Mile şi-a încheiat misiunea. A murit aşa cum a trăit: vulcanic, imprevizibil, cu pedala de acceleraţie la podea.
Reporterul de război Mile Cărpenişan, prietenul nostru şi camaradul meu a murit la Spitalul Judeţean din Timişoara. El se afla internat în stare critică la Terapie Intensivă. Cadrele medicale au făcut eforturi mari pentru salvarea jurnalistului, care a transmis din cele mai fierbinţi zone ale planetei timp de 10 ani. El a ajuns săptămîna trecută la spital, în urma unei septicemii, iar vineri a intrat în comă. Micul nostru grup româneasc de reporteri de război este amputat pentru prima dată. „Aş vrea să fiu un om de zăpadă. Aş vrea să se bucure toţi copiii în jurul meu, să stîrnesc zîmbetele bunicilor lor şi părinţilor ce odată au fost copii. Aş vrea să fiu un om de zăpadă pentru că trăiesc într-o ţară plină de ură faţă de orice mai puţin faţă de oamenii de zăpadă. Nu mai vreau să fiu din carne şi oase pentru că alea se strică cu timpul. Mai mult, sînt atacate mereu şi urîte gratuit pentru că aşa e cică „firesc” în ţara asta cenuşie. E ţara în care e bine să fiu om de zăpadă. Atunci cu siguranţă voi vedea multe zîmbete şi sînt convins că nu mă va deranja nimeni”. Asta scria, în urmă cu puţin timp, Mile Cărpenişan, pe blogul personal, jurnalist în vremuri interesante!
Mile avea 34 de ani! Şi după 5 războaie a reuşit să se întoarcă acasă de fiecare dată. Ce poţi să spui în momente grele? Nimic! Vorbele sînt goale şi par fanfaronadă! Îmi venea să strig, „sîrbule, eşti nebun, unde crezi că pleci? Brate!”, dar Mile, căpos cum îl ştim, nu a mai zăbovit. Cal verde şi sîrb deştept!, ar spune unii. Dumnezeu fie cu tine, sîrbule! O să-mi lipseşti!
Ce straniu, Mile Cărpenişan a fi îngropat la exact 11 ani de cînd, pe 24 martie 1999 au fost declanşate bombardamentele NATO asupra Yugoslaviei, care au dus, în final, la proclamarea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo. Cînd pleci dintr-un teatru de operaţii reporterii de război, din întreaga lume, se salută între ei: "Rămîi cu bine! Ne vedem la războiul următor"! Acum, nu pot să-ţi spun decît: Dumnezeu să te odihnească, prieten drag! Vidimo,se! Astăzi, în contextul geo-politic actual, merită amintit acest episod. În mod straniu, Slobodan Milosevici, Saddam Hussein şi Muammar Ghaddafi au fost atacaţi pe 20 martie (Saddam în 2003, Gaddafi in 2011), iar Milosevici a fost ”păsuit” încă patru zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu