În magazinul de la parter, femeile scotocesc printre rafturi în căutarea unor haine călduroase, pe care le vor lua pentru câţiva euro. 'Am venit din cauza frigului', spune Carmen Perez, o menajeră de 52 de ani, strângând la piept haina care i se pare preţioasă. 'O să-mi ţină foarte bine de cald', spune ea. De un an, de când are venituri de doar 800 de euro pe lună, bărbatul şi băieţii, toţi zidari, sunt în şomaj, iar chiria o costă 400 de euro, a devenit o obişnuită a acestui centru de primire. 'Aici, dacă nu ai nimic, ţi le dau gratis. Azi am primit o eşarfă', mărturiseşte ea.
La centrul de primire, persoanele fără adăpost îşi aşteaptă rândul, în speranţa că vor găsi un loc între cele 40 de paturi. 'Din ianuarie, am adăpostit deja peste 1.000 de persoane, cât în întreg anul 2011', după cum spune David Alonso, unul dintre angajaţii centrului.
Pe măsură ce rata şomajului creşte şi depăşeşte 25%, organizaţiile umanitare sunt alertate de sărăcie, dar şi de profilurile celor care le cer ajutorul. Într-o ţară cu 47 de milioane de locuitori, 12,7 milioane de persoane se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, potrivit unui studiu european. 'Criza îi afectează acum pe oamenii care avea situaţii stabile înainte, oameni din clasa medie', explică şi David Polo, care lucrează cu cei fără adăpost. El mai arată că 'nu e nimeni în Spania care să nu fi fost afectat de criză - decât cei foarte, foarte bogaţi'.
Iar în stradă, spune David Alonso, au apărut oameni mai tineri: de la 40-50 de ani, media de vârstă a trecut la 35-40. 'Anul acesta, am văzut o creştere semnificativă a numărului femeilor' - care reprezintă 12% dintre persoanele adăpostite, faţă de 9%, cât reprezentau ele anul trecut.
La cantina dintr-un centru alăturat, Javier Santos va rămâne multă vreme la masă, alături de colegi, în faţa televizorului care îl ajută să-şi omoare timpul. 'Am venit să beau o cafea, că nu am unde altundeva', spune acest şomer de 34 de ani. Avea un loc de muncă în metalurgie, o iubită, şi câteodată câştiga chiar 2.800 de euro pe lună, dacă muncea şi duminica. De doi ani, are parte de haos: a fost concediat, s-a despărţit de iubită, i s-au terminat indemnizaţia şi ajutorul de şomaj, astfel că a ajuns în stradă, fără nimic. Ascultă acum discret cum unul dintre colegi îi povesteşte cum a ajuns să ia droguri.
Voluntarul Julian Garcia, de 60 de ani, munceşte de zece ani aici şi se uită cu atenţie la cei care trec pragul cantinei. Verdictul lui este fără drept de apel: 'În primii ani, erau mulţi imigranţi. De vreo trei ani, numărul localnicilor din Burgos, rămaşi fără resurse, care trebuie să se descurce ca să găsească mâncare, a crescut în mod alarmant'.
Pentru angajaţii de la Caritas, fluxul este continuu, în fiecare zi, mai ales din cauza şomajului care afectează şi ultimele măsuri de protecţie socială. 'După ce pierd locurl de muncă, apar la lumina zilei probleme până atunci ascunse, aşa cum ar fi consumul de alcool sau dependenţele', mai spune David Alonso.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu