S-au împlinit 20 de ani, în februarie 2011, de cînd Armata României participă la misiuni externe, aducîndu-şi astfel contribuţia, alături de ţările aliate şi partenere, la efortul comun de menţinere a păcii şi stabilităţii în lume. Cei 20 de ani de participare la misiuni externe au însemnat pentru Armata României menţinerea aproape continuă a unei prezenţe militare de dimensiuni variabile, integrată misiunilor desfăşurate de ONU şi OSCE, NATO şi UE în Africa şi Asia, în teatrele de operaţii din Afganistan, Iraq şi Balcanii de Vest. În toţi aceşti ani, aproximativ 30.000 de militari români au luat parte la diferite operaţii şi misiuni în afara teritoriul statului român, acumulînd o experienţă profesională valoroasă, deosebit de utilă în procesul de transformare a Armatei României, de operaţionalizare şi creştere a interoperabilităţii cu armatele statelor membre NATO şi UE.
Acum zece ani, la mai puţin de o lună de la atentatele de la 11 septembrie, pe 7 octombrie 2001, Statele Unite declanşau operaţiunile militare contra Afganistanului, unde se aflau la putere talibanii conduşi de Ben Laden. Astăzi, după zece ani, rezultatele angajamentului occidental în această ţară sînt puse, mai mult ca niciodată, sub semnul întrebării. În ciuda prezenţei a mai mult de 130.000 de oameni şi cheltuirii mai multor miliarde de dolari pentru reconstrucţia ţării, coaliţia internaţională nu a reuşit, în zece ani, să asigure pacea şi securitatea. Ea se loveşte de atacurile neîncetate ale talibanilor, de reînvierea vechilor alianţe razboinice ale seniorilor războiului, de explozia producţiei şi traficului de opiu.
Răsturnarea emiratului islamic al Afganistanului a fost realizată în numai cîteva săptămâni (din 7 octombrie pînă pe 13 noiembrie 2001) cu preţul unor pierderi foarte reduse. În timp ce forţele speciale americane, angajate în operaţiunea Enduring Freedom (Libertate imuabilă), continuau să îi hărţuiască pe talibani şi Al-Qaida, o Forţă internaţională de asistenţă pentru securitate (ISAF) a fost trimisă, începînd cu decembrie 2001, pentru a susţine procesul de tranziţie şi de reconstrucţie în jurul unui guvern provizoriu condus de liderul pashtun Hamid Karzaï.
În ciuda adoptării unei Constituţii, în 2004, statul afghan nu a reuşit să îşi dobîndească legitimitatea în raport cu insurecţia talibană. Misiunile internaţionale de asistenţă şi de ajutor pentru populaţia civilă au devenit adevărate misiuni de luptă. Pierderile militare şi civile s-au multiplicat în ambele tabere. Reconstrucţia ţării merge foarte lent, iar menţinerea la putere a lui Hamid Karzaï, abil negociator, depinde mai mult de alianţele tribale din Loya Jirga, decît de aplicarea regulilor democratice.
Deşi Osama Ben Laden a fost ucis anul acesta, în mai, deşi 25 din cei 30 de capi talibani cei mai căutaţi au fost de asemenea eliminaţi, deşi negocieri sînt purtate intens cu talibanii, iar liderii occidentali au anunţat o retragere a forţelor coaliţiei pînă în 2014, viitorul Afganistanului rămîne la fel de nesigur ca acum 10 ani. În afară de strategii şi de reconstrucţie, de desfăşurări militare, societatea afgană, măcinată de 32 de ani de conflict neîntrerupt, de la invazia sovietică, este practic distrusă.
Costul total al operaţiunilor internaţionale în Afganistan ajunge pînă la 110 miliarde de dolari pe an, iar misiunea de instruire şi antrenament a NATO în Afganistan îi costă pe americani şi europeni aproape 1,4 miliarde de dolari pe lună, adică peste 16 miliarde de dolari pe an, se arată într-un raport al Adunării Parlamentare a NATO, prezentat la Bucureşti de raportorul estonian Sven Mikser, la 10 ani de la declanşarea conflictului, informează Hotnews.
La 10 ani de la începutul intervenţiei NATO în Afganistan, un număr de 2.753 de soldaţi străini, în special americani, au fost ucişi în Afganistan, potrivit datelor portalului icasualties.org. Astfel, SUA au pierdut 1.801 militari (65% din total), urmate de Marea Britanie (382), Canada (157), Franţa (75) şi alte state europene printre care Germania şi Danemarca. România a pierdut 19 militari în acest conflict. În primii patru ani ai conflictului au murit anual mai puţin de 100 de militari străini, cifra urcînd progresiv pînă la aproape 300 pe an în următorii patru ani şi, de atunci, a continuat să crească odată cu punerea în practică a noii strategii a preşedintelui Barack Obama de a grăbi rezolvarea conflictului prin desfăşurarea a zeci de mii de soldaţi suplimentari. În 2009 au fost ucişi 521 de militari şi în 2010 (cel mai sîngeros an) 711 militari. În perioada scursă din anul 2011 au murit 472 de militari, astfel că 60% dintre victime s-au înregistrat de la începutul anului 2009 şi pînă în prezent.
În urmă cu 10 ani, România şi-a început participarea în Afganistan cu: 3 ofiţeri de legătură la USCENTCOM - Tampa, pentru ISAF: 2 ofiţeri de legătură la Comandamentul Ankara, 5 ofiţeri de legătură Cmd. ISAF, 4 ofiţeri de legătură la Cmd. Kabul, 28 de militari în Plutonul de Poliţie Militară la Kabul (Operaţiunea Fingal, sub mandat ONU), 20 de militari în echipa C-130, la Karachi, în Pakistan. Enduring Freedom: 4 ofiţeri de stat major CJTF - 180 Bgram, 20 de ofiţeri de legătură, 405 militari în BI Kandahar. Alături de ei, din ianuarie 2002, Radu Dobriţoiu, primul corespondent de război român în Afganistan. Ulterior, semnatarul acestor rînduri! La 28 ianuarie 2002, primii militari români care au plecat în misiune în Afganistan, au fost cei din plutonul de poliţie militară, comandaţi de locotenent-colonelul Gheorghiţă TEODORESCU şi cei din echipajul aeronavei C-130 Hercules. Transportul personalului, tehnicii şi materialelor s-a executat cu aeronava C-130 B, din dotarea Forţelor Aeriene Române. La misiunea ISAF, partea română a angajat forţe încă de la începutul misiunii (februarie 2002), constînd într-o aeronavă de transport C-130 B Hercules, un pluton de poliţie militară, personal de stat major şi ulterior un detaşament de informaţii militare, o echipă de control trafic aerian şi militari în două echipe de reconstrucţie a provinciilor (P.R.T./Provincial Reconstruction Team). De anul trecut, 2011, România contribuie la efortul intrnaţional de stabilizare a Afganistanului şi cu forţe ale Jandarmeriei Române.
Mi-aş fi dorit ca această carte, ce va fi prezentată lugojenilor mei, astăzi, de la ora 17, la Galeria ProArte, să conţină şi documente fotografice din decembrie 2011, de la Kandahar, locul unde, în urmă cu 10 ani am pus pentru prima dată piciorul pe pămînt afgan. Acest lucru nu a fost posibil datorită lipsei de colaborare a Conducerii Ministerului Apărării Naţionale. Aroganţa şi dispreţul actualului ministru nu umbreşe, însă, prietenia şi devotamentul meu faţă de militarii români prezenţi în teatrele de operaţii. În decursul anilor am colaborat excelent cu structura şi ofiţerii de relaţii publice ai Ministerului Apărării Naţionale. Cîţiva mi-au rămas prieteni, ceea ce este cel mai important: Gelaledin Nezir, Liviu Flutur, Sorin Băcilă, Ene Tony. Lor le mulţumesc pentru sprijinul acordat în teatrele de operaţii şi pentru frumuseţea cuvintelor rostite despre militarii români. Dovada colaborării ne strînse se regăseşte şi între coperţile albumului de fotografie Romanian Army Today, editat de Ministerul Apărării Naţionale, unde, alături de fotografii realizate de ofiţeri de relaţii publice, se regăsesc şi imagini surprinse în teatrele de operaţii de mine şi de prietenul meu Radu Dobriţoiu, singurii non-militari acceptaţi în acest "club". Cred că asta spune ceva despre relaţia dintre noi! Prin performanţă şi profesionalism, dedicaţie şi determinare, Armata României se prezintă astăzi, la 10 ani de la prima participare în misiunea din Afganistan, ca o instituţie reformată şi solidă, interoperabilă şi compatibilă cu armatele statelor membre NATO şi UE, fiind un factor activ de securitate, un contributor major la îndeplinirea angajamentelor internaţionale ale statului român. Armata României ESTE un ambasador veritabil al imaginii României în lume, în ciuda ministeriatului său actual, arogant şi dispreţuitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu