joi, 13 septembrie 2012

13 SEPTEMBRIE - ZIUA POMPIERILOR. LA MULŢI ANI!

În fiecare an la 13 SEPTEMBRIE, în România, este sărbătorită Ziua Pompierilor. Pentru marcarea acestui eveniment Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „SEMENIC” al judeţului Caraş-Severin organizează o serie de activităţi la care are deosebita onoare de a vă invita să participaţi.
 

„ISU Semenic îşi face datoria faţă de cetăţeni”

A declarat colonelul Titus Susan, Inspectorul Şef al Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă, „Semenic”, al judeţului Caraş-Severin


Domnule Colonel, cum a fost ultimul an pentru ISU Semenic?

Din punct de vedere al intervenţiilor, s-a păstrat în tiparul anilor trecuţi. Desigur, începând din această primăvară, în Caraş-Severin funcţionează şi SMURD. De la ultima noastră aniversare, septembrie 2011, în dotarea inspectoratului nostru au intrat, prin Programul Operaţional Sectorial, o autospecială pentru descarcerare grea şi o ambulanţă Tip B, prin grija Ministerului Sănătăţii. Din punct de vedere al asigurării suportului logistic, problemele sunt aceleaşi cu care se confruntă toate structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor. ISU Semenic  şi-a gestionat bine misiunile care îi ntră în competenţă şi a încercat să păstreze o bună relaţie cu celelalte instituţii care fac parte din Comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă.

Care a fost situaţia intervenţiilor în prima parte a anului acesta?


În intervalul ianuarie-august au fost înregistrate 1592 de situaţii de urgenţă. Astfel, au fost 260 de incendii, 590 de arderi necontrolate, 139 de alte situaţii de urgenţă (inundaţii, misiuni pirotehnice, avarii, evenimente publice etc.), 98 acţiuni pentru protecţia comunităţilor (salvări animale, protecţia mediului etc.) şi 505 cazuri SMURD (20 descarcerare, 387 asistenţă medicală de urgenţă şi 98 cazuri asistenţă persoane în diferite situaţii). În total, prin intervenţiile SMURD au fost asistate 486 de persoane, din care 60 de copii.
Pe timpul intervenţiilor au fost salvate 32 de persoane din care 7 copii, aproximativ 200 de animale şi păsări. Valoarea bunurilor protejate de peste 56 de milioane de lei.



… aţi avut parte de mai puţine inundaţii în acest an…
 
2012 s-a dovedit a fi mai dificil din punctul acesta de vedere. Au fost situaţii destul de grave provocate de inundaţii în Clisura Dunării, dar şi în localitatea montană Văliug. Ştim că scurgerile de pe versanţi pot crea probleme mari în zone care nu au un istoric în acest sens. Acest lucru mai trebuie înţeles, însă, şi de autorităţile locale şi de populaţie. ISU Semenic îşi face datoria faţă de cetăţeni, este şi va fi mereu prezent acolo unde este solicitat, dar uneori este nevoie de mai mult. Este nevoie şi de o implicare reală a comunităţii.

SMURD –ul este un subiect la modă, în această perioadă. Care au fost problemele cu care v-aţi confruntat?
 
Aşteptăm cu încredere, ca în zona Văii Almăjului să fie găsite soluţii în vederea funcţionării unui centru pentru primiri urgenţe, pentur că în condiţiile actuale trebuie să transportăm pacienţii până la Reşiţa, fapt ce duce la un consum ridicat de combustibvi, o uzură mai rapidă a ambulanţelor şi o suprasolicitare a personalului, a paramedicilor noştri.


Ce aţi dori să se schimbe?

Atitudinea unor primari în relaţia cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „SEMENIC” al Judeţului Caraş-Severin. Ne dorim o mai bună implicare a comunităţii, a administraţiei locale în rezolvarea situaţiilor de urgenţă. O schimbare a modului de comportare a populaţiei în ceea ce priveşte incendiile de vegetaţie uscată, a modului de receptare şi aplicare a aspectelor legate de prevenirea şi protecţia în cazul unor incendii, explozii, cutremure etc..


Ce vă propuneţi pentru viitor?

Pentru viitorul apropiat sper să găsim înţelegerea şi sprijinul autorităţilor locale şi judeţene pentru iniţiere unor proiecte care prin care să găsim soluţii atât în vederea înlocuirii tehnicii de intervenţie existente cu una mai performantă, cât şi pentru pregătirea personalului şi a populaţiei.
Într-o altă ordine de idei, îmi doresc să ne desfăşuram activităţile, ca şi până acum, cu simţ  civic, în aşa fel încât oamenii să simtă că ISU Semenic se află slujba lor. 


STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

1. COMANDA
2. CENTRUL OPERAŢIONAL
    - Analiză, Evaluare şi Coordonare Intervenţie
    - Secretariat Tehnic Permanent
    - Monitorizare Situaţii de Urgenţă şi Dispecerat
3. ORGANIZARE ŞI COMPELTARE RESURSE ÎN SITUAŢII EXCEPŢIONALE
4. COMUNICAŢII ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI
5. STRUCTURA DE SECURITATE
6. INSPECŢIA DE PREVENIRE
    - Serviciul de Prevenire
    - Serviciul Protecţie, Pregătire şi Educaţie Preventivă a Populaţiei
    - Avizare-autorizare
    - Evidenţă, Analize şi Prognoze Preventive
7. SERVICIUL LOGISTIC
    - Tehnic
    - Administrativ
    - Achiziţii Publice
8. BIROUL FINANCIAR
9. BIROUL RESURSE UMANE
10. JURIDIC ŞI CONTENCIOS
11. SECRETARIAT ŞI DOCUMENTE CLASIFICATE
12. INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
13. SUBUNITĂŢI DE INTERVENŢIE
    - Detaşamentul de Pompieri Reşiţa
    - Detaşamentul de Pompieri Caransebeş
    - Secţia de Pompieri Oraviţa
    - Secţia de Pompieri Moldova Nouă
    - Garda de Intervenţie nr.2 Bozovici



Dotare: Autospeciale pentru stins incendii, descarcerare, ambulanţe, autoscări mecanice, bărci, motopompe etc.

Atribuţii I.S.U.
Inspectoratul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) planifică şi desfăşoară inspecţii, controale, verificări şi alte acţiuni de prevenire privind modul de aplicare a prevederilor legale şi stabileşte măsurile necesare pentru creşterea nivelului de securitate al cetăţenilor şi bunurilor;
b) elaborează studii, prognoze şi analize statistice privind natura şi frecvenţa situaţiilor de urgenţă produse şi propune măsuri în baza concluziilor rezultate din acestea;
c) desfăşoară activităţi de informare publică pentru cunoaşterea de către cetăţeni a tipurilor de risc specifice zonei de competenţă, măsurilor de prevenire, precum şi a conduitei de urmat pe timpul situaţiilor de urgenţă;
d) participă la elaborarea reglementărilor specifice zonei de competenţă şi avizează dispoziţiile în domeniul prevenirii şi intervenţiei în situaţii de urgenţă, emise de autorităţile publice locale şi cele deconcentrate/descentralizate;
e) emite avize şi autorizaţii, în condiţiile legii;
f) monitorizează şi evaluează tipurile de risc;
g) participă la elaborarea şi derularea programelor pentru pregătirea autorităţilor, serviciilor de urgenţă voluntare şi private, precum şi a populaţiei;
h) organizează pregătirea personalului propriu;
i) execută, cu forţe proprii sau în cooperare, operaţiuni şi activităţi de înştiinţare, avertizare, alarmare, alertare, recunoaştere, cercetare, evacuare, adăpostire, căutare, salvare, descarcerare, deblocare, prim-ajutor sau asistenţă medicală de urgenţă, stingere a incendiilor, depoluare, protecţie N.B.C. şi decontaminare, filtrare şi transport de apă, iluminat, asanare de muniţie neexplodată, protecţie a bunurilor materiale şi valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă;
j) controlează şi îndrumă structurile subordonate, serviciile publice şi private de urgenţă;
k) participă la identificarea resurselor umane şi materialelor disponibile pentru răspuns în situaţii de urgenţă şi ţine evidenţa acestora;
l) stabileşte concepţia de intervenţie şi elaborează/coordonează elaborarea documentelor operative de răspuns;
m) avizează planurile de răspuns ale serviciilor de urgenţă voluntare şi private;
n) planifică şi desfăşoară exerciţii, aplicaţii şi alte activităţi de pregătire, pentru verificarea viabilităţii documentelor operative;
o) organizează banca de date privind intervenţiile, analizează periodic situaţia operativă şi valorifică rezultatele;
p) participă cu grupări operative/solicită sprijinul grupărilor operative stabilite şi aprobate pentru/la intervenţii în zona/în afara zonei de competenţă;
q) participă la acţiuni de pregătire şi intervenţie în afara teritoriului naţional, în baza acordurilor la care statul român este parte;
r) participă la cercetarea cauzelor de incendiu, a condiţiilor şi împrejurărilor care au determinat ori au favorizat producerea accidentelor şi dezastrelor;
s) stabileşte, împreună cu organele abilitate de lege, cauzele probabile ale incendiului;
t) controlează respectarea criteriilor de performanţă, stabilite în condiţiile legii, în organizarea şi dotarea serviciilor voluntare şi private, precum şi activitatea acestora;
u) constată şi sancţionează, prin personalul desemnat, încălcarea dispoziţiilor legale din domeniul de competenţă;
v) desfăşoară activităţi privind soluţionarea petiţiilor în domeniul specific;
w) organizează concursuri profesionale cu serviciile voluntare şi private, precum şi acţiuni educative cu cercurile tehnico-aplicative din şcoli;
x) asigură informarea organelor competente şi raportarea acţiunilor desfăşurate, conform reglementărilor specifice;
y) încheie, după terminarea operaţiunilor de intervenţie, documentele stabilite potrivit regulamentului;
z) îndeplineşte alte sarcini stabilite prin lege.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice, inspectoratul colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale, cu celelalte structuri deconcentrate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, unităţi ale armatei, serviciile voluntare şi private, serviciile descentralizate, filialele locale ale Societăţii Naţionale de Cruce Roşie, mass-media, precum şi cu alte asociaţii, fundaţii şi organizaţii neguvernamentale care activează în domeniul specific.


Pompierii voluntari
Documentele consemnează existenţa unor formaţiuni de pompieri voluntari în Banat, încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, pe teritoriul actualului judeţ Caraş-Severin au fost înfiinţate astfel de formaţiuni la Oraviţa (1870), Caransebeş (1873), Reşiţa (1879), Steierdorf-Anina (1881), Bozovici (1884), Băile Herculane (1891), Dognecea (1896) etc.
Dintr-un registru ce cuprinde asociaţiile profesionale din fostul judeţ Caraş, reiese că cea mai veche reuniune de pompieri voluntari a fost cea din Oraviţa, înfiinţată la 01 iulie 1870. Peste trei ani, în 1873, o formaţiune similară se înfiinţează şi la Caransebeş. La 5 aprilie 1874, în Caransebeş, a avut loc un incendiu care a afectat nouă locuinţe. Drept urmare, adunarea orăşenească adoptă diverse măsuri administrative, între care elaborarea unui prim regulament pentru activitatea  corpului de pompieri, care, printre altele prevedea următoarele: • înfiinţarea a şapte comitete zonale şi a unuia special pentru dirijarea utilizării cailor şi căruţelor necesare transportului instrumentelor de stingere a focului; • fiecare comitet trebuia să aibă în compunerea sa 3-5 membri; • câte o treime din populaţia fiecărei zone urma să pună la dispoziţie butoaie pentru apă, topoare şi scări; • membrii comitetului trebuia să poarte drept semn distinctiv o panglică albă; • cetăţenii erau obligaţi de a se supune în caz de incendiu dispoziţiilor date de membrii comitetului din zona de acţiune etc.
La câţiva ani după înfiinţarea Reuniunii pompierilor din Caransebeş, în 1879, s-a constituit o formaţie de pompieri voluntari şi la Reşiţa. Pentru a face faţă incendiilor ce izbucneau la diverse fabrici şi ateliere, în perioada interbelică, UDR a întreţinut un corp de pompieri organizat şi echipat corespunzător. Astfel, în intervalul 1930-1934 pompierii reşiţeni au fost dotaţi cu 3 autopompe de incendiu şi cu 2 pompe de rezervă. Pompierii UDR acordau sprijin şi în cazul unor incendii izbucnite în oraş şi chiar în zonele învecinate.
Formaţia de pompieri voluntari din Steierdorf-Anina a fost întemeiată în decembrie 1881, cu scopul de a interveni în caz de foc ori de alte pericole, de a apăra în mod organizat vieţile omeneşti şi bunurile materiale ale cetăţenilor localităţii. Şi această formaţie cuprindea atât membri activi, cât şi pasivi, a căror vârstă era de cel puţin 18 ani. În schimb ca membrii sprijinitori erau admise persoane de orice vârstă sau sex. Începând cu anul 1884 formaţia de pompieri s-a transformat în Asociaţia pompierilor voluntari din Steierdorf-Anina.
Reuniunea pompierilor voluntari din Bozovici a fost înfiinţată în anul 1884. Aria ei de activitate nu s-a rezumat doar la comuna respectivă, ci la toată Valea Almăjului. Exista, totuşi, o prevedere restrictivă: doar o treime din efectivul pompierilor voluntari putea părăsi localitatea de reşedinţă. În 1934 această reuniune s-a transformat în Corpul de pompieri din plasa Bozovici.
Legământul pe care îl făcea persoana ce dorea să devină pompieri: „Deoarce eu cu ziua de azi am devenit membru activ al reuniunii pompierilor voluntari din Bozovici făgăduiesc pe cuvântul meu de onoare şi mă deoblig cu întinderea mânei că voi păstra onoarea şi cinstea reuniunei cu toată ocaziunea şi mă voi ţinea strict de regulile statuare şi de serviciu, voi îndeplini poruncile cu punctualitatea conştiincioasă”.
Reuniunea pompierilor voluntari din Băile Herculane a fost constituită oficial în 1891. De-a lungul vremii reuniunea din Băile Herculane a desfăşurat o activitate meritorie, beneficiind de sprijinul conducerii staţiunii. Pompierii din Herculane organizau periodic exerciţii practice care se desfăşurau de mai multe ori pe an. Conform unui ordin al comandantului formaţiunii, din anul 1940, membrii reuniunii erau convocaţi în fiecare duminică pentru efectuarea de exerciţii practice. La aceste antrenamente, pompierii se prezentau în uniformă de lucru, cu centură, coif de protecţie şi frânghie de salvare.
Statutul Asociaţiei pompierilor voluntari din Dognecea a fost definitivat la 5 iulie 1891. Scopul asociaţiei era acela ca  „în caz de pericol să se deplaseze la locul incendiului, să se supună ordinelor comandantului pentru a salva vieţi aflate în pericol ca şi orice vieţi sau bunuri imobile”. Asociaţia avea patru plutoane: 1. de salvare şi de pompieri servanţi; 2. plutonul de la furtune; 3. plutonul alimentarea cu apă; 4. echipa de protecţie.
Dezvoltarea industrială a oraşului Oţelu Roşu a dus şi la crearea unui serviciu de pompieri, al uzinei din localitate, format dintr-un comandant, un vicecomandant, 4 subofiţeri şi 24 de pompieri. Serviciul respectiv a fost înfiinţat la 23 aprilie 1933. Jurământul pompierilor din Oţelu Roşu suna în felul următor: „Eu… jur solemn: Ca pompier, voi executa cât mai conştiincios şi cu întreaga mea putere toate ordinele superiorilor mei, în caz de incendiu sau orice alt pericol ce ameninţă uzina sau pe aproapele meu, fie ziua sau noaptea, fie vreme bună sau rea, fie vara sau iarna. Voi dovedi superiorilor mei în toate cazurile supunere militară. Jur că voi respecta în mod conştiincios toate punctele regulamentului de serviciu pe care-l cunosc şi că mă voi supune cu totul şi cu absolută disciplină dispoziţiunilor respective. Jur, în sfârşit, a face uz de puterea mea autoritară numai în caz de pericol şi numai în măsura neapărat necesară, neabuzând niciodată de aceasta”.
 

Pompierii militari
La baza înfiinţării secţiilor de pompieri militari a stat Legea pentru  organizarea pompierilor din anul 1936, conform căreia „prevenirea şi combaterea sinistrelor, precum şi executarea măsurilor impuse pompierilor prin Regulamentul Apărării Pasive sunt încredinţate pe tot cuprinsul ţării Corpului Pompierilor Militari, ce era subordonat Ministerului de Interne.”
Prima secţie de pompieri militari de pe teritoriul judeţului Caraş-Severin a fost constituită la Caransebeş, la 1 aprilie 1937. Peste trei ani, la 1 aprilie 1940 a fost înfiinţată secţia Oraviţa, iar la 8 octombrie 1941 cea din Reşiţa.
Conform prevederilor Legii nr. 2 şi a Ordinului MAI nr.117 din 1968 s-a înfiinţat Inspectoratul de prevenire a incendiilor al judeţului Caraş-Severin cu sediul în Reşiţa. La vremea respectivă, Inspectoratul era încadrat cu 7 ofiţeri şi 3 subofiţeri. Apoi, la 1 octombrie, în acelaşi an, în urma scindării Grupului de Pompieri al Regiunii Banat ia naştere Grupul de Pompieri al judeţului Caraş-Severin ce avea în compunere companiile Reşiţa, Caransebeş, Oraviţa şi Inspectoratul Judeţean Caraş-Severin de Prevenire a Incendiilor. Grupul era încadrat cu 18 ofiţeri, 26 subofiţeri şi 121 militari în termen şi avea garnizoana la Reşiţa.
Un moment important în istoria pompierilor militari din judeţul Caraş-Severin îl constituie înfiinţarea la 1 decembrie 1994 a Pichetului de Pompieri Moldova Nouă, astăzi secţie de pompieri. În 1995 a fost înfiinţat şi Pichetul Bozovici.
Prin Ordinul de zi al Ministrului de Interne nr. 1/07189 din 29 martie 1997, grupul de pompieri primeşte titulatură de Grupul de Pompieri „General Nicolae Cena”. Un an mai târziu, în 1998, Compania de pompieri Reşiţa a fost transformată în Detaşament de Pompieri, Compania Caransebeş în secţie, Companiile din Oraviţa şi Moldova Nouă în staţii, iar Pichetul Bozovici în Gardă de Intervenţie. 
 
***
 
Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta (IGSU)  a fost înfiinţat in 15 decembrie 2004, conform H.G.R. 1490 din anul 2004, modificata si completata de H.G.R. 1514 din anul 2005, prin fuziunea Comandamentului Protecţiei Civile si Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari ca unitate subordonata Ministerului Administraţiei si Internelor.
La nivel naţional IGSU coordonează toate organizaţiile implicate in managementul situaţiilor de urgenta, in concordanta cu reglementările internaţionale.
Sistemul Naţional este organizat de autorităţile administraţiei publice si se compune dintr-o reţea de organisme, organe si structuri abilitate în managementul situaţiilor de urgenta, constituite pe niveluri sau domenii de competenta, care dispune de infrastructura si de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în ordonanţa de urgenţă menţionată.


COLŢUL DE POEZIE

lt. Ionel TILCA
Detaşamentul Reşiţa

 TU...

Adesea mă gîndesc.
Nu ştiu la ce, la cine,
Dar, de ar fi cu mine
O lume aş schimba.
Prin vise ne-am plimba
Noi doi. Ea şi cu mine.
Nu ştiu cu ce, cu cine...
Ştiu doar că o iubesc.

ADÎNCURI

Adîncuri nestrăbătute...
Misterioase şi sfinte adîncuri,
Neatinse şi, poate, nevisate...
O lume a celor ce încă mai speră.
O lume pură.
Chiar şi cea mai aprigă rază de soare
Se topeşte în braţele tale.
Şi te sărută melodios de dulce
Dansînd în vibraţia comorii tăcute...
Oh! Cît ador virginitatea ta!

###

cu vremea se ridică
şi vocea între noi.
nu c-am surzit,
dar se răceşte
Iubirea ce ne părăseşte
şi-n suflet sîntem goi.

###

Te zbaţi lumina-n întuneric
din răsputeri s-o nimiceşti
Cînd meseria ţi-o iubeşti
gîndeşti că totul e feeric.

Şi nu te-apasă vîntul zării
îşi schimbă locul
pe alt loc
Ai crezul tău, şi dintr-un foc
Îi dai răsplata lui, uitării.

În sinea ta, s-a stins lumina
Dar ai în oameni mărturie
şi singura ta bucurie-i
că ştiu şi ei a cui e vina.

E vina mea... c-am stins lumina!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu