maritim al NATO (MCC Northwood), contribuind, prin natura activităţilor sale, la operaţia OCEAN SHIELD.

Numitorul comun al acestor răspunsuri anti-piraterie este că urmează calea de rezolvare minimală. Par să aleagă doar soluţiile cosmetice şi ocolesc singura soluţie evidentă: stabilizarea Somaliei.

P.S: Prea multă linişte şi lipsă de ocupaţie în satele româneşti de la Dunărene. Unele seamănă cu Somalia! Oamenii nu mai pescuiesc. Unii s-au apucat de "piraterie". Atacă vasele de fluviu în căutare de fier vechi, soia şi cărbune. Ei au băgat spaima, însă, în navigatorii străini, de prin 2006 încoace! O şalupă a căpuşat un împingător Sidex, jefuindu-l din mers de 3 tone de motorină. Pirateria s-a produs la ora 4, pe Dunare, în dreptul localităţii constănţene Topalu, după care a ancorat la km 270 al Dunării, spune o ştire de presă. " Bande de hoţi au reuşit să jefuiască mai multe nave comerciale care se deplasau pe Dunăre, în sectorul românesc al fluviului, incidentele stîrnind îngrijorare în privinţa riscului reapariţiei fenomenului pirateriei şi în Europa", scrie Ziarul de Iaşi. Majoritatea atacurilor sînt produse în zona Cernavodă, unde navele se aliniază pentru a intra pe Canalul Dunăre - Marea Neagră, cu destinaţia Portul Constanţa. Ministerul sîrb de Interne neagă că ar exista piraterie pe Dunăre, precizînd că incidentele sînt minore.

SECURITATE DE 100 DE LEI

de MERKAVA

Industria de securitate privată este un sector agreat la nivelul Uniunii Europene. În ultimii 30 de ani, sectorul de securitate privată în cele 27 state membre a cunoscut o creştere importantă atît în ceea ce priveşte numărul societăţilor cît şi a numărului şi nivelului personalului de securitate. În cele mai multe dintre statele membre, la ora actuală, numărul angajaţilor din sectorul de securitate privată corespunde, mai mult sau mai puţin, cu numărul angajaţilor din poliţia publică, iar în cîteva state, acesta se dovedeşte a fi chiar mai mare ca forţele publice. În raport cu populaţia se poate afirma că reprezentativitatea sectorului de securitate privată corespunde în medie unui raport de 1/500 locuitori. Numărul personalului de securitate din sectorul privat îl depăşeşte pe al poliţiştilor în şapte state UE, între care şi România, aflată pe locul doi, potrivit unor date ale CoESS, organizaţie europeană a companiilor de securitate privată, de la Bruxelles, relatează publicaţia electronică EUObserver, citată de Mediafax. 54% din militarii din Iraq şi Afganistan sînt contractori, nu mercenari. Companiile de securitate private joacă un rol important în operaţiunile internaţionale de gestionare a crizei din Afganistan, protejînd oamenii şi echipamentul militar al UE din aceste zone. Aceste companii ar putea fi, în curînd, în Libia! Evident, prin această dinamică spectaculoasă, industria de securitate privată schimbă norme, obiceiuri şi repere. Inevitabil, detractorii vor face apel la "morală" şi la "lege". VINA majoră a industriei, mai ales cea din România, este aceea că nu colaborează suficient cu ONG-urile profilate pe securitate şi nu îşi fac publice realizările şi implicaţiile în viaţa societăţii. Grupul pentru Securitate şi Democraţie, prin demersurile pe care le face, la nivel local şi naţional, încearcă să creeze o cultură de securitate în rîndul cetăţenilor şi mass-media, atît de necesară în demersurile industriei de profil.

Statul este principalul gestionar al securităţii naţiunii ceea ce face ca gradul său de implicare în mediul social să fie definitoriu din perspectiva
securităţii interne. Securitatea internă priveşte, deopotrivă, atît siguranţa cetăţeanului cît şi securitatea publică. Securitatea privată constituie un domeniu circumscris securităţii interne, care se diferenţiază de securitatea publică prin faptul că subiectul ei îl constituie cetăţenii (ca persoane fizice), reşedinţele private ale acestora, afacerile lor particulare, transporturile, sănătatea publică, protecţia mediului etc. Cum se poate asigura, însă, supravegherea eficientă a activităţilor acesteia? Deputaţii europeni, de la subcomisia pentru securitate şi apărare au dezbătut această temă pe 15 martie cu experţi şi reprezentanţi ai Serviciului european de acţiune externă. Dupa intrarea României în Uniunea Europeană, acest sector a pornit în plină expansiune, cu o creştere a cifrei de afaceri de 30% pe an, dar criza forţei de muncă se resimte şi aici. În România, în prezent sînt multe societăţi de profil. Există, potrivit unor statistici, 1.200 de firme de pază, iar pe linie de sisteme tehnice sînt, aproximativ, 1.350 de societăţi. Paza şi protecţia sînt activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace specifice, în scopul asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor, împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile. In ceea ce priveşte detectivistica din România, însă, nu există o informare. 98% din populaţia ţării nici nu ştie ca există segmentul de piaţă al detectivilor particulari! Acest segment al securităţii private exista legal, potrivit Legii 329/2003. Anne-Marie Buzatu, de la Centrul din Geneva pentru controlul democratic al forţelor armate, a arătat în cadrul audierii de la Bruxelles, că legile internaţionale nu se aplică acestor companii, deoarece ele nu reprezintă un stat! În plus, investigaţiile transfrontaliere sînt dificile, ceea ce îngreunează responsabilizarea companiilor de securitate private. Andy Bearpark, Director General la British Association of Private Security Companies, a arătat că cererea pentru astfel de operaţiuni creşte în Europa: „Sfîrşitul războiului rece a dus la reducerea numărului de conflicte interstatale şi la creşterea numărului de conflicte intrastatale. În acelaşi timp au scăzut bugetele. Important este cum folosim companiile de securitate private“, a adăugat britanicul, arătînd importanţa clarităţii sarcinilor şi a reglementării prin codul de conduită. Clienţii principali ai companiilor private de securitate sînt guvernele şi ONG-urile, a spus Michael Clarke, directorul afacerilor publice la G4S (companie de securitate privată britanică). „Noi protejăm oamenii. Nu intervenim în politică, nici în afacerile statului şi nu oferim servicii care încalcă drepturile omului“, a adăugat Clarke. Toate aceste aspecte, dar şi reglementările şi standardele profesionale din industria de securitate, vor fi "adunate", pentru prima dată, în România, în primul MANUAL DE SECURITATE, în 10 volume, redactat de specialiştii Asociaţiei Române a Specialiştilor în Securitate. Preconizat să apară la sfîrşitul acestui an, Manualul se doreşte a fi "Biblia" securităţii private din România, în concordanţă TOTALĂ cu normele şi reglementările europene şi internaţionale, la elaborarea sa fiind implicaţi cei mai buni specialişti din ţară.

Aşadar, securitatea devenind un „produs de consum” generează apariţia în ecuaţie şi a altor termeni, proprii pieţei libere, precum ,,preţul” sau ,,standarde de calitate”. Astăzi se caută, tocmai, identificarea acestor standarde pentru serviciile private de securitate menite a oferi aceeaşi calitate, pentru aceleaşi tipuri de servicii, pe plan internaţional. Finalitatea, de maximă generalitate, a acestui demers este realizarea, la nivel european, a unui sistem de securitate viabil şi integrat cerinţelor specifice în domeniu. Problematica serviciilor private de securitate trebuie să fie abordată atît din perspectiva ei ca sector industrial de sine stătător, cît şi din perspectiva dialogului social.

Cele mai populate ţări din Uniunea Europeană au şi cele mai mari "contingente" de securitate privată, Germania numără 170.000 de agenţi de securitate privaţi, Polonia 165.000, Franţa - 160.000, iar Marea Britanie 120.000. Pe de altă parte, România are 107.000 de agenţi, iar Ungaria 105.121. Turcia are, însă, cele mai numeroase trupe de securitate privată din Europa, cu un personal de 257.192 de membri, dar şi cele mai mari probleme pe linia asigurării securităţii inter-statale! Acestea au, însă, cîteva puncte comune: • Sectorul de securitate privată este bine delimitat în statele membre UE; • Cele mai multe societăţi de securitate privată sînt implicate în paza statică; • Sectorul de securitate privată angajează în general bărbaţi; • Vârsta medie a personalului de securitate este 35 ani; • Cele mai multe state beneficiază de un sistem de pregătire organizat în societate sau în afara acesteia; • Cîinii sînt utilizaţi frecvent în activităţile de securitate privată; • Persoanele din securitatea privată lucrează în general în uniforme; • Ziua de muncă medie: de la 8 la 12 ore

Potrivit analizei experţilor de la Bruxelles, structurile private de securitate vor rămîne o parte a mediului de securitate în viitorul previzibil şi este indubitabil nevoie de îmbunătăţirea reglementărilor, prin mijloace fie naţionale, fie internaţionale. Regîndirea sistemului de securitate românesc, în deplin acord cu evoluţiile din ţara noastră şi cu provocările mediului contemporan de securitate, presupune angrenare tuturor resurselor intelectuale ale organizaţiilor din domeniu, ale clasei politice şi nu în ultimul rînd ale societăţii civile. Această piaţă este încă empirică, este în dezvoltare şi, sînt sigur, că în cinci-zece ani, companiile de profil vor ajunge la o cifră de afaceri de peste 200-300 de milioane de euro pe an. În clipa de faţă, 20%-30% din societăţile licenţiate nu îşi desfăşoară activitatea în toate segmentele. Unii sînt specializaţi pe tehnică, alţii pe pază sau pe gărzi de corp. Tariful ar trebui să se stabilească pornind de la asigurarea unui salariu motivant pentru agent. De obicei, profitul se negociază cu beneficiarul şi este mai mic. Un tarif bun este de 12-15 lei pe oră. Dar, în ultimul an, acest "barem minim" a fost încălcat de nenumărate ori, mai ales companiile din provincie făcînd rabat de la calitate. Puţini beneficiari înţeleg că un agent de securitate NU mai este paznicul din perioada comunistă! Companii ca BIGroup, specializate pe investigaţii, consultanţă şi analiză prin intermediul surselor deschise, nu mai au nimic în comun cu tradiţionalii paznici în uniforme maro!

Astăzi, dacă plăteşti 100 de lei, beneficiezi de servicii de 100 de lei! Total non-europene!

MORŢI ŞI RĂNIŢI LA JALALABAD

Afghanistan, 2 dec /BMTF/ - (Corespondentul Baba Victor transmite) – ISAF şi civili, la rînd, au cunoscut gustul sîngelui, în această dimineaţă, în estul ţării, la Jalalabad. Cel puţin cinci localnici şi-au pierdut viaţa şi mai mulţi soldaţi ai NATO au fost răniţi într-un atac de mare amploare comis de mai mulţi kamikaze, recrutaţi de talibani, împotriva aeroportului din Jalalabad, ce găzduieşte şi o importantă bază a forţelor internaţionale ale ISAF. Atacul s-a terminat în jurul prînzului, adică ora 10, 30, ora României. După o explozie uriaşă, aeroportul a fost vizat de tiruri de rachete, de mortier şi de arme de calibru mic, au informat surse din securitatea privată.

Elicopterele ISAF, aflate în patrulare aeriană deasupra aeroportului, au tras asupra agresorilor după ce şoferul unei maşini mici s-a aruncat în aer în interiorul autovehiculului, la intrarea în perimetrul de securitate de la intrarea în aeroport, şi după ce complexul a devenit ţinta unei ploi de rachete şi obuze de mortier.

Trei agenţi de securitate afghani şi doi lucrători civili au fost ucişi şi 18 agenţi de securitate privată şi 4 angajaţi civili au fost răniţi, în timp ce atacatorii au suferit nouă victime, cu tot cu cei trei kamikaze. Atacul a fost neaşteptat, pînă azi în Provincia Estică
 Nangarhar, unde se află Jalalabad, fiind tot normal.

Talibanii au revendicat atacul, într-un apel telefonic.