Înaltul comisar al ONU pentru Drepturile Omului Navi Pillay a apreciat luni că forţele siriene au comis "posibile" crime împotriva umanităţii în cadrul campaniei de represiune şi a dat ca exemplu bombardamentele fără discernămînt de la Homs, relatează AFP, citată de Mediafax. Reafirmînd că ONU a fost pînă în prezent incapabil să furnizeze un bilanţ precis al victimelor deoarece nu poate aduna informaţii fiabile de la faţa locului, aceasta a apreciat că numărul de morţi este "cu mult peste 5.400", ultimul bilanţ furnizat de ONU şi a estimat că "forţele de securitate au ucis peste 400 de copii". "Zeci de mii de persoane, inclusiv copii, au fost arestate dintre care 18.000 sînt încă deţinute în mod arbitrar", a mai declarat Pillay. Aceasta a raportat "numeroase informaţii" cu privire la cazuri de viol în detenţie "mai ales asupra bărbaţilor şi a băieţilor". Cu această represiune sporită "riscul unei crize umanitare pe întreg teritoriul Siriei creşte" precum şi ameninţarea unui război civil, a concluzionat Înaltul Comisar.
La rîndul ei, Secretarul de Stat american Hillary Clinton, a declarat că "regimul sirian a "intensificat violenţele" în anumite oraşe ale ţării utilizînd mai ales "artileria" împotriva civililor", relatează AFP. Clinton care a făcut declaraţia în cadrul unei conferinţe de presă alături de omologul său turc Ahmet Davutoglu a mai declarat că Statele Unite va colabora cu Turcia pentru a "răspunde problemelor umanitare" din Siria. "Sîntem hotărîţi să facilităm intrarea ajutoarelor de urgenţă" în ţară, a declarat Clinton.
Din punctul meu de vedere, cele două declaraţii-semnal reprezintă finalul negocierilor referitoare la viitorul Siriei. Sînt aruncate pe "piaţa mass-media" elemente de manipulare şi influenţare a mentalului colectiv, extrem de greu de verificat: mii de morţi, copii ucişi sau abuzaţi, criză umanitară etc, dar şi elemente de determinare precum: "Sîntem hotărîţi să facilităm intrarea în Siria a ajutioarelor de urgenţă"! Conform unei analize a Grupului pentru Securitate şi Democraţie, facilitarea intrării ajutoarelor se poate face EXCLUSIV prin crearea militară a unui culoar de trecere, adică o intervenţie militară, într-o operaţiune sub mandat ONU în sprijinul păcii!
Potrivit GSD, atingerea scopurilor operaţiei în sprijinul păcii depinde în mare măsură de calitatea personalului participant şi gradul de pregătire al acestuia. Constituirea şi pregătirea structurii participante la operaţii în sprijinul păcii implică două aspecte:
Ø recrutarea personalului, constituirea şi pregătirea contingentelor naţionale participante la operaţie;
Ø constituirea şi pregătirea, la nivelul întregii forţe, în teatrul de operaţii.
1. Selecţionarea personalului şi constituirea forţei
Selecţionarea personalului are la bază norme ale dreptului internaţional şi se face pa bază de voluntariat. Nu există, pînă la ora actuală, un model/algoritm în care să fie stipulate condiţiile de participare (limite de vîrstă, nivel de cultură, calităţi intelectuale etc.) dar, în special, datorită experienţei, a eşalonului de încadrat, a specificităţii tipului de operaţie, s-au conturat o serie de criterii, pe categorii de personal. Pregătirea de bază se execută la nivel naţional. Aceasta pune accent pe executarea practică a activităţii specifice operaţiilor în sprijinul păcii, cu pondere pe: observare – raportare, patrulare, însoţire şi/sau protecţie, pază obiective/comandamente, interpunere, protecţia personalului, demnitarilor, convoaielor (militare sau umanitare), instalaţiilor împotriva acţiunilor ostile / teroriste, procedee de culegere de informaţii şi cercetare, relaţiile cu publicul pentru cîştigarea încrederii şi simpatiei populaţiei din zonă. Faptul că ONU nu dispune de poligoane de instruire sau de tragere în vederea pregătirii participanţilor la operaţiile în sprijinul păcii este necesar ca statele care doresc să participe cu efective la acestea sp adopte principiul „stand-by offerts” care presupune existenţa la nivel naţional a unor structuri care să poată îndeplini oricînd misiunile încredinţate.
Departamentul de Menţinere a Păcii al Naţiunilor Unite (Departament Peace Keeping Operation – DPKO) a stabilit o serie de cerinţe referitoare la operaţiile în sprijinul păcii. Pregătirea personalului participat la operaţiunile în sprijinul păcii are o importanţă covîrşitoare în realizarea obiectivelor unei operaţii, iar procesul de instruire propriu-zis este destul de delicat avînd ca finalitate un ostaş al păcii în locul unui soldat al războiului.
Constituirea Forţei se realizează în zona de operaţii şi cuprinde o componentă militară şi una civilă. Componenta militară este asigurată cu efective de către ţările membre ONU, care şi-au manifestat organizaţia regională desemnată de ONU să desfăşoare operaţi (NATO). Cuantumul de personal este stabilit de Naţiunile Unite, după analiza ofertelor formulate de ţările contribuitoare. Organizaţia militară a Forţei se face, în funcţie de necesităţi, la valoarea unei mari unităţi operative. Încadrarea cu personal a comandamentului Forţei se va face în funcţie de contribuţia cu efective şi mijloace a statelor participante. Cea mai modernă organizare a Forţei, în opinia specialiştilor militari, o reprezintă structura Forţei Multinaţionale Întrunite (Combined Joint Task Force – CJTF),constituită la nivelul Alianţei Nord Atlantice, cu participarea celorlalte state nemembre NATO. Componenta civilă este alcătuită din reprezentanţi ONU sau / şi ai organizaţiei regionale mandatate, la care se adaugă personalul angajat pe plan local şi are în sarcină atribuţii pe linie administrativă şi logistică.
2. Forme şi proceduri de acţiune standard
Operaţiile întrunite multinaţionale comportă o serie de particularităţi privind formele, procedurile şi tehnicile de acţiune folosite, care diferă faţă de cele utilizate în acţiunile de luptă clasice. De regulă, operaţiile întrunite multinaţionale se desfăşoară în sprijinul păcii şi pentru rezolvarea unor situaţii conflictuale şi de criză, iar tehnicile şi procedurile folosite sînt puternic influenţate de deciziile politice. Principalele proceduri sînt: demonstraţia de forţă, negocierea diplomatică, bunele oficii, desfăşurarea preventivă de forţe, interpunerea şi separarea forţelor, demobilizarea, dezarmarea şi controlul armamentelor.
Deocamdată, ONU nu a solicitat nici unei ţări constituirea unei forţe de pace pentru Siria. România are interese majore în zonă fie doar şi prin prisma faptului că există mii de căsătorii mixte româno-siriene şi, pe cale de consecinţă, mii de cetăţeni cu dublă cetăţenie. Ţara noastră, prin intermediul Diplomaţiei şi-a exprimat convingerea că situaţia din regiune se poate detensiona şi se poate ajunge la unele acorduri, pe cale paşnică. Dacă situaţia internaţională o va impune, România îşi va reconsidera, la momentul oportun, poziţia faţă de această problemă de securitate regională şi internaţională.
[1] Ion Dragoman – Dreptul internaţional aplicabil în operaţiunile de menţinere a păcii, Ed. AISM, 1996, p.119
[2] Ivan Răileanu, Operaţiile în sprijinul păcii, expresie a îmbinării acţiunilor militare convenţionale şi neconvenţionale, Teza de doctorat, Ed. AISM, Bucureşti, 2002, p.162
[3] Ivan Răileanu, Op. cit., p.165
[4] Doctrina pentru operaţiile întrunite multinaţionale, p.94-98
[5] Doctrina pentru operaţiile întrunite multinaţionale, p. 100-103
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu