EUROATLANTICA: Problematica terorismului islamic

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR:

Realizator: Radu Dobriţoiu - Discutăm în această seară despre situaţia din nord-vestul Africii şi evoluţia din Mali şi Algeria, zone unde extremiştii fundamentalişti, afiliaţi reţelei Al-Qaeda, au dat ultimele lovituri teroriste. Săptămâna trecută, într-o ediţie suprapusă peste actualitatea reprezentată de luarea de ostatici din vestul Algeriei, am deschis acest subiect şi am conturat într-un fel pericolul reprezentat de o eventuală ocupare a Republicii Mali de către tuaregii conduşi de extremiştii fundamentalişti, care fac parte din reţeaua Al-Qaeda maghrebiană. Atacul de săptămâna trecută de la complexul de la In Amenas a fost deja revendicat de reţeaua Al-Qaeda. La "Euroatlantica" revine în actualitate lupta împotriva terorismului. Ediţie cu doi invitaţi specializaţi în problematica terorismului, dar şi corespondenţe transmise pentru "Euroatlantica" din Israel, Londra, Bruxelles şi Paris. Vom aminti şi de procesul care va avea loc săptămâna viitoare la Guantanamo, unde va fi judecat şeicul Khalid Mohammed, cel care a coordonat atacurile din Statele Unite din septembrie 2001, probabil cel mai recent episod din istoria terorismului. Alături de mine în studioul 31 se află col. (r) Ion Petrescu, doctor în ştiinţe militare, fost şef al trustului de presă al armatei din Ministerul Apărării Naţionale, editorialist la ziuaveche.ro. Bună seara, domnule colonel, şi bine aţi revenit la Radio România Actualităţi!
Ion Petrescu: Bună seara! Şi remarc ineditul iniţiativei dvs ca în plină iarnă în România să ne mutăm pe calea undelor în deşertul Africii.
Realizator: În Sahara chiar, în Subsahara şi în Sahel. Din studiourile Radio Reşiţia va fi în legătură cu noi colegul meu de emisiune şi de arme Mario Balint, corespondent special Radio România în Afganistan şi Irak, autor al unor cărţi care abordează problematica terorismului fundamentalist. Bună seara, Mario!
Mario Balint: Bună seara, Radu, bună seara, domnule colonel!
Ion Petrescu: Am onoarea şi remarc că sunteţi un blogger extrem de activ.
Realizator: Le mulţumesc atât colegilor din regia tehnică de la Radio Reşiţa, cât şi colegilor de aici, de la Bucureşti, pentru această legătură stabilită în interiorul corporaţiei prin controalele generale tehnice din capitală şi de la Reşiţa. Domnule colonel Ion Petrescu, am adus aminte de această filială Al-Qaeda intitulată maghrebiană. Câteva cuvinte, vă rog, despre această dezvoltare recentă, într-un fel coordonată şi cu ultimele evoluţii din Libia şi cu primăvara arabă.
Ion Petrescu: Elementul de ultimă oră este sintagma pe care chiar astăzi presa franceză a atribuit-o celor care au iniţiat atacul terorist din Algeria. Este vorba de cei care susţin Jihadul negru. Pentru prima dată se afirmă că este vorba de militanţi islamişti care sunt de alte origini decât cea arabă şi care îşi asumă o luptă cu scopuri clare de lărgire a teritoriului pe care îl controlează şi de a putea să influenţeze o serie de guvernări din ţările pe care ei le ţintesc, ca, sub forma şantajului uman, să reuşească să primească sume substanţiale de bani. Reiterez faptul că în operaţiunea din Algeria ţinta principală a fost o sumă importantă de bani şi faptul că numeroşi străini au fost luaţi doar ca să se respecte regula - cât mai multe ţări occidentale să fie interesate în asigurarea sumelor care să permită eliberarea rapidă a ostaticilor. Modul în care au acţionat teroriştii a fost inteligent: a fost iniţial vorba de o acţiune în două etape, una de capturare a unui autobuz cu muncitori străini şi - doi - intrarea în bază cu autobuzul care avea însemnele autorităţilor care protejau muncitorii străini; în acelaşi timp, finalul a demonstrat că au subestimat determinarea armatei algeriene de a nu tolera sub nicio formă asemenea atacuri în Algeria.
Realizator: Domnule colonel, şi Stratfor aminteşte de acest eşec al teroristului Mokhtar Belmokhtar. Obiectivul atacului a fost nu acela de a ucide ostaticii, ci acela de a răpi muncitorii străini pentru recompense, pentru acele răscumpărări, dar în cele din urmă operaţiunea a fost un eşec, aminteşte Stratfor, condusă de George Friedman, de asemenea teroriştii au pierdut foarte mulţi oameni şi de asemenea arme şi muniţii şi - foarte important - în cele din urmă au pierdut milioanele de dolari pe care ar fi putut să le câştige punând recompense pe capul celor răpiţi. Mario Balint, ai un punct de vedere diferit în privinţa a ceea ce s-a întâmplat recent, săptămâna trecută, la In Amenas, unde, să aducem aminte, au murit 64 de occidentali, între care şi doi români?
Mario Balint: Mă bucur în primul rând că domnul colonel Petrescu pune punctul pe "i" şi vorbeşte răspicat de răscumpărare, deci de bani, pentru că aş fi dorit şi, iată, s-a împlinit dorinţa mea, chiar de la începutul emisiunii să risipim acea legătură care s-a făcut cu obstinaţie în ultimele zile între atacul katiba condus de Mokhtar Belmokhtar în Algeria si grupările din Mali.
Realizator: Aici să ştii că nu sunt de acord în totalitate cu tine, Mario, dar te las să-ţi continui ideea.
Mario Balint: Rămâne să negociem pe parcursul emisiunii.
Realizator: Sigur că da.
Mario Balint: Mokhtar Belmokhtar a dovedit că, după excluderea sa din Al-Qaeda în Maghreb-ul islamic, a rămas ceea ce a fost dintotdeauna, un hoţ ordinar...
Realizator: Excluderea din Afganistan.
Mario Balint: Nu. Mokhtar Belmokhtar a fost secretarul organizaţiei Al-Qaeda în Maghrebul islamic...
Realizator: A ajuns, dar are şi...
Mario Balint: Sigur, are antecedente în Afganistan.
Realizator: Are antecedente în Afganistan, da, unde nu s-a simţit prea bine şi după aceea a venit şi a dezvoltat această filieră Al-Qaeda maghrebiană, cum îi spune acum.
Mario Balint: A fost un celebru locatar al casei mascate...
Realizator: ...feţele mascate sau cum se numesc ei?
Mario Balint: Sigur, sigur că da. Din Algeria. Ei bine, el a vrut să-şi construiască propria katiba, a făcut-o, "Semnatarii cu Sânge" se cheamă acea grupare, unitate combatantă pe care a folosit-o în Algeria. Această unitate combatantă a produs atacul, aşa cum spunea şi domnul colonel Petrescu, pentru bani, pentru că, să ne înţelegem, o operaţiune de o asemenea anvergură cum este aceea de luare de ostatici din Algeria nu se face de azi pe mâine şi nu se pune la punct odată cu invazia sau intrarea trupelor franceze pe teritoriul Mali, ea a fost pregătită din timp, evident, pentru acele răscumpărări. Iată însă că intrarea trupelor franceze în Mali i-a venit lui Mokhtar Belmokhtar ca o mănuşă şi acesta a lansat la un moment dat cererea grupării sale, vezi Doamne, francezii să părăsească Mali...
Realizator: Sigur, oficial ei aşa au anunţat şi au revendicat, probabil pentru a câştiga şi în imagine în lumea fundamentalistă.
Mario Balint: Absolut. Dar îţi amintesc, la fel de bine, peste câteva zile, a cerut eliberarea lui Omar Abdel Rahman - şeicul orb, condamnat la închisoare pe viaţă în '95 - şi a fundamentalistei cercetătoare pakistaneze Aafia Siddiqui. Deci Mokhtar Belmokhtar nu ştia foarte bine din punct de vedere politic ce vrea, în schimb din punct de vedere economic ştia foarte bine şi dorea ca această katiba, această unitate combatantă nouă, "Semnatarii cu Sânge", să-şi câştige popularitate şi să fie acolo, la bătaie, în primele zece, dacă pot să spun aşa, în clasamentul organizaţiilor teroriste din Africa de Nord. Iată însă că armata algeriană şi forţele speciale algeriene antrenate de occidentali până la urmă în lupta contrateroristă au dat o lovitură dureroasă...
Realizator: Eu sunt un pic cam sceptic în privinţa denumirii de forţe speciale pentru aceste trupe care pur şi simplu au deschis focul asupra a ce mişca şi a ucis cam tot ce era în mişcare acolo, inclusiv cu forţe aeriene.
Mario Balint: Ele au acţionat ruseşte.
Ion Petrescu: Aş vrea să spun că totuşi domnul Mario Balint are dreptate, pentru că armata algeriană are subunităţi antrenate după tipicul forţelor speciale americane. Este adevărat şi ce spuneţi dvs, că au acţionat în forţă...
Realizator: Sigur, modul în care au acţionat...
Ion Petrescu: Este adevărat, dar acţionat conform deciziei guvernului algerian, care şi-a comunicat hotărârea prin ministrul comunicaţiilor...
Realizator: Adică mai degrabă au pus tunul pe ei decât să...
Ion Petrescu: ...care a spus clar că nu negociază şi că trebuie să rezolve această chestiune.  Deci adevărul este la mijloc. Aveţi dreptate şi unul şi altul.
Mario Balint: Mulţumim frumos. Este clar, atât vreau să mai spun, trupele algeriene au acţionat ruseşte, adică aşa cum au acţionat ruşii, dacă v-amintiţi, la teatrul din Moscova, sigur...
Ion Petrescu: Mai puţin gazele de acolo.
Mario Balint: Mai puţin gazele pentru că a fost un spaţiu deschis şi nu le-a...
Realizator: Şi vodca pe care au băut-o ruşii după, probabil.
Mario Balint: Absolut, însă nu trebuie să scoatem din context această intervenţie contrateroristă algeriană şi nu putem să nu amintim de decizia politică a guvernului algerian şi de anumite legi care acţionează pe teritoriul Algeriei, chiar dacă Algeria este în mare parte un teritoriu deşertic neguvernat.
Realizator: Avem cinci materiale, vreau să ştii de la începutul emisiunii. Ştii ce înseamnă asta!
Mario Balint: În regulă. Am să vorbesc mai puţin.
Realizator: Eu o să mai insist asupra conexiunii dintre atacul de la In Amenas, poziţie lângă frontiera libiană, să spunem asta foarte clar, şi ultimele evoluţii din Mali şi asaltul asupra capitalei Republicii Mali şi în acest context o să facem legătura şi cu cei care nu-şi mai găsesc de lucru în ce priveşte lupta din Libia şi un adevărat exod dinspre Libia şi alte ţări spre Mali, trecând bineînţeles prin Algeria. Există şi o altă ipoteză, potrivit căreia acest atac a avut ca ţintă, ca obiectiv şi dislocarea unor forţe algeriene din zona de graniţă cu Mali şi cu Libia în acest obiectiv pentru a crea spaţiul de mişcare tactică pentru anumite forţe dinspre Libia spre Republica Mali. Premierul britanic, David Cameron, a condamnat astăzi din nou evenimentele din Algeria care au dus la moartea a peste 80 de persoane, inclusiv, amintim noi, doi români. Marea Britanie susţine intervenţia Armatei franceze în Mali. Intervenţiile militare trebuie dublate însă de acţiuni politice.
*
Corespondenţă din Londra - Reporter: Dan Vasiliu - Combaterea terorismului va reprezenta o prioritate pe agenda G8 din acest an a statelor celor mai industrializate - a anunţat astăzi, la Davos, premierul britanic, David Cameron. El a condamnat încă o dată, în termeni foarte duri, evenimentele din Algeria, care au dus la moartea a peste 80 de persoane, şi a subliniat că Marea Britanie este pregătită să acţioneze pentru anihilarea grupărilor teroriste. Prim-ministrul a reiterat sprijinul pentru intervenţia Armatei franceze în Mali, dar a precizat că soluţia nu constă doar în folosirea forţei.
David Cameron: Francezii au dreptate să acţioneze în Mali şi sprijin această iniţiativă, nu doar cu vorbe, ci şi cu sprijin logistic, dar trebuie să combinăm răspunsul militar cu un răspuns inteligent din punct de vedere politic. Trebuie să avem în vedere acea ideologie otrăvitoare cu care se hrănesc teroriştii. Trebuie să eliminăm zonele neguvernate în care se dezvoltă şi trebuie să rezolvăm nedreptăţile de care se folosesc pentru a atrage noi adepţi. Asta înseamnă să folosim toate resursele pe care le avem - relaţiile diplomatice, bugetele pentru ajutoare, cooperarea militară - pentru a putea sprijini instaurarea democraţiei în ţările respective. Primăvara arabă rămâne o parte a soluţiei, nu parte a problemei.
Reporter: Şi fostul premier Tony Blair consideră că intervenţia franceză în Mali este justificată. Într-un interviu acordat BBC, el a avertizat însă că problemele din acea regiune vor avea nevoie de foarte mult timp pentru a fi rezolvate.
Tony Blair: Punctul meu de vedere despre Mali este foarte simplu: aplaud ce a făcut guvernul francez. Cred că intervenţia militară era absolut necesară şi nu trebuie să ne îndoim de acest lucru. Dacă am lăsa Mali să fie preluată de aceste grupări teroriste, problemele de acolo nu se vor opri la graniţa ţării. Când ai de-a face cu astfel de grupuri extremiste pregătite să ucidă oameni nevinovaţi pentru a obţine ce doresc, mă tem că provocările sunt de durată. Guvernul britanic va decide dacă va trimite sau nu trupe în regiune, dar să privim lucrurile astfel: ce s-ar fi întâmplat dacă i-am fi lăsat pe talibani în Afganistan? Ce s-ar fi întâmplat cu Irakul în timpul Primăverii arabe? Uitaţi-vă ce face în Siria preşedintele Assad şi el este de zece ori mai puţin periculos decât era Saddam Hussein. Eu cred că intervenţia militară reprezintă o problemă, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre pasivitate şi trebuie să cântăreşti consecinţele amândurora, iar, dacă francezii nu ar fi intervenit acum şi teroriştii ar fi preluat întreaga ţară, am fi avut o problemă foarte mare.
*
Realizator: Iată, premierul Tony Blair, care aplaudă intervenţia franceză în Mali, aduce aminte de acest pericol reprezentat de posibilitatea ca Republica Mali să ajungă sub controlul fundamentaliştilor islamici, aşa cum s-a întâmplat la un moment dat cu Afganistanul, care a ajuns sub controlul talibanilor, cu sprijinul reţelei teroriste Al-Qaeda. Ce este mai periculos, dle colonel: să ne implicăm militar în Mali şi să alimentăm într-un fel focarul de acolo, inclusiv Franţa, alimentând ideea de a neocolonialism sau să stăm indiferenţi la ceea ce se întâmplă acolo, noi, ca uniune europeană?
Ion Petrescu: Vă propun să le luăm pe rând. În ceea ce priveşte expresia dvs "să ne implicăm în Mali", convingerea mea personală este că vom urma exemplul celorlalte state europene şi vom trimite doar ofiţeri şi subofiţeri foarte bine pregătiţi, cu experienţă în trei teatre de operaţiuni militare, ex-Iugoslavia, Afganistan şi Irak, la nivel, probabil, de 10, 20, 30, care vor intra să instruiască militarii recruţi din Armata Mali.
Mario Balint: Din sursele pe care le am, poate fi vorba de două tipuri de instructori militari, fie de instructori specializaţi în antrenarea trupelor de infanterie sau chiar de instructori specializaţi în antrenarea de forţe speciale, pentru că, v-aduc aminte, în Irak, Armata României şi-a trecut în palmares şi ca realizare pregătirea unui batalion irakian de forţe speciale, pregătire realizată de instructori din Brigada de forţe speciale de la Târgu Mureş.
Ion Petrescu: Informaţiile dvs sunt utile, mai ales pentru că trebuie să ne uităm un pic la ce este azi Armata din Mali. Tragedia din Mali s-a produs pe fondul unei lovituri de stat anul trecut în această ţară, care a mai fost urmată de o lovitură în decembrie. Ca să nu-i plictisim pe ascultători cu detalii, pe fondul nemulţumirii soldaţilor din Mali faţă de lipsa de reacţie a guvernului central în raport cu răscoala şi revolta tuaregilor, care au reuşit să-şi facă în nord un areal, s-a ajuns la lichidarea puterii legitime. Ulterior, militanţi islamişti au reuşit să...
Realizator: Să preia controlul şi să-i manipuleze pe tuaregi.
Ion Petrescu: Aici aş fi de o opinie diferită, în sensul că tuaregii la ora actuală nu vor să lupte împotriva islamiştilor, ca să se alăture forţelor franceze şi trupelor din Mali...
Realizator: Dar nici alături foarte tare de islamişti, pentru că...
Mario Balint: Dar s-au şi dezis de islamişti pe 6 noiembrie.
Ion Petrescu: O parte dintre ei. Dar aş vrea să adaug încă un lucru. E o problemă pe care opinia publică nu o cunoaşte şi văd că presa română nu a semnalat-o şi în câteva secunde vreau să o marchez: însăşi armata care controlează capitala Bamako şi sudul, e o problemă, deoarece face abuzuri, lichidează militari din cadrul ei care nu se supun noii conduceri militare, care face presiuni asupra preşedintelui interimar şi aici instructorii care vin în cadrul forţei EUTM...
Realizator: Forţei europene.
Ion Petrescu: Forţei europene. Vor avea, pe de o parte, cum bine aţi zis, să instruiască recruţii, iar pe de altă parte să instruiască militarii cei mai duri din actualele forţe maliene pentru forţele speciale.
Realizator: Sigur că da, dar această forţă va consta în principal în cea mai mare parte a efectivelor din instructori militari, dar ataşat la această forţă este şi un detaşament care să protejeze această forţă de instructori. Deci, este foarte bine...
Ion Petrescu: Este o informaţie foarte bine dată de dvs, pentru că alternativa ar fi fost să fie păziţi de soldaţii din Mali, de neîncredere la ora actuală, de militarii francezi, care au alte misiuni, de militari din contingentul african a cărui mărime urmează să fie între 3.500...
Realizator: Nigeria a anunţat că va trimite 900 de militari. Să amintim că Nigeria este vecină de frontieră cu Republica Mali. Noi vorbim aici de nişte teritorii foarte vaste, teritorii imense, care nu se pot compara decât cu mai multe state europene la un loc, ca şi suprafaţă, cum este şi cazul părţii de nord a Republicii Mali. E ca o clepsidră, într-un fel aplecată pe harta Africii această republică. Luptele au loc la gâtuirea acelei clepsidre între forţele terestre speciale franceze şi insurgenţi. În partea de vest sunt nigerienii, care au spus că vor contribui cu o forţă formată din 900 de militari.
Ion Petrescu: Aici aş interveni cu o precizare scurtă şi necesară. Generalul Ham, care comandă Comandamentul american din Africa, a făcut următoarea afirmaţie: să nu ne facem prea mari iluzii cu forţa de intervenţie africană, pentru că este vorba de soldaţi instruiţi să menţină pacea, nu să o impună.
Realizator: Avem această experienţă cu alte state, unde au acţionat aceste forţe. Americanii ştiu ce spun pentru că ei deja furnizează intelligence.
Informaţii foarte preţioase, chiar şi pentru francezi, pentru că au o logistică impresionantă în acest sens, în Libia, şi tot, chiar şi complexul de la In Amenas, a fost survolat şi...
Mario Balint: De o dronă americană.
Realizator: De o dronă americană şi americanii au oferit informaţii în timp real de tipul imagery pentru desfăşurarea operaţiunilor armatei algeriene. Mario, voiai să adaugi ceva?
Mario Balint: Da, aş vrea să fac o precizare, dacă îmi dai voie, foarte scurt, ca să avem o imagine cât mai completă a ceea ce reprezintă Mali la ora actuală. Şi vorbeam de partea de nord a ţării, controlată în mare parte de trei grupări islamiste, această parte de nord care a fost eliberată de sub controlul capitalei, de  sub controlul autorităţii naţionale, de către Mişcarea Naţională pentru Eliberarea Azawad-ului, o mişcare...
Realizator: Bun, aceste denumiri, Mario, pe ascultători nu-i impresionează nemaipomenit.
Mario Balint: Nu, e foarte important, pentru că în acest moment, din 6 aprilie, de fapt, 2012, nordul Maliului se numeşte Azawad. Este un stat nou, nerecunoscut încă de nimeni...
Realizator: Păi nici noi nu putem să-l recunoaştem şi să-i spunem în stat. Este o autointitulare.
Mario Balint: După retragerea tuaregilor la Mopti, exact acolo pe acea gâtuire despre care vorbeai, acest stat islamic, Azawad, s-a transformat într-un califat, cu capitala la Gao. Deci avem o problemă foarte mare.
Realizator: Califat înseamnă impunerea şariei acolo, ceea ce înseamnă legea islamică impusă acolo, înseamnă deja un teritoriu controlat de formaţiunile extremiste islamice acolo, ceea ce înseamnă un cap de pod câştigat...
Mario Balint: Este un teritoriu uriaş...
Realizator: Este un teritoriu uriaş, am amintit asta. Suntem interesaţi, bineînţeles, de reacţia Uniunii Europene la intervenţia militară franceză în sprijinul autorităţilor din Mali. Săptămâna trecută anunţam la "Euroatlantica" decizia Uniunii Europene de a trimite în Republica Mali o forţă militară necombatantă de 450 de militari cu misiunea de instruire a Armatei naţionale din Mali. Cele mai noi informaţii de la Bruxelles sunt aduse la "Euroatlantica" de Luminiţa Apostol.
*
Reporter: Uniunea Europeană promite să joace un rol tot mai activ în Mali, inclusiv prin măsuri pe termen lung de susţinere a dezvoltării. Şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, a declarat în urmă cu două zile că europeni vor avea "un rol primordial şi foarte activ în săptămânile şi lunile ce urmează". Catherine Ashton a propus organizarea la Bruxelles, la 5 februarie, a unei conferinţe internaţionale pentru Mali, iar între timp misiunea sa de antrenare a armatei din Mali este pe cale să devină operaţională. Duminică a ajuns deja pe teren comandantul acestei misiuni, generalul francez François Lecointre, şi o echipă de experţi, iar misiunea va fi deplasată la 12 februarie, cu o lună în avans decât fusese planificat, la sfârşitul anului trecut, grabă explicată desigur de evenimentele de la începutul acestei luni. Europenii insistă asupra distincţiei între misiunea Uniunii de antrenare a Armatei din Mali pentru a o ajuta să devină capabilă să asigure securitatea propriei ţări şi intervenţia Franţei în Mali, care este o operaţiune pur militară. Uniunea Europeană susţine Franţa în această intervenţie. Unele state membre o sprijină inclusiv cu mijloace logistice, iar altele au promis chiar şi militari pe teren, însă nu există militari ai Uniunii Europene care să lupte alături de cei francezi. Reamintesc faptul că misiunea de antrenare a Armatei din Mali a fost aprobată săptămâna trecută la reuniunea de urgenţă a miniştrilor europeni de externe. Misiunea va fi formată din 450 de oameni, între care instructori, personal auxiliar şi o forţă de protecţie a acestora. Va avea un mandat de un an şi trei luni şi îi va costa pe europeni 12,3 milioane de euro. Zilele acestea s-a aflat în Mali, pentru a doua oară într-o lună, comisarul european pentru dezvoltare, Kristalina Gheorghieva, iar Uniunea a deblocat încă 20 de milioane de euro, ajutor umanitar de urgenţă pentru copiii care suferă de malnutriţie şi pentru cele 100 de mii de persoane refugiate în ţările vecine din cauza luptelor. Anul trecut, Uniunea Europeană a oferit 73 de milioane de euro ca ajutor pentru Mali, iar alte 38 de milioane pe euro au reprezentat contribuţia unor state membre ale Uniunii. Comisarul Kristalina Gheorghieva a făcut apel şi la restul donatorilor internaţionali să acţioneze rapid pentru a ajuta populaţia din Mali, despre care comisarul Gheorghieva a spus că este victima unei triple crize, mai întâi seceta şi recolta slabă, apoi criza politică, iar recent luptele cu grupările islamiste care controlează nordul ţării.
*
Realizator: Iată, domnule colonel, că acolo fundamentaliştii islamici profită de o conjunctură nefavorabilă chiar şi pentru populaţie. Pe de altă parte, înţelegem de la Luminiţa Apostol că Uniunea Europeană a trimis, a direcţionat acolo zeci de milioane de euro, acum noi nu ştim cum au fost ei cheltuiţi, pentru că aţi adus aminte şi dvs de noua autoritate de la Bamako şi cum s-a impus în forţă, probabil că şi fondurile sunt distribuite şi cheltuite de o astfel de manieră./rpatulea/schelaru/ Cât de mult credeţi că trebuie să se implice UE? Iată, de la Bruxelles am aflat că sunt două canale de ajutor. Este acesta, este sprijinul umanitar care se ridică totalizând la peste 100 de milioane de euro, şi o forţă cu o misiune de un an şi trei luni, care ar costa numai 12,3 milioane de euro.
Ion Petrescu: Întrebări justificate. Prima precizare pe care aş face-o este o practică a UE ca să trimită asemenea instructori şi în alte ţări din Africa, deci, atunci când pronunţăm iniţialele acestei forţe, EUTM, este vorba de fapt de o căciulă, o denumire care se atribuie şi altor instructori militari care sunt în terţe ţări, cum ar fi Ciadul. În al doilea rând, banii respectivi încă nu au fost furnizaţi autorităţilor de la Bamako şi sunt convins că vor fi măsuri speciale ca aceştia să ajungă exact acolo unde sunt necesari. Trei, trebuie să accentuăm rolul Franţei, care pentru a doua oară în ultimii doi ani de zile intervine militar în această ţară şi care, dacă nu intervenea, statul Mali ca atare nu mai exista. Intervenţia militară franceză...
Realizator: Era la câteva zile de a fi ocupată capitala Bamako de către insurgenţii care avansau pe două coloane diferite pentru a lua prin surprindere şi a înconjura forţele autorităţilor de la Bamako.
Ion Petrescu: Informaţia este exactă. Cele două coloane au fost iniţial bombardate de către avioane de luptă franceze. Efectele nu au fost cele scontate, şi atunci s-a ajuns la paraşutarea a 40 de militari în centrul Maliului, care deja au intrat în luptă cu trupele din Mali, şi aceştia sunt cei care au dat semnalul că este nevoie de o prezenţă militară franceză masivă, care se apreciază că va ajunge la cifra de 2.500 de militari, luptători tereştri, majoritatea paraşutişti, în condiţiile în care armata din Mali are efective pentru forţele terestre de 7.000 de oameni, iar forţa africană va trebui să aducă în săptămâna asta până la 5.500 de oameni; participă şapte ţări, fiecare ţară cu un batalion de 500 de oameni, mai puţin Nigerul...
Realizator: 900 de oameni. Este adevărat, Franţa va avea aproximativ 3.000 de forţe terestre acolo, dislocate în acest teatru de operaţii. Trebuie să vorbim şi de Franţa, teroriştii afiliaţi... Cu toate că am adus aminte la începutul emisiunii că operaţiunea de la In Amenas a teroriştilor a fost un eşec, teroriştii afiliaţi reţelei Al-Qaeda consideră că atacul de săptămâna trecută de la In Amenas, din Algeria, a fost un succes. Au fost lansate noi ameninţări la adresa Franţei, acuzată de extremiştii islamişti pentru intervenţia în Republica Mali. Un purtător de cuvânt al extremiştilor a declarat că: "Franţa cruciaţilor şi valeţii săi vor plăti pentru intervenţia din nordul statului Mali". Mai multe informaţii despre acest subiect în corespondenţa transmisă de la Paris pentru "Euroatlantica" de Roxana Vasile.
*
Reporter: După ce la începutul săptămânii trecute teroriştii anunţau că vor lovi Franţa în "inimă", Joulaybib, purtătorul de cuvânt al lui Mokhtar Belmokhtar, ar fi declarat acum câteva zile că operaţiunea din Algeria, de la In Amenas, a fost un succes, ea nefiind decât un început. Contactat telefonic de revista Paris Match, purtătorul de cuvânt al liderul jihadist ar fi precizat că Franţa cruciaţilor şi a evreilor sionişti, precum şi valeţii săi vor plăti agresiunea împotriva musulmanilor din nordul statului Mali. Operaţiunea franceză din această ţară se desfăşoară deci pe fondul luării de ostatici. teroriştii jihadişti mizează pe şantaj, însă Franţa afişează o fermitate pe care ziariştii francezi o califică drept "neobişnuită", dat fiind că nu a fost niciodată la fel de dură ca SUA sau ca Marea Britanie, de pildă, care nu negociază şi nici nu acceptă să plătească vreo răscumpărare răpitorilor. În cazul Franţei, au existat întotdeauna în trecut discuţii şi câteodată chiar vărsări de bani. Să-şi fi schimbat Parisul doctrina? Aflat recent la Dubai, preşedintele Francois Hollande declara cu fermitate:
Francois Hollande: Mă întrebaţi ce vom face cu teroriştii dacă îi găsim? Îi vom distruge! Dacă e posibil, îi vom lua prizonieri şi vom face în aşa fel încât ei să nu mai poată face niciun rău pe viitor. Numai fermitatea îi poate determina să cedeze.
Reporter: Mai ofensivă astfel poate fi caracterizată atitudinea Franţei, care spune că nici nu se pune problema negocierii vreunei răscumpărări. "Toată lumea a înţeles că nu există niciun interes în a ceda cerinţelor celor care iau ostatici. Dacă nu, încurajăm industria luărilor de ostatici" - afirma un fost ministru al apărării, Jean-Pierre Chevenement. În schimb, Claude Guéant, fost ministru de interne, nuanţează şi spune că negocieri au loc, dar în funcţie de fiecare situaţie în parte. În cazul luării de ostatici din Algeria, preşedintele Francois Hollande nu a făcut decât să răspundă proporţional cu ameninţarea. Eric Denessen, director al unui centru francez de cercetări în domeniul informaţiilor, explică:
Eric Denessen: E vorba de o adaptare la evoluţia situaţiei mai degrabă decât o veritabilă schimbare de doctrină. Multiplicarea luărilor de ostatici din ultima vreme iese din simplul cadru criminal sau politic, care constă în a face presiuni asupra Franţei şi intră într-o logică a războiului, în care ostaticii care sunt sau vor fi răpiţi au şanse mai puţine să scape cu viaţă decât cei care au fost eliberaţi în ultimii ani sau care sunt încă reţinuţi. La ora actuală, şapte francezi sunt ţinuţi ostatici în Sahel.
*
Realizator: Mario Balint, foarte puţin s-a vorbit până acum şi de interesele economice ale Franţei în fosta colonie. Ce ştim despre resursele minerale din Mali?
Mario Balint: Exact asta voiam să spun, referitor la fermitatea Franţei. Ei bine, această fermitate a Franţei este generată de interesele Franţei în zona fostă colonială. Mali-ul a fost 100 de ani colonie franceză, din 1860 până în 1960, este al treilea producător de aur din Africa şi cam atât.
Realizator: 50 de tone pe an, dacă nu mă înşel, producţie.
Mario Balint: 50 de tone pe an. Exact. Însă, însă frontiera din zona Kidal, deci distanţa dintre frontiera Kidal-ului şi exploatarea de uraniu de la Areva, din Niger, este de doar 700 km. De la Areva din Niger Franţa îşi extrage ...
Realizator: ...uraniul pentru centralele...
Mario Balint: Necesarul, sigur că da, pentru centralele nucleare, generatoare de energie electrică pe teritoriul Franţei şi ştim foarte bine că Franţa este dependentă de aceste centrale nucleare./avladucu/ Iată că interesele economice sunt foarte puternice şi fermitatea este pe măsură. Aş vrea să mai fac o singură precizare. Eu nu cred în această afiliere la Al-Qaeda. Se vorbeşte de Al-Qaeda sau grupări afiliate Al-Qaeda. Mai degrabă sunt francize Al-Qaeda, sunt grupări teroriste de franciză Al-Qaeda, Al-Qaeda devenind un fel de..., dacă pot să spun, un fel de religie teroristă acum. Gruparea Al-Qaeda în sine a şi schimbat modul de organizare a terorismului, în reţele ş.a.m.d. Putem vorbi foarte mult pe această temă. De aceea eu prefer să...
Realizator: Da, au revendicat aceste acţiuni. Franciză sau legătură directă, rămâne de văzut în viitor. Domnule colonel, doreaţi să adăugaţi ceva.
Ion Petrescu: Da. Prima chestiune este ca să observăm noutatea. Este pentru prima dată când în Nordul Afircii şi în mod special în Algeria este atacată o rafinărie. Concluzia este că ne putem aştepta la atacuri similare în viitor, nu atât de repede, pentru că e clar că armata algeriană şi forţele de securitate, cum le numeaţi dvs, au preluat prin întărire paza celorlalte rafinării. Dar această acţiune a fost posibilă în contextul unei confuzii existente în statul libian de care îmi vorbea ieri ambasadoarea Egiptului, care mi-a acordat un interviu pentru noul meu blog de pe ziarul "Adevărul", care începe mâine, şi ea constata că, după plecarea dictatorului libian, în această ţară este haos. Un fond pe care, foarte bine constata Mario Balint, pot apărea grupări care până la urmă îşi pot lua sintagma Al-Qaeda numai pentru a deveni mai celebre.
Realizator: Sigur, şi foarte multe arme, armament a fost transferat din Libia în nordul Republicii Mali, să spunem şi acest lucru.
Ion Petrescu: Concret, dar aş vrea totuşi să fac o precizare, ca să nu-i facem atât de mari cum nu sunt. Acest atac nu s-a bazat pe mai mult de 120 de oameni. Acţiunile acestei grupări nu merg mai mult de o companie. Însă sunt inteligenţi să se pregătească din timp la capitolul acţiunii pe grupuri distincte.
Realizator: Sigur că da. A adus aminte Mario şi a deschis discuţia despre această afiliere a teroriştilor de la In Amenas şi Al-Qaeda maghrebiene./rpatulea/schelaru/ Săptămâna viitoare va fi judecat la baza americană din Guantanamo şeicul Khalid Mohammed, principalul arhitect al atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001. Apropiat al lui Osama bin Laden, Khalid Mohammed are un trecut tumultuos, ce a culminat cu statutul de lider Al-Qaeda.
*
Reporter: Carmen Gavrilă - "Şeic Mohammed Khalid" este doar unul dintre numele pe care le-a folosit de-a lungul timpului cel considerat creierul din spatele atacurilor din 11 septembrie asupra SUA. Prizonier la Guantanamo, şeicul apare în sfârşit în faţa tribunalului militar împreună cu alţi patru terorişti, după luni de aşteptare şi controverse legale. Audierile preliminare au fost marcate de cereri repetate de amânare sau de încadrare legală, în aşa fel încât pedepsele să fie mai uşoare. În plus, în mod constant, acuzaţii, în frunte cu şeicul Khalid, au fost sfidători şi au refuzat să răspundă întrebărilor judecătorilor. Acum, cea mai mare controversă a fost legată de procedură: dacă acuzaţii pot fi obligaţi să asiste la proces sau nu, în condiţiile în care judecata se desfăşoară chiar în locul de detenţie, la Guantanamo. Altă controversă este legată de ce au voie să poarte teroriştii la tribunal, dacă să fie îmbrăcaţi în hainele de prizonier sau nu. Cei cinci, în frunte cu şeicul Mohammed Khalid, au fost închişi la Guantanamo vreme de patru ani înainte să înceapă audierile şi apoi procesul. Mohammed Khalid are în spate un lung şir de atacuri împotriva intereselor americane şi occidentale: peste 30. Chiar el a admis că a fost implicat şi în atacul de la World Trade Center din 1993, în explozia de la clubul din Bali şi în răpirea şi uciderea jurnalistului Daniel Pearl. În fapt, Mohammed Khalid este o istorie vie a terorismului modern. Nu este clar dacă este de origine pakistaneză sau kuweitiană, dar se pare că ar fi etnic baluchi, un grup care este răsfirat în zone din Pakistan, Iran, Afganistan şi chiar state din Golf, un grup etnic cu o istorie de rezistenţă faţă de autorităţile din ţările în care trăiesc membrii săi. Şeicul vorbeşte nu mai puţin de patru limbi: engleză, arabă, baluchi şi urdu. Khalid a crescut în Kuweit, iar primul grup din sfera Islamului politic radical la care a aderat la numai 16 ani a fost organizaţia Fraţilor Musulmani. Ulterior, a ajuns în SUA pentru studii şi a obţinut o diplomă universitară în inginerie mecanică, cunoştinţe pe care mai târziu avea să le folosească în planificarea atentatelor teroriste. După ce şi-a încheiat studiile, a plecat în Afganistan, unde a luptat ca mujahedin împotriva sovieticilor. Procesul lui Mohammed Khalid readuce în prim-plan în SUA discuţia despre terorism, cu atât mai mult cu cât şeicul apare sub numle KSM şi în ultimul film de succes lansat la Hollywood, "Zero Dark Thirty", despre prinderea şi lichidarea lui Osama bin Laden, film care este cotat printre favoritele la Premiul Oscar.
*
Realizator: Mai degrabă despre lichidarea lui Osama bin Laden. Este un film care trebuie văzut. În spatele acestei operaţiuni de care a adus aminte Carmen Gavrilă s-a aflat o femeie de la CIA. Culmea este că se ştia locul unde ea bănuia că se ascunde acolo, specialista de la CIA, bănuia de aproximativ 100 de zile..., dăduse informaţia că se ascunde acolo Osama bin Laden...
Mario Balint: Intuiţie feminină.
Realizator: Da, intuiţie feminină. E acolo Osama bin Laden.
Ion Petrescu: Şi, apropo de Franţa, "Cherchez la femme".
Realizator: Sigur că da şi iată că, în cele din urmă, Osama bin Laden a fost doborât de o femeie şi care nu avea decât o experienţă de 12 ani în serviciile de intelligence americane. Nu putem să nu vorbim despre această captură a americanilor şi de viitorul proces al şeicului Mohammed.
Mario Balint: Şeicul Mohammed, dacă va fi judecat şi dacă va fi condamnat la moarte, părerea mea este că va reuşi să fie aşezat de către Occident alături de Osama bin Laden, în acel, eu ştiu, "insectar" al teroriştilor internaţionali, între martirii terorismului internaţional, Al-Qaeda consolidându-se ca religie teroristă în întreaga lume. Pentru că aş vrea să revin acum la această internaţională teroristă despre care vorbeai, Radu, şi încercai să pui presiune pe noi spunând că există multe legături între atacul de la In Amenas cu Libia şi cu nordul Maliului...
Realizator: Sigur că da. Şi faptul că s-a desfăşurat la o distanţă mică de frontiera libiană.
Mario Balint: Cu siguranţă. Există, iată, agenţiile de presă ne dau informaţii că între membrii comandoului, acea katiba a lui Mokhtar Belmokhtar s-au aflat şi doi-trei canadieni care au luptat alături de terorişti. Deci vorbim în momentul de faţă de o internaţională teroristă pe teritoriul Africii, atât de sorginte locală, dar şi din import, şi când spun din import mă gândesc în primul rând la una dintre cele grupări care ţin ostatic nordul Maliului şi mă refer aici -Tawhid Wa'al-Jihad în Africa de Vest, care controlează regiunea Gao. Ei bine, ştim toţi trei, Tawhid Wa'al-Jihad a fost o tabără de antrenament din Afganistan, acolo unde Abu Musab al-Zarqawi s-a antrenat ca lider terorist, apoi gruparea a migrat în nordul Irakului, unde al-Zarqawi a constituit acel califat islamic, s-a mutat în Yemen, în Sudan şi iată o regăsim astăzi în regiunea Gao din nordul Maliului.
Realizator: Vorbeam mai devreme cu dl colonel Petrescu de o adevărată migraţie a populaţiei teroriste în Orientul Apropiat şi iată...
Mario Balint: Sigur, sunt oameni care rămân fără serviciu. E foarte greu.
Realizator: ...spre vestul Africii, spre Sahara şi Sahel, spre zone care sunt din ce în ce mai greu controlate datorită reliefului şi întinderilor foarte mari.
Mario Balint: Şi acolo s-ar putea să avem o problemă pe care în Asia n-am întâlnit-o. Împreună cu această instabilitate politică generată de insecuritatea alimentară, de deşertificare, de schimbări climatice, de procese democratice incomplete, marcate chiar de o excludere socială şi mă refer aici la populaţia tuaregă, avem de-a face cu o întinerire a populaţiei fără o perspectivă de ocupare a forţei de muncă în acea zonă, în toată zona de vest a Africii şi mă refer şi la Niger, Nigeria, Burkina Faso, Mali, Mauritania, Algeria şi Ciadul, care sunt principala centură subsahariană deosebit de problematică.
Realizator: Nu putem vorbi, nu putem aminti de terorişti fără a vorbi şi despre Hezbollah, fără a vorbi despre Iran, Cum credeţi că se coordonează aceste grupări cu cei care, spun eu, îşi revendică filiaţia cu Al Qaeda?
Ion Petrescu: Ambasadoarea Egiptului îmi spunea că ţara sa recunoaşte rolul important al Iranului în soluţionarea problemei din Siria, unde fără îndoială va pleca actualul preşedinte, şi că palestinienii trebuie să găsească o soluţie prin care cele două organizaţii, inclusiv Hamas din Fâşia Gaza, să ajungă la sprijinirea ideii de stat palestinian unitar, dar, privitor la întrebarea dvs, aici este, dacă vreţi, aidoma unei pungi găsite cu bani pe drum. Până când nu se vor rezolva chestiunile de ordin social, care să-i întoarcă pe oameni cu faţa către locuri de muncă, nu către organizaţiile teroriste, aceştia vor putea să-şi recruteze în continuare insurgenţi şi să menţină instabilă zona respectivă.
Realizator: E vorba de eradicarea sărăciei care constituie un ferment pentru aceste grupări teroriste.
Ion Petrescu: Şi să mai spunem un lucru, ca să fie foarte clar. Sigur, există interesul francez, dar şaria a dus anul trecut la două cazuri celebre, chiar în Mali, în care un bărbat şi o femeie au fost ucişi pentru că aveau copii nelegitimi, iar luna următoare unei femei i s-a tăiat în public mâna pentru că a furat. Or, lumea civilizată nu tolerează aşa ceva.
Realizator: Terorismul islamic din Orientul Apropiat, cu ultimele evoluţii, pe scurt, într-o relatare transmisă pentru "Euroatlantica" de la Ierusalim de Dragoş Ciocârlan.
*
Reporter: Se poate vorbi de un adevărat ecosistem care creează terorism. Terorismul este înrădăcinat în ură, este alimentat şi sprijinit în ţările instabile din varii motive, apoi este diseminat în următoarea generaţie. Fiecare atentat sinucigaş şi orice act de terorism încep prin cuvinte şi retorica urii, încep în site-urile web ale Al-Qaeda în care teroriştii kamikaze devin celebrităţi jihadiste. Sunt utilizate artele pentru glorificarea aşa-numiţilor martiri şi se predă copiilor ABC-ul fabricării bombelor artizanale. Educaţia în multe zone dominate de extremism nu se bazează pe înţelegere mutuală, ci pe ură şi incitare sub toate formele fiind pregătită viitoarea generaţie. Pe teritoriul african armamentul iranian a devenit un instrument pentru anumite confruntări sau insurecţii din regiune, dar şi pentru terorism. La Gaza, Iranul finanţează pregătiorea şi înarmarea Hamas, a Jihadului Islamic şi a altor terorişti, furnizând mijloacele pentru atacarea oraşelor israeliene. În noiembrie anul trecut, şeful Jihadului Islamic din zona Gaza a declarat că "toată lumea ştie că Iranul este principala noastră sursă de arme". Iranul a contribuit la arsenalul fără precedent al Hezbollah din Liban, care deţine aproximativ 50.000 de rachete, în pofida Rezoluţiei 1701. Hezbollah şi-a depozitat intenţionat armamentul în zone locuite. Luna trecută, un depozit al Hezbollah în satul libanez Tair Harfa a explodat la 300 de metri de o şcoală. Declaraţiile liderilor Hamas, precum Attalah al-Subh, care a spus la televiziunea publică palestiniană "Evreii sunt naţiunea care trebuie să dispară de pe suprafaţa Pământului", incită. În 2012 terorismul a lovit în Israel pe toate fronturile. Au fost extinse lucrările la bariera de securitate din sud pentru a împiedica infiltrările în Israel dinspre zona Gaza şi, respectiv, Peninsula Sinai, unde s-a înregistrat în ultimii ani o intensă activitate de natură teroristă, prin contrabanda cu armament. Spre sfârşitul anului trecut, în atacurile lansate din zona Gaza, controlată de organizaţia teroristă Hamas, s-a utilizat, pe lângă rachete artizanale cu rază scurtă, şi rachete cu rază medie spre Ierusalim şi zona metropolitană a Tel Aviv-ului. Republica Islamică Iran stimulează infrastructura teroristă a miliţiilor şiite Hezbollah din Liban şi Hamas din Gaza. În ultimii ani s-au intensificat şi atacurile care au vizat cetăţeni israelieni în afara graniţelor, în India, Thailanda, Azerbaidjan. La aeroportul de la Burgas, în urma unui atac atribuit Hezbollah, au murit cinci turişti israelieni. Anul trecut, intens mediatizat a fost atacul terorist din centrul Tel Aviv-ului, unde o bombă artizanală a explodat într-un autobuz. O situaţie nouă şi inedită a intervenit la frontiera siriană. Armata este pregătită să facă faţă consecinţelor războiului civil din ţara vecină. Este monitorizată direct situaţia arsenalului chimic depozitat în Siria, pe fondul prezenţei unor elemente teroriste. Israelul este determinat să acţioneze în continuare în forţă, ca ripostă sau preventiv, oriunde. S-au înmulţit şi atacurile cibernetice. Zilnic există numeroase tentative de infiltrare în sistemele informatice ale Israelului. Din acest motiv a fost accelerată crearea Biroului Naţional Cibernetic, care se ocupă cu blocarea tentativelor de atacuri cibernetice şi dezvoltarea metodelor de contracarare a terorismului informatic. Pentru combaterea terorismului, cele mai importante rămân schimburile de date între serviciile de informaţii şi intervenţiile, atacurile la distanţă, pentru a împiedica contrabanda cu armament.
*
Realizator: Mario Balint, a adus aminte Dragoş Ciocârlan de Iran, care se implică cam peste tot în zona respectivă. Iată, din Siria şi nu ştim dacă nu chiar şi zona aceasta de nord-vestul Africii. Ce putem spune, foarte scurt, de această poziţie a Iranului?
Mario Balint: În primul rând, exemplar materialul lui Dragoş Ciocârlan în această emisiune. Evident, foarte bine informat. În al doilea rând, Iranul este un mare producător de armament, mic şi mijlociu, pentru armament de infanterie, foarte ieftin, este armament preferat de terorişti, el este răspândit prin diferite metode, oficial sau mai puţin oficial prin contrabandă, inclusiv în zona Africii, armament iranian se află în Sudan, aşadar, dacă armament iranian se află în Sudan, nu văd de ce nu ar exista şi în Ciad şi în Mali şi în toată zona subsahariană, acolo unde contrabanda ţine practic în viaţă această zonă. Dar aş mai vrea să fac o remarcă, apropo de materialul lui Dragoş...
Realizator: Scurt, Mario...
Mario Balint: Foarte scurt: educaţia atentatorilor sinucigaşi în ultimii ani este din ce în ce mai elevată şi foarte mulţi tineri educaţi în Occident aleg să se arunce în aer.
Realizator: Domnule colonel Petrescu, vorbea Dragoş Ciocârlan de două lucruri importante: schimb de informaţii şi operaţii chirurgicale militare.
Ion Petrescu: Da. Eu însă aş răspunde altfel: ascultătorii nu ar trebui să confunde retorica tipică unui război psihologic cu ceea ce se întâmplă acum. Europa a înţeles pericolul, Franţa a intervenit militar şi civilizaţia nu va lăsa să apară găuri negre pe continentul african, pentru că lumea îşi doreşte o prosperitate care nu poate fi construită decât în pace.
Realizator: Cu aceasta încheiem. "Euroatlantica", la final. Invitat în studio a fost col. Ion Petrescu şi de la Radio Reşiţa a fost alături de mine colegul Mario Balint.

EUROATLANTICA. LA RADIO ROMÂNIA DESPRE FORŢELE ROMÂNEŞTI DE OPERAŢIUNI SPECIALE

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să ascultaţi "Euroatlantica", emisiune dedicată astăzi forţelor pentru operaţiuni speciale, trupe de elită, care au marcat istoria contemporană şi au dovedit că pot influenţa evoluţia de securitate în anumite ţări sau regiuni. Vom aborda şi subiectul de actualitate, F 16, în urma deciziei de astăzi a CSAT. Aşadar, forţe şi operaţiuni speciale în noile condiţii de securitate. Alături de mine, în cabina 31, este colegul meu Cristi Dumitraşcu de la Redacţia Militară Radio. Bună seara, Cristi.

Cristi Dumitraşcu: Bună seara, Radu, ţie şi ascultătorilor Radio România Actualităţi.
Realizator: Vom avea şi trei materiale, trei corespondenţe despre trupele de elită, primite de la comisarul şef Silviu Podea, despre trupele speciale ale jandarmeriei care acţionează în Afganistan, de la Dragoş Ciocîrlan, cu informaţii despre amplasarea forţelor speciale pe o adevărată tablă de şah în Orientul Apropiat, şi de la Mario Balint - colegul meu ne prezintă o trecere în revistă a principalelor forţe pentru operaţiuni speciale şi un invitat special în această emisiune pe care, te rog, Cristi Dumitraşcu, să îl prezinţi.
Cristi Dumitraşcu: Este vorba despre generalul de brigadă Adrian Ciolponea. Este un profesionist în operaţiuni speciale. Va fi cu noi în direct, aici, la Radio România Actualităţi, în curând. Vom spune atunci mai multe despre domnia sa.
Realizator: Să precizăm că dânsul a absolvit numeroase forme de pregătire din domeniul cercetării şi operaţiilor speciale. Aşadar, vom avea legătura telefonică la Tîrgu Mureş cu comandantul brigăzii pentru operaţiuni speciale, generalul de brigadă Adrian Ciolponea. Până atunci însă, aparte de tema principală a emisiunii, vom aborda un subiect de actualitate. După ce astăzi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat proiectul de realizare graduală a capabilităţii de apărare aeriană în cadrul programului Avion Multirol al forţelor aeriene. Pentru acest subiect vom intra în legătură directă cu deputatul PNL, George Scutaru, vicepreşedinte al Comisiei de apărare, şi cu generalul de flotilă aeriană, Laurian Anastasof, comandantul bazei aeriene de la Câmpia Turzii, cel care a condus echipa care a evaluat aeronavele care ar urma să fie achiziţionate de România din Portugalia. Aşadar, "Euroatlantica" în actualitate. Bună seara, domnule deputat, George Scutaru.
George Scutaru: Bună seara, dumneavoastră, ascultătorilor şi bună seara domnule general Anastasof.
Realizator: Mulţumiri pentru că sunteţi alături de noi la "Euroatlantica".
Cristi Dumitraşcu: Avem, iată, legătura şi cu generalul Laurian Anastasof. Bună seara, domnule general.
Laurian Anastasof. Bună seara, domniilor voastre, bună seara, domnule deputat. Mă bucur că m-aţi invitat în emisiunea dumneavoastră.
Realizator: Într-o declaraţie de presă, domnule deputat George Scutaru, aţi precizat astăzi că decizia CSAT nu ar fi fost posibilă dacă guvernul şi în mod special Ministerul Apărării nu s-ar fi implicat pentru identificarea unei soluţii concrete pentru dotarea armatei cu avioane de luptă şi aţi subliniat eficienţa demersurilor făcute de ministrul Corneliu Dobriţoiu şi de echipa de la Ministerul Apărării care au demonstrat că doar în patru luni se pot recupera întârzieri de ani în luarea unei decizii concrete. Care este părerea dumneavoastră despre decizia de astăzi, domnule deputat George Scutaru?
George Scutaru: Dacă nu s-ar fi luat astăzi această decizie, cred că zilele aviaţiei de vânătoare ar fi fost practic numărate. Ca membru în comisia de apărare, de opt ani de zile, în permanenţă am fost informaţi, de-a lungul diverselor guvernări, de situaţia în care se află aviaţia română, aviaţia de vânătoare. Atâta timp cât România reprezintă al doilea stat ca importanţă după Polonia, pe flancul estic al NATO, cred că misiunea clasei politice, a Ministerului Apărării, trebuie să fie să dăm posibilitatea armatei române să aibă o capabilitate aeriană de răspuns la orice provocare. Nu putem să jucăm rolul statelor baltice care trebuie să aştepte un ajutor de la alte state NATO pentru executarea misiunilor de poliţie aeriană. Şi mă bucură faptul că astăzi CSAT în sfârşit a luat o decizie, mă bucură faptul că bugetul Ministerului Apărării pe 2013 prevede în sfârşit suma pentru începerea acestui program. F 16, în viziunea noastră, şi aici mă refer şi la PNL şi la Ministerul Apărării în ansamblu, fiind un avion văzut ca o etapă de tranziţie spre avionul de generaţia a V-a, singurul produs în spaţiul NATO, este vorba de F 35. Domnul general Anastasof, care a fost în Portugalia, care are o experienţă uriaşă în domeniul aviaţiei de vânătoare, poate să spună care sunt aşteptările piloţilor militari. Dincolo de faptul că România ar fi putut să rămână fără aviaţie de vânătoare, eu cred că o altă pagubă uriaşă pe care ar fi resimţit-o ar fi fost cea a piloţilor militari. A pregăti un pilot costă foarte mult şi este o uriaşă investiţie pe care România, Armata Română ar fi pierdut-o. Şi este păcat ca aceşti băieţi minunaţi care s-au antrenat şi care pilotează MIG-urile de acum, care în scurt timp îşi vor termina resursa, să nu aibă posibilitatea să-şi dovedească profesionalismul şi pe aparatele F 16. Sunt convins că la fruntariile estice ale Alianţei Nord Atlantice piloţii români îşi vor dovedi eficienţa, aşa cum o fac şi băieţii noştri în Afganistan.
Realizator: Domnule general Anastasof, dvs. aţi condus echipa de evaluare care s-a deplasat în Portugalia pentru a vedea cele 12 aeronave pe care urmează să le achiziţionăm; ce ne puteţi spune despre aceste aparate F 16?
Laurian Anastasof: Aşa cum cred că toată lumea ştie, avionul F 16 este avionul fanion de luptă al NATO în momentul acesta, în lume fiind produse mai mult de 4000 de exemplare. Este un avion de luptă multirol cu capabilităţi multiple atât în domeniul aer-aer cât şi în domeniul aer-sol şi ce am găsit noi în Portugalia, spre bucuria noastră, a fost un avion operaţional capabil să îndeplinească toată gama de misiuni atât aer-aer atât aer-sol capabil să lupte în mediul electromagnetic, capabil să ducă misiuni ziua, noaptea în toate condiţiile meteo, dotat cu un senzor performant şi care poate să constituie o variantă pentru perioada imediat următoare de care tocmai vorbeam în urma hotărârii CSAT. Aşa cum spuneaţi dvs. mai devreme este un program gradual care începe, să sperăm că o să înceapă cu această variantă, dar care va fi continuată către dorinţa noastră de a avea un avion de generaţia V-a către anii 2025. Piloţii sunt entuziasmaţi de avionul F 16, mai ales că noi în ultima perioadă am desfăşurat activităţi comune cu parteneri străini care au venit în România şi au aterizat pe baza aeriană de la Câmpia Turzii cu avioane F 16. Toţi piloţii de la Câmpia Turzii şi câţiva de la baza de la Feteşti au zburat în avioanele F 16, părerea lor unanimă fiind aceea că este un avion de luptă care oferă o gamă largă de îndeplinire a misiunilor de luptă.
Realizator: Domnule deputat George Scutaru, aţi declarat că această soluţie corespunde în primul rând posibilităţilor financiare ale României pe următorii 4-5 ani, efortul bugetar fiind minim în raport cu importanţa strategică a achiziţiei şi cu beneficiile certe de securitate. Vă rog să dezvoltaţi această opinie.
George Scutaru: Da, noi nu achiziţionăm doar nişte aparate de zbor; prin acest demers, România în primul rând îşi întăreşte capacitatea de ripostă aeriană la nivelul Alianţei Nord-Atlantice, capacitate care ar fi fost mult diminuată de ieşirea din uz a avioanelor MIG 21 Lancer. În al doilea rând, vorbim de întărirea parteneriatului strategic cu SUA. Este un element concret în relaţia noastră bilaterală în plan militar şi nu numai pe care o avem cu SUA. În acelaşi timp, dovedim că putem dezvolta un proiect şi cu un stat al UE cum este Portugalia, şi aş vrea să mai subliniez un lucru - dincolo de achiziţia de avioane, dincolo de aspectul relaţiilor bilaterale cu SUA sau cu Portugalia, este o bună ocazie pentru România de a profita şi de o colaborare cu firmele americane care vor fi implicate în procesul de modernizare a aeroporturilor româneşti, de, mă refer la Lockheed Martin, la alte companii de prestigiu americane care vor veni în România şi nu sunt prezente acum, sunt alte proiecte derulate până acum cu armata României, dar este o bună ocazie şi pentru economia românească de a dezvolta parteneriate cu aceste companii prestigioase americane şi eu sunt convins că în perioada următoare, chiar dacă acest acord între noi şi Portugalia, între noi şi diversele firme americane, nu prevede un offset în mod direct, o să vedeţi că vor fi investiţii pe care companiile americane sunt convins că le vor face în anumite sectoare ale economiei româneşti şi este un semnal important că dincolo de excelenta relaţie bilaterală în plan militar, în planul securităţii, cred că această cooperare deschisă astăzi prin decizia CSAT va însemna şi un beneficiu în plan economic pentru România.
Redactor: Domnule general Anastasof, aeronavele vor fi achiziţionate în condiţiile în care MApN, Ministerul Apărării Naţionale, are un buget de avarie; înainte de a atinge acest subiect, pentru că sunteţi comandant al bazei aeriene de la Câmpia Turzii, pentru că sunteţi un profesionist, pe foarte mulţi îi interesează care sunt principalele avantaje ale lui F16 vizavi de MIG, dincolo de faptul MIG-ul îşi termină resursa.
Laurian Anastasof: Avantajele sunt foarte multe. N-aş vrea să intru acum în detalii tehnice legate de caracteristici tehnico-tactice, e vorba de schimbarea unei întregi filosofii, de ducerea luptei în câmpul aerian, e vorba despre utilizarea multitudinilor de senzori şi de sisteme de armă pe care această platformă aeriană le are în dotare, este vorba despre schimbarea sistemului de pregătire, este vorba despre schimbarea stilului de realizare a mentenanţei, este, dacă vreţi dumneavoastră, un punct zero pentru forţele aeriene române în momentul în care acest program va fi demarat. Dacă ştiţi foarte bine că forţele aeriene, în momentul acesta, au avut şi au în dotare cu predilecţie în marea majoritate tehnică /F/. Logistica, mentenanţa se bazează pe tehnică /F/. Din momentul în care vorbim de F16, vorbim 100% de tehnică, de tehnologie /Vest/ care va trebuie să fie dezvoltată odată cu implementarea programelor necesare operării avionului F16 în România.
Realizator: S-a mai discutat... Spuneţi!
Adrian Ciolponea: Dacă îmi permiteţi o scurtă adăugire. Investiţia de acum pe care o facem în F16, înseamnă o economie pentru viitorul program F35. Toată infrastructura aeroportuară, şi asta o ştiu de la colegii domnului general din Ministerul Apărării, pe care o va folosi F16 poate fi folosită şi pentru F35 atunci când vom putea achiziţiona următoarele aparate. În felul ăsta, putem răspunde şi la o întrebare de ce am achiziţionat F16 şi nu am achiziţionat alte aparate produse în Europa.
Redactor: Se răspunde astfel...
Adrian Ciolponea: F35 este singurul aparat de generaţia a cincea produs în spaţiul NATO, şi chiar dacă sunt producători europeni de avioane de vânătoare de generaţia a patra şi acele state sunt prinse în programul F35 şi al rândul lor achiziţionează sau vor achiziţiona aparate F35. Deci, este o opţiune firească dacă dorim şi noi să fim parte, sper, în 10, 12 ani în proiectul F35.
Redactor: Se răspunde astfel la această întrebare grea care s-a tot pus, de ce nu am atenţionat...
Realizator: Avioanele noi ar fi avut o durată de utilizare de aproximativ 30 de ani însă datorită achiziţiei decise astăzi, România va avea acces după 2025 la aeronavele de generaţia următoare şi mă refer la F 35 generaţia V-a, a amintit domnul deputat George Scutaru; potrivit acestor informaţii, achiziţia de aeronave second-hand, mai ieftine, reprezintă o soluţie bună. Care este părerea dvs., domnule general Anastasof, după aceste informaţii?
Laurian Anastasof: Eu mi-aş dori foarte tare pentru forţele aeriene un tip de avion care să fie nou, capabil, de generaţie cinci dacă se poate, însă vorbim în momentele astea de realism. Până acum s-au propus tot felul de soluţii care s-au dovedit a fi neviabile şi nu îmi doresc decât ca aceasta care se configurează în momentul în care vorbim noi acum să devină una realistă, viabilă, eficientă care să producă schimbarea de care forţele aeriene au mare nevoie în momentul ăsta şi care să conducă cu paşi etapizaţi foarte bine calculaţi la o forţă aeriană credibilă, viabilă, capabilă să-şi îndeplinească misiunile atât în spaţiul aerian român, dar şi să apere interesele României acolo unde va fi nevoie.
Realizator: Domnule deputat George Scutaru, domnule general Laurian Anastasof, vă mulţumim pentru că aţi intrat în direct la emisiunea "Euroatlantica" pentru a discuta despre decizia de astăzi a CSAT privind achiziţionarea de avioane multirol F 16. Reamintesc că este vorba de 12 aeronave ce vor fi cumpărate din Portugalia la mâna a doua pentru o sumă de aproximativ 600 de milioane de dolari, bani ce urmează să fie achitaţi în aproximativ 5 ani. Avioanele ar urma să fie livrate după terminarea procesului de instruire a piloţilor începând cu 2016 şi au o rezervă de zbor de 4000-4500 de ore. Continuăm cu tema principală a emisiunii de astăzi: "Forţe şi operaţiuni speciale în noile condiţii de securitate". Înainte de a stabili legătura la Târgu Mureş cu comandantul brigăzii "Vulturii" pentru operaţiuni speciale, general de brigadă Adrian Ciolponea, vă propun să ascultăm un material realizat de Mario Balint. O trecere în revistă a principalelor forţe speciale, despre Spetsnaz, Legiunea Străină, Delta Force şi Beretele Verzi.
Redactor: Mario Balint - În primul deceniu al secolului XI, luptătorii din forţele speciale au înlocuit super-eroii în cinematografie, animaţie şi chiar în publicitate. Ascunse de ochii marelui public până mai ieri, forţele pentru operaţiuni speciale au invadat societatea de consum planetară. Războiul împotriva terorismului, marile televiziuni de ştiri şi New Media au favorizat apariţia în mentalul colectiv al luptătorului profund implicat în războaiele din Irak şi Afganistan. Desigur, nici performanţele acestor trupe din celelalte momente ale istoriei moderne nu pot fi ignorate. Dacă ar fi să trecem în revistă cele mai cunoscute forţe de operaţiuni speciale, prima care îmi vine în minte este Legiunea Străină - o legendă vie a curajului, sacrificiilor, tehnicilor excepţionale de luptă şi a colonialismului francez. Nu putem uita nici trupele ruse "speţialnîe naznacenia", regimentele cu scop special Spetsnaz - echivalentul Beretelor Verzi ale Statelor Unite - sunt create pentru cei mai rezistenţi dintre militarii ruşi. Beretele Verzi ale armatei americane sunt antrenate pentru a face faţă războaielor neconvenţionale. Delta Force a fost înfiinţată în noiembrie 1977, la cererea preşedintelui Jimmy Carter, de către colonelul Charles Beckwith, un veteran al războiului din Vietnam care fusese anterior şi ofiţer de legătură cu SAS-ul britanic, după modelul căruia a şi fost organizată. Operatorii Delta Force, cum sunt denumiţi militarii, se bucură de o mare autonomie şi flexibilitate. Se ştiu foarte puţine lucruri despre forţa de operaţiuni speciale Kandahar Strike Force, un grup controversat care operează după modelul Vigilante, adică fac dreptate acolo unde autorităţile se dovedesc neputincioase. Format la Kandahar, grupul acţionează în provinciile Kandahar, Zabul şi Uruzgan, este format din membri de elită ai armatei regulate afgane, selectaţi de ofiţeri americani şi instruiţi de forţele speciale americane la Kandahar în Camp Gecko, o fostă bază Al-Qaeda construită de către forţele lui Osama bin Laden în 1996. Grupul operează în afara parametrilor instituţionali ai guvernului afgan. Liderul grupului declara presei americane că acţiunile grupului său au fost atât de eficiente încât a primit numeroase scrisori de apreciere chiar din partea preşedintelui Hamid Karzai. De la moartea fratelui preşedintelui grupul pare să se fi angajat într-un război brutal nu cu talibanii sau cu Al-Qaeda, ci cu autorităţile afgane provizorii tot mai corupte - din acel moment relaţia idilică dintre guvern şi Kandahar Strike Force s-a încheiat. Grupul a fost desfiinţat pentru că stătea probabil în calea reconcilierii cu talibanii. În România, potrivit legii, forţele pentru operaţii speciale sunt forţe special instruite şi dotate pentru executarea misiunilor specifice de cercetare specială, acţiuni directe şi asistenţă militară în ţară şi în teatrele de operaţii militare, având componente din toate categoriile de forţe ale armatei. Personalul şi structurile de operaţii speciale au participat la misiuni internaţionale în Afganistan, Kosovo, sau Irak. Ziua forţelor pentru operaţii speciale se aniversează în fiecare an la 1 martie, fiind legată de data înfiinţării Batalionului Unu Operaţii Speciale "Vulturii", prima componentă acţională a forţelor pentru operaţii speciale româneşti. Începând cu 15 martie 2010, forţele pentru operaţii speciale sunt o armă distinctă inclusă în categoria de forţe ale armatei române.
Realizator: Mario Balint a amintit despre forţele pentru operaţiuni speciale din România.
Redactor: Pe al căror comandant îl avem acum în direct. Avem legătură telefonică stabilită cu generalul de brigadă Adrian Ciolponea, comandantul brigăzii VI Operaţii Speciale "Mihai Viteazul". Dacă ne auziţi, domnule general. Bună seara şi bine aţi venit la "Euroatlantica".
Adrian Ciolponea: Bună seara şi mulţumesc pentru invitaţie.
Redactor: Aţi ascultat acest reportaj despre militarii din operaţiunile speciale. Sigur, pentru cei mai mulţi dintre noi, pentru cei care ascultă la radio, lucrurile despre care s-a vorbit sunt aşa, nişte lucruri abstracte, însă dumneavoastră şi cei pe care îi comandaţi, militarii pe care îi instruiţi, sunteţi foarte apropiaţi de asemenea fenomene, de lupta cu talibanii. Care sunt principalele noutăţi care au apărut în acest front nevăzut, pentru că sunteţi în Afganistan de când a început lupta.
Realizator. Luptătorii din umbră.
Redactor: Din umbră. Şi sigur, că s-au întâmplat multe lucruri pe care noi nu le ştim. Cât de greu este să upgradaţi..?
Realizator: Şi pe care dacă le aflăm, ne aflăm noi în pericol după aceea. E bine să nu le ştim.
Redactor: Ce ne puteţi spune?
Adrian Ciolponea: Aş începe să relatez faptul că ne aflăm în Afganistan începând cu anul 2006, unde am desfăşurat diferite misiuni, în principal de asistenţă militară şi de mentorizare, monitorizare, instruire a forţelor de securitate afgane. Misiunile au decurs destul de bine şi au fost remarcate de comandanţii militari NATO ca fiind misiuni cu rezultate pozitive, apreciate la nivel de Alianţă, dar şi la nivelul forţelor americane - contează o apreciere din partea forţelor americane care sunt avansate în acest domeniu. Referitor la schimbările - să zic - strategice din teatru, eu aş putea să remarc urmărind în principal şi ultimul interviu al generalului Allen, comandantul ISAF, în care dânsul sublinia că avem în faţă nişte încercări majore până la momentul tranziţiei din 2014. Aceste încercări sunt legate în special de acele atacuri numite "green on blue". Atacurile "green-on blue" însemnând practic militarii afgani din forţele de securitate sau din alte structuri care întorc arma împotriva coaliţiei, împotriva militarilor din cadrul NATO şi aceste accidente sunt nefericite, dar duc la erodarea încrederii între cele două componente care să asigure tranziţia şi anume între forţele coaliţiei şi forţele afgane.
Redactor: Sunt şi foarte greu de bănuit şi de prevenit aceste evenimente.
Realizator: Domnule general, forţele noastre pentru operaţii speciale din Afganistan au participat şi la misiuni de neutralizare a unor lideri insurgenţi pentru realizarea stabilităţii în diferite zone. Aţi fost acolo umăr la umăr probabil şi cu forţe pentru operaţii speciale din Statele Unite, poate chiar cu Delta Force. Ce ne puteţi spune? Cum s-a făcut transferul de experienţă între trupele noastre de elită şi trupele similare din Statele Unite?
Adrian Ciolponea: Eu am, referitor la acest fapt, am un cuvânt care simplu defineşte accelerarea procesului de instruire şi transfer de cunoştinţe în domeniul operaţiilor speciale. Acest cuvânt, colocvial, folosesc "turbo", pentru că totul este accelerat în momentul în care te afli în Afganistan într-o bază înaintată, izolat de forţele principale şi ameninţat permanent, într-adevăr aplici cu stricteţe în standardele şi procedurile pentru a atinge maximum de eficienţă în arta militară şi în a atinge maximum de protecţie şi ăsta e primul scop ca toţi militarii să se întoarcă întregi, cu misiunea îndeplinită din Afganistan. De aceea, aş sublinia încă o dată, acest proces de transmitere în Afganistan a cunoştintelor şi de dezvoltare a capacităţii de conducere execuţie a forţelor speciale, poate fi definit ca turbo.
Realizator: În Afganistan, acţionează un detaşament de forţe speciale din cadrul Jandarmeriei române, celebrul detaşament Vlad Ţepeş. Colegul nostru de la redacţia Ministerul Administraţiei şi Internelor, comisarul şef Silviu Podea, cu un reportaj despre aceste trupe de elită.
Silviu Podea: Afganistan - un teritoriu din lumea orientală unde prezenţa militară internaţională este încă necesară. Aici, poliţiştii şi jandarmii români desfăşoară acţiuni pe mai multe paliere profesionale.
-: Misiunea principală pentru trupele noastre este să susţinem trainingul pentru efectivele afgane, astfel încât să poată activa împreună cu forţele coaliţiei. Identificăm şi aplicăm cele mai bune practici pentru a recruta, antrena şi distribui în acţiunile curente combatanţi afgani.
Silviu Podea: Formarea unui specialist afgan pentru ordine publică este atipică faţă de cele învăţate în ţară. Metodele şi mijloacele aplicate aici:
-: Trebuie să le adaptez la cultura lor, la valorile lor tradiţionale. Tu ai nevoie să înveţi în primele luni aici cum să te comporţi în această societate, ce ar fi indicat să faci şi ce n-ar fi indicat să faci şi să te integrezi în realitatea socială de aici.
Silviu Podea: Chiar dacă afganilor recrutaţi le lipsesc cunoştinţele de alfabetizare, ei sunt oameni receptivi şi:
-: Au început să treacă la o conştiinţă naţională, la o nevoie de a-şi acoperi tot sectorul de securitate, au înţeles că au nevoie de stabilitate şi de securitate atât pentru ei, cât şi pentru familiile lor.
Silviu Podea: În procesul de training sunt cooptaţi localnici.
-: Mă numesc Navir Ahmar şi lucrez cu forţele coaliţiei. Suntem conştienţi că românii sunt aici ca să ne ajute. Lucrează intens în serviciile lor şi noi ştim aceasta pentru că lucrăm cu ei. Suntem toţi aici pentru familiile noastre. Ajutăm şi noi forţele coaliţiei pentru a pregăti şi furniza specialişti autohtoni.
Silviu Podea: Zonele din nordul şi vestul Afganistanului sunt considerate a fi cele mai sigure. Cu toate acestea:
-: Poţi fi luat prin surprindere, ceea ce s-a întâmplat. S-a încercat un atentat împotriva bazei în care avem şi noi sediul, s-a detonat un camion cu explozibil lângă zidul bazei. Din fericire, nimeni dintre militarii italieni care în proporţie de 90% reprezintă locuitorii aceste baze nu au fost ucişi. Au fost câţiva răniţi uşor, iar atacatorii au fost capturaţi sau lichidaţi.
Redactor: Am revenit la Euroatlantica, în direct cu generalul de brigadă Adrian Ciolponea, comandantul brigăzii VI operaţii speciale "Mihai Viteazul" din Târgu Mureş. Am ascultat ce se întâmplă cu luptătorii din Ministerul de Interne.
Realizator: Jandarmii, sunt aproximativ 70 de jandarmi care acţionează în provincia Kandahar şi într-o zonă foarte dificilă de acolo, sunt singur că domnul general îl cunoaşte, Spin Buldak, în apropiere de graniţa cu Pakistanul într-un no man's land şi în apropiere de câteva tabere de tranzit de acolo unde acţiunile teroriste şi atacurile insurgenţilor sunt foarte frecvente.
Redactor: Acolo, dacă nu mă înşel, am avut noi prima pierdere în Afganistan, lângă Spin Buldak.
Realizator: Acolo, în zona respectivă. Din păcate cele mai multe pierderi înregistrate de armata României au fost înregistrate în Afganistan şi printre aceşti eroi, printre aceşti militari români căzuţi la datorie se numără inclusiv militari din forţele speciale.
Redactor: Aceste unităţi de elită sunt considerate forţe din umbră, misiunile lor nu se fac publice, cu atât mai puţin identitatea oamenilor. Care ar fi profilul luptătorului de forţe speciale, atât cât puteţi să ne spuneţi, domnule general?
Adrian Ciolponea: Aş încerca să subliniez faptul că şi în Afganistan acum avem o tranziţie de la operaţiile şi misiunile kinetice în care se pune un mare accent pe capturare sau neutralizarea unei reţele insurgente, la misiuni non-kinetice, şi în asta relevă profilul luptătorului de forţe speciale, faptul că poate fi multiplicator de forţă pentru o forţă care este asistată de către NATO sau de către forţele române. El poate deveni profesor în anumite domenii, în instrucţie de tragere, tactică, specialitate şi astfel poate genera stabilitatea în zonă, prin instruirea unui contingent de securitate afgană. Asta ar fi prima trăsătură, de a putea juca un rol de profesor pentru forţa care este susţinută, forţa locală care este susţinută de către coaliţia NATO. În principiu, alte trăsături sunt clare şi anume dârzenia, robusteţea fizică, spiritul de echipă, tenacitatea.
Redactor: Pentru că aţi amintit toate aceste calităţi, este aproape neverosimilă această bază...
Realizator: E luptătorul perfect al viitorului.
Redactor: Da, bază de selecţie totuşi limitată, pentru că noi nu ne putem compara cu americanii la baza de selecţie şi cu toate acestea...
Realizator: Şi salariile nu sunt foarte mari.
Redactor: E şi asta o discuţie la care urma să ajungem.
Realizator: O să ajungem şi la această discuţie, da.
Redactor: Cum reuşiţi să îi selectaţi, de unde îi selectaţi, probabil că doar din armată, din armată, din alte...
Adrian Ciolponea: Conform reglementărilor naţionale, deocamdată selectăm din rândul militarilor care fac parte din unităţile regulate, de la...
Redactor: Pentru că nu există o şcoală specială, o şcoală militară de forţe speciale, îi selectaţi deja din şcolile...
Adrian Ciolponea: Bineînţeles, procesul de selecţie cu etapele respective poate dura mai mult de un an şi militarul respectiv trece prin anumite probe obligatorii care cuprind nu numai, să zic, studiul dosarului şi interviul personal, dar intră imediat în faza a doua cum o numim noi, /helwig-ul/, marşul de selecţie şi celelalte elemente care sunt împrumutate din doctrina şi procesul de şcolarizare a armatei americane sau a armatei engleze.
Realizator: Colegul meu, Costin Iorgulescu, mă întreba mai devreme dacă i-am cunoscut pe aceşti "vulturi", colegul meu din regia de emisie, i-am spus că da, am avut ocazia să-i cunosc în Irak, dacă vă aduceţi aminte, domnule general, acolo câţiva oameni de-ai dumneavoastră, ataşaţi Batalionului 26 Infanterie, au instruit un întreg batalion de forţe speciale irakiene, o misiune încheiată cu succes. Ce vă amintiţi despre această reuşită a forţelor pentru operaţii speciale?
Adrian Ciolponea: Ar fi fost o situaţie şi este o situaţie similară cu ceea ce s-a întâmplă acum în Afganistan şi anume alianţa din Irak se pregătea de retragere şi pe parcursul retragerii trebuiau lăsate în urmă unităţii irakiene destul de bine instruite şi destul de bine înzestrate pentru a face faţă ameninţărilor care existau în Irak. În acest scop, şi detaşamentul de forţe speciale române a participat la crearea unui astfel de batalion şi considerăm noi că a avut succes atât prin sporirea capacităţii batalionului... capacităţii sale operaţionale, dar şi prin faptul că a contribuit la legarea unor prietenii între militarii irakieni şi militarii români.
Realizator: Am participat la ceremonia de absolvire a cursurilor de către acest batalion irakian, am fost alături de comandanţii irakieni, alături de oamenii dumneavoastră, domnule general, şi vă mărturisesc că am primit numai aprecieri, numai declaraţii pozitive despre forţele româneşti pentru operaţii speciale atât de la irakieni, cât şi de la aliaţii noştri americani cu care am colaborat în acea perioadă a misiunii.
Adrian Ciolponea: Aş vrea să subliniez faptul că poate un indicator ar fi cele 400 de medalii pe care militarii români, operatorii de forţe speciale, le-au primit de-a lungul timpului atât în Afganistan, cât şi în Irak, dar mai mult, de curând s-a încheiat un exerciţiu internaţional care se repetă an de an, el se numeşte Jackal Stone 2012, anul acesta.
Realizator: La care am participat şi noi cu 55 de luptători.
Adrian Ciolponea: La care am participat şi noi. Important de relevat este faptul că comandamentul american de operaţii speciale, în fiecare an, acordă sau validează grupul de operaţii speciale românesc şi îi dă sub comandă acestui grup forţe americane, croate sau de alte naţionalităţi, ceea ce dă dovadă de încredere şi recunoaşterea meritelor pe care le au aceşti militari.
Realizator: Tot despre forţe pentru operaţii speciale luptători de elită, o adevărată tablă de şah a forţelor speciale în Orientul Apropiat, forţe pentru operaţiuni speciale cu obiective diferite, însă care îşi pun amprenta asupra evoluţiei situaţiei de securitate din regiune. Dragoş Ciocîrlan transmite din Israel despre recentele exerciţii militare din zonă.
Dragoş Ciocîrlan: Recentele exerciţii militare cu muniţie reală din nordul Israelului şi în zona platoului Golan pot fi raportate la mişcările militare iraniene din Siria şi Liban. Nu au legătură cu evenimentele din Siria, unde criza a degenerat într-un război civil. Iranul a plasat forţe speciale la frontierele septentrionale şi orientale ale Israelului. Comandantul gărzilor revoluţionare iraniene islamice s-a referit săptămâna trecută la pregătirea unităţilor de elită Al-Quds pentru Siria şi Liban. Deocamdată, forţele rebele din Siria au capturat de câteva ori grupuri de iranieni care la anchetă au declarat că fac parte din Gărzile revoluţionare islamice. Iranul susţine că este vorba de turişti pelerini care probabil în trecut au fost în serviciul Gărzilor revoluţionare islamice. Însă nimeni nu crede că în prezent este o perioadă favorabilă turismului în Siria. Premierul Benjamin Netanyahu şi ministrul apărării Ehud Barak au continuat aceeaşi politică a tăcerii absolute fără să răspundă ameninţărilor generalului iranian. Se pare însă că răspunsul vine în această seară, la Adunarea Generală a ONU. Se aşteaptă ca Benjamin Netanyahu să fixeze o linie roşie pentru Iran pe care o va anunţa în discursul de la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. Săptămâna trecută, şeful Statului major al Armatei, generalul Benny Gantz, a făcut o scurtă declaraţie în anturajul care l-a însoţit pe platoul Golan la exerciţiile militare. Israelul are tot ceea ce unii pun la îndoială pentru a contracara programul nuclear iranian. Oficial, s-a anunţat un exerciţiu militar de rutină programat dinainte, care a inclus şi participarea rezerviştilor pentru continuarea pregătirilor, ca să se facă faţă tuturor scenariilor posibile. Surse neoficiale au evocat că diplomaţii americani de la Beirut au luat măsuri ca documentele sensibile să nu cadă în mâinile Hezbollah, ceea ce înseamnă că Ambasada americană din capitala Libanului ar putea fi evacuată. În paralel, există o desfăşurare uriaşă de forţe navale în zona Golfului la care participă Statele Unite, ţări din Europa Occidentală şi statele arabe. De notat că submarinele Israelului pot fi prezente oriunde e necesar în lume.
Realizator: Domnule general Ciolponea, aducea aminte colegul meu Dragoş Ciocîrlan despre acea zonă foarte fierbinte, este vorba de Orientul Apropiat; ştiu că şi militari de-ai noştri s-au antrenat în acea regiune, în zona de deşert, culmea este că România se numără printre singurele ţări europene care deţine forţe pentru operaţii speciale antrenate şi în deşert - nu spun ţara în care se antrenează sau s-au antrenat frecvent luptătorii noştri, pentru că de aceea se numesc forţe pentru operaţii speciale şi de aceea eu am fost jurnalist în teatre de operaţii de unde nu poţi să dai toate informaţiile către public - aşadar cât de importantă a fost această pregătire în deşert pe perioadă lungă de timp, domnule general?
Adrian Ciolponea: Avem în vedere antrenamentul forţelor speciale atât în deşert cât şi în celelalte medii, în special în păduri, junglă, în mediul arctic şi prin cursurile pe care le contractăm sau la care suntem invitaţi de către diferite ţări NATO, în special de Statele Unite care posedă, are la dispoziţie mai multe medii de antrenament, reuşim prin aceste cursuri să creăm aptitudinile şi calităţile necesare luptătorilor pentru a face faţă în orice condiţii. Dar, altceva vreau să subliniez - într-adevăr forţele speciale sau un detaşament de forţe speciale poate avea un impact sau poate avea un obiectiv strategic, dar fără integrarea acestui detaşament cu celelalte platforme şi în special platformele aeriene sau muniţie inteligentă impactul este limitat. De aceea trebuie avut în vedere mecanismul integral.
Realizator: Vă referiţi aici domnule general la SIGINT, HUMINT şi IMINT, la cele trei componente de bază ale analizei în teren?
Adrian Ciolponea: Mă refer la senzorii de intel pe care i-aţi enumerat, dar şi la muniţie inteligentă, platformele aeriene, sistemele de comunicaţii, toate acestea duc la un mecanism care poate fi intitulat o proiecţie a forţei speciale într-o anumită zonă. Fără acest mecanism, un simplu detaşament are o valoare limitată.
Realizator: Să le amintim ascultătorilor că discutăm despre forţele pentru operaţii speciale, o emisiune dedicată acestor luptători din umbră despre care se vorbeşte din păcate prea puţin, deşi acţiunile lor sunt cu impact foarte mare şi de multe ori acţiunile şi misiunile acestor forţe pentru operaţii speciale îşi pun amprenta asupra securităţii şi stabilităţii în anumite regiuni; să spunem foarte clar că şi în Libia, în operaţiile militare de acolo, forţele speciale au avut un rol important. Altfel nu ne putem explica cum în aproximativ o lună după ce frontul stagnase atâta timp s-au obţinut atât de repede şi atât de multe victorii în acea zonă dificilă.
Redactor: Îl provoci pe domnul general să spună mai mult decât...
Realizator: Să spună mai mult. Bineînţeles că poate într-o conversaţie privată, ar putea aborda mai multe, ştiind că are încredere în noi.
Redactor: Uite, atingem acest subiect pe care l-ai adus, Radu, în discuţie mai devreme. Domnule general Ciolponea, am aflat că baza de selecţie este una fericită din puncul nostru de vedere având totuşi în calcul mai puţini militari profesionişti şi ofiţeri şi subofiţeri decât are America, să spunem. Cum stăm cu fondurile, cu banii?
Realizator: Sunt multe cerinţe, multe riscuri la care se supun aceşti luptători, mai ales când ajung în linia întâi după ce parcurg o etapă complexă de pregătire. Dar, domnule general, vă pun şi eu această întrebare. Cum sunt plătiţi aceşti luptători de elită?
Adrian Ciolponea: Sunt plătiţi ca şi ceilalţi militari care participă în teatrul de operaţii, în special în Afganistan, deci la aceeaşi valoare. Mizăm foarte mult pe pasiunea pentru această meserie şi spiritul de corp. Asta îi face pe militari să meargă înainte, să strângă din dinţi şi să obţină rezultate maxime, să fie mai bine pregătiţi şi să poată împărtăşi mai departe cunoştinţele pe care le capătă în teatrul de operaţii. Pasiunea, dragostea pentru meserie e un factor determinant.
Redactor: Dincolo de asta presupunem că există totuşi o diferenţă de buget între ceea ce se alocă pentru militarii obişnuiţi şi pentru cei de la operaţiuni speciale, pentru că sunt alte arme, alte lucruri, care costă mai mult, logic.
Adrian Ciolponea: Aş putea să menţionez faptul că într-adevăr toţi militarii noştri sunt şi paraşutişti şi avem o oarecare diferenţiere în plată ca fiind personal aeronavigant, dar aceasta este comună tuturor paraşutiştilor sau piloţilor militari, deci nu e ceva specific forţelor speciale.
Realizator: Dacă nu mă înşel este chiar o condiţie pentru forţele speciale.
Redactor: Sigur.
Realizator: Să existe acest brevet de paraşutist, cel puţin cinci salturi.
Adrian Ciolponea: Brevetul într-adevăr se obţine după cinci salturi, dar noi continuăm şi atingem performanţe maxime atunci când paraşutistul este apt să execute misiuni "haho" sau "halo", high-altitude low opening sau high altitude high opening însemnând paraşutări de la mare înălţime sau paraşutări cu deschidere de la joasă înălţime.
redactor:  De la foarte mică înălţime, da.
Adrian Ciolponea: Cu paraşuta aripă. Deci acesta este obiectivul pe care îl urmărim la instrucţia de paraşutare, infiltrarea de  grupuri mici, folosind platformele aeriene, de la înălţimi foarte mari sau de la înălţimi foarte mici.
Realizator: Domnule general, ce şcoală a fost abordată ca şcoală de bază pentru pregătirea forţelor pentru operaţii speciale din România? Îmi aduc aminte în perioada de început şi dacă nu mă înşel a fost domnul general Ioan Sorin, care a stat la baza creării forţelor speciale şi domnul general Mihail Popescu a avut rolul său. În acea perioadă îmi aduc aminte că eram la Ankara, când domnul general Mihail Popescu a vizitat o bază a forţelor turce pentru operaţiuni speciale şi a fost foarte încântat la acea vreme. Dacă nu mă înşel v-aţi antrenat şi împreună cu aliaţii turci pentru a ajunge la un anumit nivel de pregătire cu o parte dintre luptătorii dumneavoastră.
Adrian Ciolponea: Chiar dacă cooperarea predominantă s-a situat în domeniul operaţiilor speciale cu partenerul american, pe parcursul acestor 10 ani de când am fost înfiinţaţi ca batalion, iniţial, după care regiment şi brigadă, totuşi am avut colaborări permanente şi cu partenerii turci, partenerii englezi şi celelalte ţări din zona de sud-est, /.../ Polonia...
Realizator: Şi dumneavoastră aţi absolvit un curs de rangeri, un curs foarte dificil pentru orice militar, unde nu mai contează gradul şi treceţi prin nişte probe de foc extrem de dificile şi de asemenea avem şi alţi militari, dar dumneavoastră aveţi în CV-ul dumneavoastră, în palmaresul dumneavoastră şi un astfel de curs extrem de dificil.
Adrian Ciolponea: Acum, după 15 ani, îmi aduc aminte cu plăcere acele momente, dar n-aş dori nimănui să treacă prin încercările astea decât dacă este convins că aceste încercări sunt pentru el şi pentru cariera respectivă.
Realizator: Să le spunem ascultătorilor că există foarte multe cazuri în care cursanţii, militarii, care participă la aceste cursuri speciale de rangeri, ies cu probleme medicale sau chiar îşi pierd viaţa în timpul acestei şcoli.
Adrian Ciolponea: Da, în anul în care am absolvit şcoala de rangeri, aproximativ patru militari şi-au pierdut viaţa în Florida, unde desfăşuram misiuni de inserţie în mlaştină. Temperaturile scăzute..., dacă se întâmpla ca militarii să se separe de pluton şi să...
Realizator: Se rătăceau.
Adrian Ciolponea: ...ia un moment de repaus, intrau în hipotermie, şi ăsta a fost principalul, să zic, motiv pentru pierderea acelor militari la instrucţie.
Realizator: Şi de obicei un procent de 50-60% dintre militarii cursanţi absolvă această perioadă de instrucţie şi acest ciclu important, dacă nu mă înşel.
Adrian Ciolponea: Din 238, aproximativ 68 au absolvit atunci cursul şi vorbim numai de militari americani, adică un procent din Armata SUA care trece prin acest curs de bază, şcoala de rangeri, dar sunt şi alte cursuri cu acelaşi profil, cel mai renumit fiind Q course, cursul de calificare în forţe speciale de la Fort Bragg, Beretele Verzi, unde am avut şi noi numeroşi absolvenţi şi candidaţi şi nu neglijăm nici celelalte forme de pregătire din SUA. Navy SEALs au cursul lor separat. Sunt anumite cursuri pentru long range reconnaissance teams, care sunt cursurile de cercetare în adâncime şi cursurile de sniperi.
Redactor: În prezent, avem militari la...
Realizator: Care au, români care au ...
Redactor: ...la cursuri chiar acum similare - nu?
Adrian Ciolponea: Din cadrul brigăzii, mai mult de o sută de militari au parcurs diferite forme de pregătire, atât în cursurile din NATO şi din SUA.
Realizator: Să aducem aminte că brigada are trei batalioane importante. Este vorba de Batalionul "Vulturii", forţe operaţii speciale din Târgu Mureş, de asemenea un batalion la Bacău şi unul la Buzău, dacă nu mă înşel, domnule general.
Adrian Ciolponea: Da, aveţi dreptate, ultimele două fiind până nu de mult batalioane de paraşutişti, şi batalionul de la Buzău a fost transformat de curând în batalion de forţe speciale.
Realizator: La Buzău avem şi o brigadă de cercetare, de paraşutişti, de unde probabil vă recrutaţi şi o parte din personalul dumneavoastră.
Adrian Ciolponea: La Buzău, din păcate, nu avem decât un centru de instruire operaţii speciale, care reprezintă o şcoală pentru noi, pentru diferite cursuri de carieră...
Redactor: Un fel de şcoală de aplicaţie.
Adrian Ciolponea: ...un fel de şcoală de aplicaţie. Altă brigadă, din păcate, nu există.
Realizator: Am înţeles. Foarte interesant tot ce am aflat în această seară de la domnul general Ciolponea.
Redactor: Am fi avut timp trei emisiuni, dar mai facem.
Realizator: Să discutăm. Vă aşteptăm şi la alte ediţii, domnule general. Cu mulţumiri, "Euroatlantica" la final, ediţie dedicată forţelor pentru operaţiuni speciale. Invitat a fost...
Redactor: ...generalul de brigadă Adrian Ciolponea, comandantul Brigăzii VI operaţii speciale din Târgu Mureş "Mihai Viteazul".