SRI 22

Luni, 26 martie 2012, se împlinesc 22 ani de la înfiinţarea Serviciului Român de Informaţii, ocazie ce a prilejuit şi desfăşurarea activităţii de bilanţ a Serviciului pentru anul 2011, în ziua de vineri, 23 martie.

La eveniment au participat, alături de conducerea Serviciului Român de Informaţii, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, consilierul prezidenţial pe probleme de securitate naţională, domnul Iulian Fota, directorul Serviciului de Informaţii Externe, domnul Teodor Meleşcanu, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna Laura Codruţa Kovesi, ministrul Apărării Naţionale, domnul Gabriel Oprea, preşedintele Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, domnul deputat Cezar Preda, precum şi membri ai acestei comisii.

La propunerea directorului Serviciului Român de Informaţii, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat vineri, 23 martie a.c., următoarele decrete:
• Decret privind înaintarea în gradul de general-maior - cu două stele a domnului general de brigadă - cu o stea Coldea Florian;
• Decret privind înaintarea în gradul de general-maior - cu două stele a domnului general de brigadă - cu o stea Voinescu George-Viorel;
• Decret privind acordarea gradului de general de brigadă - cu o stea doamnei colonel Istode Elena;
• Decret privind acordarea gradului de general de brigadă - cu o stea doamnei colonel Posaştiuc Emilia-Cristina;
• Decret privind acordarea gradului de general de brigadă - cu o stea domnului colonel Goleanu Viorel.

La 26 martie 1990, prin Decretul nr. 181 a fost înfiinţat Serviciul Român de Informaţii, instituţie de stat specializată în domeniul culegerii de informaţii privind siguranţa naţională. Serviciul Român de Informaţii este instituţia Statului Român cu atribuţii în domeniul culegerii şi valorificării informaţiilor relevante pentru securitatea naţională a României. Activităţile sale se desfăşoară, în principal, pe teritoriul naţional, precum şi în afara graniţelor, în cooperare cu alte instituţii responsabile în domeniul monitorizării şi prevenirii ameninţărilor transfrontaliere.

Serviciul Român de Informaţii organizează şi execută activităţi pentru culegerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor necesare cunoaşterii, prevenirii şi contracarării acţiunilor care, potrivit legii, sunt de natură să lezeze securitatea naţională a României.

Apartenenţa la UE şi NATO implică asumarea unor responsabilităţi suplimentare şi adaptarea conceptuală şi funcţională a SRI, prin prisma conectării României la dinamica acestor organizaţii, în care securitatea este indivizibilă, iar garantarea ei se face în comun.

În contextul evoluţiilor imprevizibile ale mediului internaţional de securitate, cu implicaţii şi asupra securităţii naţionale a României, precum şi al globalizării ameninţărilor, Serviul Român de Informaţii a dezvoltat şi a extins o cooperare internaţională cu 100 de structuri de informaţii şi securitate din peste 60 de ţări.

În egală măsură, Serviciul Român de Informaţii a avut un rol definit riguros şi a încercat să imprime un ritm cât mai dinamic contribuţiei aduse la asigurarea securităţii regionale, europene şi euro-atlantice, printr-o participare activă la formulele de cooperare multilaterală.

De asemenea, desfăşoară activităţi vizând apărarea secretului de stat şi prevenirea scurgerii de informaţii care, potrivit legii, nu pot fi făcute publice. Prin structuri specializate, S.R.I. execută activităţi informative şi tehnice de prevenire şi combatere a terorismului, precum şi intervenţia antiteroristă asupra obiectivelor atacate sau ocupate de terorişti, în scopul capturării sau anihilării acestora şi eliberării ostaticilor.

În situaţii deosebite, stabilite de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Serviciul Român de Informaţii asigură protecţia antiteroristă a demnitarilor români şi străini precum şi a altor persoane care beneficiază de protecţie internaţională, în special atunci când sunt vizate de ameninţări cu acte de terorism.

Totodată, S.R.I. desfăşoară activităţi pentru descoperirea şi contracararea acţiunilor de confecţionare, deţinere sau folosire ilegală de mijloace de interceptare a comunicaţiilor. Prin toate aceste activităţi, Serviciul Român de Informaţii reuşeşte să fie un senzor al stării de legalitate în domeniul securităţii naţionale, informând permanent şi sistematic factorii competenţi să întreprindă măsuri pentru restabilirea legalităţii, ori de câte ori aceasta este afectată.

Serviciul a fost conceput ca o instituţie fără caracter represiv, neavând competente în desfăşurarea activităţilor de urmărire penală. De altfel, Legea de organizare şi funcţionare prevede în mod expres că personalul S.R.I. nu poate efectua acte de cercetare penală, nu poate lua măsura reţinerii sau arestării preventive, iar subunităţile sale nu dispun de spaţii proprii de arest. În cazurile complexe, când sunt necesare cunoştinţe de specialitate, la cererea organelor judiciare competente, persoane anume desemnate din Serviciul Român de Informaţii pot acorda sprijin la efectuarea unor acte de urmărire penală pentru infracţiuni contra securităţii statului.

Serviciul Român de Informaţii a fost înfiinţat la 26 martie 1990, prin Decretul nr. 181, pornind de la necesitatea existenţei unei instituţii specializate şi competente în domeniul culegerii de informaţii privind securitatea naţională. Unul dintre paşii semnificativi ai democratizării societăţii româneşti a fost reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării Serviciului Român de Informaţii, de către primul Parlament ales după Revoluţia din 1989 (Legea nr. 51 din 1991 ). La baza funcţionării S.R.I. stă Legea nr. 14 din 1992, care îi reglementează sarcinile, competenţele şi atribuţiile. Existenţa instituţiei este consacrată şi în Constituţia României ( art.62, lit. g ) care prevede că cele două Camere ale Parlamentului se întrunesc în şedinţă comună pentru numirea directorului Serviciului Român de Informaţii şi exercitarea controlului asupra acestui serviciu.

Potrivit Legii nr. 51 / 1991 , informaţiile din domeniul securităţii naţionale pot fi comunicate:

Preşedintelui României, Preşedintelui Senatului, Preşedintelui Camerei Deputaţilor, precum şi Comisiilor permanente pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două camere ale Parlamentului;
Primului Ministru, miniştrilor şi şefilor de departamente din ministere, când informaţiile au legătură cu domeniile de activitate pe care aceştia le coordonează şi de care răspund;
prefecţilor, primarului general al capitalei, precum şi conducătorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru probleme care sunt de competenţa acestora;
organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni;

Comunicarea informaţiilor se aprobă de către Directorul Serviciului Român de Informaţii.

Scurtă cronologie a serviciilor de informaţii din România

1865 Marele Stat Major şi-a creat, după modelul francez, o Secţie a II-a, care se ocupa cu culegerea, analizarea şi sintetizarea informaţiilor cu caracter militar.

1892 aprilie 19 În cadrul Ministerului de Interne a fost înfiinţat Biroul Siguranţei Generale, devenit în martie 1908, Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale. Atribuţii în domeniul culegerii de informaţii mai aveau şi Prefectura Poliţiei Capitalei şi Inspectoratul General al Jandarmeriei.

1913 ianuarie 13 A fost adoptată Legea privind spionajul în timp de pace, care prevedea pedepsirea celor vinovaţi de trădare şi spionaj cu închisoarea de la 2 la 15 ani.

1917 martie A fost creat de către Mihail Moruzov un Birou de Siguranţă al Deltei Dunării, cu personal provenit de la Siguranţa Generală dar care lucra pentru Marele Cartier General. Acest embrion al unei structuri informative civile, care acţiona în beneficiul armatei, a fost desfiinţat în vara anului 1920.

1925 mai 1 În cadrul Secţiei a II-a a Marelui Stat Major a fost angajat Mihail Moruzov, la Biroul de căutare a informaţiilor. După eforturi intense care au durat câţiva ani, Moruzov a reuşit să convingă conducerea Marelui Stat Major să accepte înfiinţarea unui Serviciu Secret, încadrat cu funcţionari civili "pentru culegerea, verificarea şi completarea informaţiilor care interesează armata".

1930 iunie 10 A fost emisă o nouă lege asupra spionajului în timp de pace, care agrava cuantumul pedepselor.

1930 Serviciul Secret a întreţinut timp de un deceniu relaţii strânse cu structurile informative anglo-franceze, pentru ca în perioada celui de-al doilea război mondial să predomine colaborarea cu serviciile de informaţii militare germane şi italiene. Odată cu instaurarea, la 6 martie 1945, a regimului comunist, accentul în plan informativ s-a îndreptat spre sovietici, poziţie abandonată la mijlocul deceniului al şaptelea al secolului XX, concomitent cu reorientarea politicii promovate de Partidul Comunist.

1934 Se aprobă prima schemă de organizare oficială a Serviciului Secret care cuprindea o Secţie de Informaţii Externe, una de Contrainformaţii, un Birou Juridic şi un Birou Tehnic. Tot în acest an se accentuează tendinţa centrifugă a lui Moruzov, de a scoate Serviciul Secret din structura armatei şi de a-l plasa sub autoritatea Palatului Regal, acţiune care se va concretiza de facto în 1938, dar nu şi de jure.

1937 ianuarie 1 Intră în vigoare Codul de Justiţie Militară prin care se majorează pedepsele pentru trădare şi spionaj, ajungându-se până la aplicarea pedepsei cu moartea pentru crimele de înaltă trădare.

1939 aprilie În cadrul Secţiei a II-a a Marelui Stat Major au fost înfiinţate Birouri statistice militare la Iaşi, Bucureşti şi Cluj cu atribuţii contrainformative.

1940 noiembrie 12 A fost emis Decretul-lege nr. 3818 privind organizarea Serviciului Special de Informaţii (fostul Serviciu Secret), care funcţiona pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri.

1942 noiembrie 21 A fost adoptată Legea nr. 687 pentru combaterea transmiterii de informaţii şi a sabotajului.

1944 septembrie 15 Prin Decretul-lege nr. 1695, Serviciul Special de Informaţii a fost trecut în subordinea Ministerului de Război, schimbându-i-se şi denumirea în Serviciul de Informaţii.

1945 aprilie 27 Cu decizia ministerială nr. 79 din 27 aprilie 1945, Serviciul de Informaţii este trecut în subordinea Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, fiind redenumit Serviciul Special de Informaţii.

1947 martie A fost înfiinţat Serviciul de Informaţii al Armatei, aflat în subordinea Marelui Stat Major.

1948 august 30 Prin Decretul nr. 221 a fost înfiinţată, în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia Generală a Securităţii Poporului (D.G.S.P.), formată din 10 direcţii centrale şi 12 direcţii regionale. Până în anul 1958, un rol însemnat în dirijarea noii instituţii l-au avut consilierii sovietici.

1949 ianuarie 23 A fost înfiinţată, prin Decretul nr. 25, Direcţia Generală a Miliţiei din Ministerul de Interne, care înlocuia Direcţia Siguranţei Generale.

1949 februarie 7 Jandarmeria a fost desfiinţată, fiind înlocuită cu trupele de securitate. 1951 martie 30 . D.G.S.P. a devenit Direcţia Generală a Securităţii Statului (D.G.S.S.) care cuprindea şi o Direcţie de Informaţii Externe (D.I.E.).

1952 septembrie 20 D.G.S.S. se desprinde din Ministerul de Interne şi se transforma în Ministerul Securităţii Statului, care se reintegrează în Ministerul de Interne în septembrie 1953.

1956 iulie 11 Prin H.C.M. nr. 1361, în cadrul Ministerului de Interne s-a înfiinţat Departamentul Securităţii şi Departamentul Internelor.

1960-1965 Personalul Securităţii este epurat, fiind îndepărtaţi mulţi din ofiţerii impuşi de Moscova.

1967 iulie 22 Odată cu Decretul nr. 710, în cadrul Ministerului de Interne a început să funcţioneze Departamentul Securităţii Statului (D.S.S.), condus de un Consiliu al Securităţii Statului (C.S.S.), care avea în frunte un preşedinte cu rang de ministru.

1968 aprilie 4 Consiliul Securităţii Statului s-a desprins din Ministerul de Interne şi a funcţionat ca organ central de stat.

1972 aprilie 9 Prin Decretul nr. 130, Consiliul Securităţii Statului a reintrat în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securităţii Statului a fost reorganizat în şase direcţii principale (informaţii interne, contrainformaţii economice, contraspionaj, contrainformaţii militare, securitate şi gardă şi cercetări penale).

1989 decembrie 30 Printr-o hotărâre a Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organele de securitate au fost dizolvate.