Tensiuni diplomatice româno-maghiare

de Carmen Gavrilă/www.romania-actualitati.ro

Ambasadorul Ungariei la Bucureşti a fost convocat de urgenţă pentru explicaţii la ministerul de externe, într-un moment de tensiune între România şi Ungaria, după ce un secretar de stat din ministerul ungar de externe a declarat că minoritatea maghiară din România ar fi agresată simbolic, pentru că nu sunt arborate aşa-zisele drapele ale ţinutului secuiesc.

Ministerul român de externe şi premierul Victor Ponta au clarificat declaraţiile drept inacceptabile.

Verdictul autorităţilor române a fost clar: declaraţiile oficialului ungar contravin Parteneriatului Strategic dintre România şi Ungaria, iar Bucureştiul nu acceptă astfel de interferenţe, care contravin Constituţiei României.

Premierul a spus că România nu va cădea în capcana unei provocări, dar nici nu acceptă să i se dea lecţii de peste frontieră.

"Eu nu vreau să folosesc un termen nediplomatic. Aş fi spus, în mod normal, "obrăznicii", dar nu acceptăm niciun fel de lecţii de la nimeni, despre cum se aplică în România legile, inclusiv cele privind funcţionarea autorităţilor locale. Cred că avem cele mai înalte standarde din Europa de reprezentare a minorităţilor, de autonomie a structurilor locale.

"Cred că dacă cineva vrea să-şi facă campanie electorală în România, vreau să aveţi o atitudine foarte fermă, fără să ne lăsăm prinşi în capcane pe această temă, dar nu cred că cineva ne poate spune ce steaguri afişăm pe aici şi cum să afişăm steagurile", afirmă Victor Ponta.

Arborarea de simboluri identitare de către o minoritate "este un act firesc"

Dar ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkár Füzes, consideră că arborarea de simboluri identitare de către o minoritate este un act firesc.

Ambasadorul Ungariei a declarat că nu este vorba nici de un scandal diplomatic, şi nici de vreo capcană întinsă de Ungaria, României.

"Eu nu cred că un om normal din România poate să îşi închipuie că ţinutul secuiesc care este în inima României, pot să fie separat de la ţară. Este o prostie. În ceea ce priveşte autonomia, este un drept şi o formulă normală din Europa, deci nu cred că sensibilitatea românilor este fondată în acest lucru", a declarat ambasadorul Ungariei la Bucureşti, Oszkár Füzes.

Însă, potrivit normelor europene, citate de secretarul de stat Bogdan Aurescu, îndemnul oficialului ungar privind aşa-numitele drapele ale secuilor, echivalează cu susţinerea explicită a autonomiei teritoriale pe criterii etnice, care nu este prevăzută de Constituţia României şi nu face parte din standardele europene acceptate în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale.

Bogdan Aurescu a mai explicat că România are temele făcute şi îşi îndeplineşte în întregime atât obligaţiile europene şi internaţionale, cât şi cele din acordurile şi documentele semnate cu Ungaria.

P.S.: AM CĂCAT STEAGUL...
de MERKAVA

Problema arborării drapelului secuiesc se poate citi în două chei, evident, dacă stai pe fotoliu şi nu ţii capul pe calorifer să-ţi înfierbînţi aiurea creieraşii! UNU, e vorba de SIMBOLURI NAŢIONALE, ARBORATE PE CLĂDIRI OFICIALE. În orice bantustan din lume, orice alt drapel arborat pe coliba tribală presupune O CUCERIRE anterioară! Cu vărsare de sînge şi trecerea "gonfagnionului" din mînă în mînă pînă la locul de arborare. Sigur, dacă TU, ca ASOCIAŢIE, ai în proprietate o clădire, A TA, nu te opreşte nimeni să o înconjori de drapelul sub care îţi desfăşori activitatea! Ba e un exemplu pozitiv de unitate şi devoţiune! Pe de altă parte, NIMENI nu ne-a obligat ca în elanul nostru de idioţi de doi bani, să dăm jos de pe STEAGUL NAŢIONAL simbolurile UNITĂŢII, INTEGRITĂŢII şi SUVERANITĂŢII NAŢIONALE, România fiind, parcă, singurul stat european care NU ARE O STEMĂ!!!, într-o lume  în care, simbolistica semnelor este extrem de importantă şi păstrată şi perpetuată cu sfinţenie din antichitate! DOI, cînd filosofii vin în ţara mea şi-mi dau lecţii de organizare, sînt exilaţi şi din ei nu mai rămîne decît o lacrimă: "Lacrima lui Ovidiu", vin de Tokay!!! Noi, deşi am lăsat OPINCA pe PARLAMENTUL DE LA BUDAPESTA nu i-am trimis la OI pe grofii din pustă! TREI, spre deosebire de noi, maghiarii şi neamurile, au un simţ al apartenenţei de neam, de gintă, de trib, de echipă, de gardă, mult mai dezvoltat. E o mîndrie să aparţii Gărzii Maghiare, de exemplu, organizaţie care îşi arborează cu mîndrie drapelul. Sau, Asociaţiei Ecumenice Sfînta Ekaterina, care are steag. Sau... Nu ne opreşte nimeni să preţuim mai mult simbolurile regionale şi locale. De exemplu, mi-aş dori să văd arborat drapelul verde cu cruce negru cu alb, al BANATULUI, în culorile lui Eugeniu de Savoya! Aici, Asociaţia de Cîntări, avea steag, breasla nu-ştiu-care, avea steag, minerii, nu mai vorbesc! Cred că o leacî mai mult de naţionalism şi patriotism local nu ne strică. E chiar indicat! Altfel... am căcat steagul!

Cinci deţinuţi CIA din România, între principalii suspecţi de terorism transferaţi la Guantanamo

NEW YORK (MEDIAFAX) - Cinci dintre cei şase bărbaţi care ar fi fost deţinuţi în România se numără printre cei 14 principali suspecţi de terorism transferaţi de administraţia SUA în 2006 din închisori secrete ale CIA la Guantanamo Bay, potrivit raportului "Globalizing Torture" publicat de Open Society Justice Initiative.
Yemenitul WALEED MOHAMMED BIN ATTASH (Tawfiq bin Attash) a fost capturat la Karachi, în Pakistan, la 29 aprilie 2003, după care a fost deţinut în închisori secrete ale CIA, inclusiv în Polonia, în martie 2003. El ar fi fost deţinut într-o închisoare CIA din Bucureşti începând cu 1 octombrie 2004. Administraţia americană a confirmat în septembrie 2006 că acesta se află printre cei 14 deţinuţi de foarte mare importanţă transferaţi dintr-o închisoare secretă a CIA la Guantanamo Bay, unde se află şi în prezent. În mai 2011, procurorii militari au formulat acuzaţii împotriva lui pentru rolul său în atentatele din 11 septembrie 2001.
JANAT GUL (cunoscut şi ca Hammidullah), fost preşedinte al companiei afgane Ariana Airline, capturat în ianuarie 2003 în Lashkargar, Afganistan. El a fost deţinut într-o închisoare secretă a CIA din Bucureşti în 2004. Janat Gul a fost deţinut o vreme la Guantanamo Bay şi transferat în Afganistan la 18 aprilie 2005.
Indonezianul RIDUAN ISAMUDDIN (cunoscut şi ca Hambali), presupus membru al Al-Qaida şi bănuit de organizarea atentatului din 2002 asupra unei discoteci din Bali, a fost capturat la 14 august 2003 în Thailanda în cadrul unei operaţiuni comune americano-thailandeze. El a fost deţinut într-o închisoare din Rabat în 2004, precum şi în România. Administraţia americană a confirmat în septembrie 2006 că Isamuddin se numără printre cei 14 deţinuţi de foarte mare importanţă transferaţi dintr-o închisoare secretă a CIA la Guantanamo Bay. Transferul a avut loc la 4 septembrie 2006, iar acesta se află în continuare la Guantanamo.
Pakistanezul KHALID SHEIKH MOHAMMED, presupusul organizator al atacurilor teroriste din 11 septembrie 2011, a fost arestat în Pakistan la 1 martie 2003. La câteva zile după ce l-a arestat, CIA l-ar fi deţinut în secret în Afganistan, după care l-ar fi transferat în Polonia pentru detenţie secretă şi interogatorii. Acolo el a fost supus tehnicii de simulare a înecului de 183 de ori. Potrivit unor scurgeri de informaţii dintr-un raport ICRC (Comitetul Internaţional al Crucii Roşii), Mohammed şi-a dat seama că se află în Polonia în momentul în care a primit o sticlă cu apă care avea etichetă poloneză. El ar fi fost deţinut în România în 2004. Administraţia americană a confirmat în septembrie 2006 că Mohammed a fost unul dintre cei 14 deţinuţi de mare importanţă transferaţi dintr-o închisoare secretă a CIA la Guantanamo Bay. Transferul a avut loc la 4 septembrie 2006, iar Mohammed se află în continuare la Guantanamo. În mai 2011, procurorii militari au formulat acuzaţii împotriva lui pentru rolul său în atacurile din 11 septembrie 2001.
Sauditul ABD AL RAHIM AL NASHIRI a fost capturat în Dubai, în octombrie 2002, dus la închisoarea secretă CIA Salt Pit din Afganistan şi apoi într-un alt centru secret din Bangkok, Thailanda, unde a fost supus tehnicii de simulare a înecului. Potrivit unui raport al ONU, la 4 decembrie 2002, CIA l-a transportat pe al Nashiri la bordul unui avion charter cu numărul de înmatriculare N63MU din Bangkok către o închisoare secretă a CIA din Polonia. În Polonia, interogatorii americani l-au suspus pe al Nashirii unor tehnici asimilate torturii. În jurul datei de 6 iunie 2003, Polonia a asistat Statele Unite la trasferarea lui de pe teritoriul polonez. Al Nashiri a fost ulterior deţinut la Rabat, în Maroc, la Guantanamo Bay, în Cuba, şi la o altă închisoare secretă a CIA din Bucureşti, înainte de a fi dus înapoi la Guantanamo Bay, în septembrie 2006, unde se află în continuare. Administraţia americană a confirmat în septembrie 2006 că al Nashiri a fost unul dintre cei 14 deţinuţi de mare importanţă transferaţi dintr-o închisoare secretă a CIA la Guantanamo Bay. La 20 aprilie 2011, procurorii militari americani au formulat acuzaţii împotriva lui al Nashiri pentru presupusul său rol în atacul împotriva USS Cole din 2000 şi a atacului împotriva petrolierului civil francez MV Limburg în Golful Aden în 2002. În mai 2011 şi august 2012, Open Society Justice Initiative a depus o plângere în numele lui al Nashiri la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului împotriva Poloniei şi României.
Yemenitul RAMZI BIN AL-SHIBH a fost arestat în Pakistan la 11 septembrie 2002 şi în aceeaşi lună a fost transportat la Bagram, în Afganistan, unde a fost interogat timp de mai multe zile la un centru CIA. La 17 septembrie 2002 el a fost transferat din Kabul şi, după o oprire în Amman, în Iordania, a fost dus într-o închisoare marocană din afara Rabatului. Înregistrări video ale interogatoriilor sale din Maroc au fost descoperite în 2007. El a fost transportat la 7 martie 2003 într-o închisoare secretă din Polonia, după care a fost dus din nou la Rabat la 6 iunie 2003. La 23 septembrie 2003 el a fost dus la Guantanamo Bay, la 22 martie 2004 în Maroc, iar la 1 octombrie 2004 a fost transferat într-o închisoare secretă din Bucureşti. Administraţia americană a confirmat în septembrie 2006 că al-Shibh se numără printre cei 14 deţinuţi de mare importanţă transferaţi dintr-o închisoare secretă a CIA la Guantanamo Bay. El se află în continuare la Guantanamo, iar în mai 2011 procurorii militari au formulat acuzaţii împotriva lui pentru rolul său în atentatele din 11 septembrie 2001.

Corlăţean: Analizăm participarea la contribuţia militară UE în Mali; eu voi recomanda acest lucru

BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a declarat, joi seară, la Bruxelles, după reuniunea extraordinară a UE, că autorităţile din România sunt în faza de analiză privind participarea la misiunea militară a UE în Mali, iar el va recomanda la Bucureşti să se ia o decizie în acest sens.
"Am menţionat în cadrul dezbaterilor că suntem într-o fază destul de avansată de reflecţie instituţională, analiză, privind o contribuţie concretă la misiunea UE. Şi aici o spun ca posibilitate, putem vorbi de personal care să vizeze operaţiunile de pregătire, de instruire a armatei respective, poate elemente de stat major şi echipament, logistică pentru antrenament", a afirmat Corlăţean, într-o conferinţă de presă.
El a arătat că discuţiile de joi cu colegii europeni şi omologul din Mali, Tiéman Hubert Coulibaly, l-au dus la concluzia că România trebuie să participe concret la misiunea militară a UE şi că va recomanda acest lucru instituţiilor competente de la Bucureşti.
"Discuţiile de astăzi şi informaţiile primite în cadrul reuniunii, inclusiv de la ministrul malian, dar şi de la partenerii europeni, mie mi-au consolidat poziţia privind necesitatea unei contribuţii a României în ceea ce înseamnă un efort necesar de combatere a terorismului şi aceasta va fi poziţia mea la întoarcerea acasă. Voi susţine şi voi recomanda celorlalte instituţii direct competente în acest domeniu să luăm o decizie la nivelul statului român privind o contribuţie din acest punct de vedere", a afirmat Corlăţean.
De asemenea, el a arătat că România şi celelalte state UE care se vor implica trebuie să ia cât mai rapid o decizie în acest sens, având în vedere situaţia din teren.
"Pe de o parte, UE trebuie să se mişte rapid, este nevoie de un sprijin acordat intervenţiei franceze la solicitarea Guvernului malian, dar este o etapă intermediară care să permită forţelor internaţionale conduse de Uniunea Statelor Africane să participe. În 19 ianuarie, pe de o parte, va fi reuniunea la nivelul Uniunii Africane care trebuie să ia o decizie privind deplasarea unor forţe africane, până atunci UE ar trebui deja să facă primii paşi. Ce avem noi de făcut la nivelul statelor membre, cele care vor contribui, şi eu sper ca România să ia această decizie de a contribui efectiv, este să ia decizia cât mai rapid", a subliniat Corlăţean.
El a mai arătat că una dintre cele mai mari vulnerabilităţi din teren este nu numai dotarea, dar şi pregătirea slabă a armatei guvernamentale din Mali, care are nevoie de instructori bine pregătiţi pentru a se confrunta cu forţele din Nord.
Miniştrii de Externe ai statelor membre UE au aprobat, joi, înfiinţarea unei misiuni în scopul formării şi reorganizării armatei din Mali, informează o sursă europeană, citată de AFP.
Această decizie, luată în timpul reuniunii speciale a miniştrilor pe tema crizei din Mali, prevede realizarea misiunii numite EUTM, prin trimiterea la mijlocul lui februarie a 450 de europeni, dintre care 200 de instructori în zona de conflict.
Programul a fost accelerat de câteva săptămâni pentru a lua în calcul noua situaţie, creată după intervenţia militară franceză, lansată vinerea trecută.
La reuniune, ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, a declarat că este "normal ca solidaritatea europeană să se exprime".
"Ar trebui să se înţeleagă că, deşi Franţa este precursorul, de fapt, toate ţările europene sunt preocupate de terorism", a adăugat el.
De asemenea, Fabius a spus că este de aşteptat ca "toate ţările europene" să facă nişte "eforturi" financiare, în special pentru a susţine operaţiunea de intervenţie a trupelor din Africa de vest şi pentu a contribui la dezvoltarea statului Mali, unul dintre cele mai sărace din lume.
Potrivit UE, scopul misiunii EUTM, în care Franţa are un rol-cheie, este de a "forma şi consilia forţele armate (...) pentru a contribui la restaurarea capacităţii lor militare şi de a le permite să realizeze operaţiuni de luptă pentru a restabili integritatea teritorială a ţării".
Militarii europeni "nu vor participa la operaţiunile de luptă", a precizat UE.

Reuniunea Comitetului Mixt româno-american

 Departamentul pentru politica de apărare şi planificare a găzduit marţi, 18 decembrie, la Palatul Cercului Militar Naţional, reuniunea Comitetului Mixt româno-american pentru implementarea „Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României” şi a „Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite în România”.
                Copreşedinţia Comitetului Mixt este asigurată de secretarul de stat pentru politica de apărare şi planificare, Sebastian Huluban, din partea României, în timp ce generalul-maior Mark O. Schissler, director pentru strategie şi politici în cadrul Comandamentului SUA din Europa (US EUCOM), asigură copreşedinţia din partea SUA. La lucrări a participat, în calitate de invitat special, domnul Bogdan Aurescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe.  Au mai fost prezenţi reprezentanţi ai ministerului Administraţiei şi Internelor, ai Autorităţii naţionale pentru administrare şi reglementare în comunicaţii (ANCOM). Delegaţia americană a inclus experţi şi invitaţi din partea Comandamentului Forţelor Terestre în Europa (USAREUR), Comandamentului Forţelor Aeriene (USAFE), Agenţiei de Apărare Antirachetă (MDA) precum şi ai Ambasadei SUA la Bucureşti.
                În cuvântul de deschidere al copreşedintelui român, Sebastian Huluban, a asigurat partenerul de faptul că partea română este pe deplin angajată în îndeplinirea sarcinilor ce îi revin pentru crearea condiţiilor necesare pentru demararea de către partenerul american a lucrărilor  de construcţie a facilităţii din Baza Deveselu.
În cadrul reuniunii, au fost luate decizii importante cu privire la viitoarele activităţi comune şi  a fost analizată situaţia actuală şi de perspectivă a lucrărilor pentru instalarea elementelor sistemului antirachetă american în Baza Deveselu. De asemenea, au mai fost abordate subiecte de interes comun privind activităţile de instruire din 2013, precum şi activităţile specifice de transport multimodal din Baza Mihail Kogălniceanu şi Portul Constanţa. 
                În cadrul reuniunii Comitetului Mixt a avut loc şi ceremonia de semnare, de către cei doi co-preşedinţi, a două aranjamente de implementare, care aduc reglementări noi în domeniului informaţiilor şi protecţiei personalului, precum şi a unui amendament la aranjamentul de implementare privind comunicaţiile. 
           
Biroul de Presă

Terorist irakian, reţinut de procurorii DIICOT pentru tentativă de asasinat asupra unor diplomaţi britanici şi americani

Bucureşti, 15 dec /Agerpres/ - Un cetăţean irakian a fost reţinut de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) pentru tentativă de asasinat asupra unor diplomaţi britanici şi ai SUA din România.
Potrivit unui comunicat al DIICOT, procurorii efectuează cercetări faţă de Khzr Karim Friad, 38 de ani, cetăţean irakian, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 şi art.32 alin.1 lit.g în ref. la art.32 alin.1 lit. a din Legea 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului.
Pe 13 decembrie, Khzr Karim Friad a fost prins, pe raza municipiului Bucureşti, în zona sediului ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, având asupra sa un cuţit cu lungimea de 22 cm.
'Din cercetări a rezultat că inculpatul, adept al regimului Sadam Hussein, s-a deplasat pe teritoriul României în scopul săvârşirii de acte teroriste, respectiv cu intenţia de a comite infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii unor reprezentanţi diplomatici ai Marii Britanii şi SUA în România, în semn de protest faţă de acţiunile întreprinse de guvernele acestor state pe teritoriul statului irakian', susţine DIICOT.
La propunerea procurorilor DIICOT, Curtea de Apel Bucureşti a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile.
Procurorii DIICOT au colaborat în instrumentarea cauzei cu ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul DCCO - Biroul de Investigare a Terorismului.
Suportul informativ a fost asigurat de către SRI.

ROMÂNIA - ZONĂ ROŞIE

de MERKAVA

În acest moment, România NU mai reprezintă modelul de viitor. Cum, de altfel, a fost prea puţini ani în scurta sa istorie, atunci cînd nu era nici "Barbaria" şi nici "Principatele Dunărene". România este o zonă destructurată, cu o societate anomică, dar în curs de reformare, o adevărată ZONĂ ROŞIE, în care haosul şi anarhia sînt anti-productive. De ce s-a ajuns aici? În primul rînd din re-construcţia pe baze greşite a statului în 1989, apoi din ţepeşiana "trădare" şi, evident, din lipsa unei culturi de securitate din partea cetăţenilor, lucru despre care latru în pustiu, dar care se regăseşte în documentele de aderare la NATO, semnate de România. Apoi, din faptul că ultimul guvern al lui Traian Băsescu, incapabil şi ticălos, a renunţat la conceptul de SECURITATE UMANĂ, dacă acei diletanţi l-au avut vreodată!

Securitatea umană, aşa cum a fost ea dezvoltată de către PNUD în 1994, se referă la PROCESUL COMPLEX DE CONSTRUIRE A UNUI CLIMAT DE SIGURANŢĂ ŞI STABILITATE ÎN CADRUL UNEI COMUNITĂŢI, adică nimic nou şi spectaculos, doar acele lucruri prevăzute de CONSTITUŢIA ROMÂNIEI şi pe care GUVERNUL ESTE OBLIGAT SĂ LE PUNĂ ÎN PRACTICĂ! Potrivit documentelor Programului Naţiunilor Unite pentru DEzvoltare, acest proces are loc în mai multe sectoare: economic, de securitate a persoanei, securitate comunitară şi securitatea expresiei politice, securitate alimentară, securitatea mediului şi securitatea sănătăţii! O astfel de perspectivă reprezintă suma grijilor elementare pe care STATUL este obligat să le aibă, şi să le rezolve, faţă de propriul cetăţean, plătitor de taxe şi impozite şi, deci, finanţator (acţionar) al acelui stat. Fenomenul este cunoscut şi sub numele de DEZVOLTARE UMANĂ DURABILĂ şi reprezintă suma celor şapte sectoare de securitate amintite, ca un instrument fundamental şi minimal de asigurare a SECURITĂŢII NAŢIONALE! Din punct de vedere al gestionării crizelor internaţionale, această abordare este legată de strategia de consolidare a procesului de pace care se construieşte consolidînd cei şapte piloni de securitate pomeniţi anterior. DE asemenea, TOATE mecanismele de prognoză şi analiză a riscurilor de securitate vor lua în discuţie cele şapte elemente! "Sănătatea" celor şapte piloni de securitate (la care eu aş adăuga şi "învăţămîntul", dintr-o perspectivă de consolidare pe termen mai lung a securităţii inteerne!) dau dimensiunea suveranităţii unui stat, SUVERANITATE CARE ESTE O RESPONSABILITATE A STATULUI FAŢĂ DE PROPRIUL CETĂŢEAN! "Statele, spune Luciana Alexandra Ghica în "Gestionarea crizelor şi a conflictelor internaţionale" ( Politica de securitate naţională. Ed. Polirom, 2007, pag. 243), au responsabilitatea de a-şi proteja cetăţenii de catastrofe evitabile. Din acest punct de vedere, populaţia este obiectul principal al protecţiei internaţionale în faţa ameninţărilor de securitate, şi nu statele, acestea din urmă nefiind altceva decît instrumente, ca expresie a voinţei cetăţenilor lor. Atunci cînd statele nu vor sau nu îşi pot proteja cetăţenii, comunitatea internaţională are datoria de a interveni"! Această "responsabilitate" este premisa haosului, pentru că statul impotent va fi obligat să achite nota de plată a ineficienţei sale, deci tot pe spatele propriilor cetăţeni, care se vor revolta împotriva propriului guvern. Acesta este modelul de formare a unei ZONE ROŞII, în care comunitatea internaţională "responsabilă" îşi asumă 3 responsabilităţi: de a preveni, de a reacţiona şi de a reconstrui! Se poate spune că în România, FMI acţionează deja în baza celor 3 responsabilităţi enumerate. Dar, doctrina "responsabilităţii de a proteja" (care poate fi tradusă şi prin "rezolvă problema local pînă nu ajunge la tine acasă") prin cedarea de suveranitate este o consecinţă directă a globalizării, fenomen despre care, cel puţin faimosul, deja, Boc von Răchiţele, vorbea, fără să înţeleagă nimic, fără să existe, din partea propriului său conclav de borfaşi fără viziune, o proiecţie în viitor a României!

CE ESTE GLOBALIZAREA?

Am găsit pe Internet cea mai fascinantă definiţie a globalizării: „Întrebare: Care este cea mai adevarată definiţie a globalizării? Răspuns: Moartea prinţesei Diana! Întrebare: Cum aşa ? Răspuns: O prinţesă engleză cu un amant egiptean, are un accident într-un tunel francez, într-o maşină germană cu motor olandez, condusă de un belgian, beat cu wiskey scoţian, urmarită fiind, îndeaproape, de paparazzi italieni pe motociclete japoneze! Prinţesa era tratată de un doctor american cu medicamente braziliene. Şi chestia asta, îţi este trimisă de un român care foloseşte tehnologia lu'Bill Gates, iar tu o citeşti pe o clona de IBM care foloseşte cipuri taiwaneze, cu monitor coreean, asamblate de muncitori din Bangladesh într-o fabrică din Singapore, transportată cu vapoare din India, şi descărcată de sicilieni în porturi, trasportată din nou în camioane conduse de şoferi mexicani şi, în final, vîndută ţie, de evrei! Asta înseamnă globalizare”! Pornind de la acest banc,semnificaţia pozitivă a globalizării este aceea de progres. Schimb de informaţii şi de tehnologie,o economie fără bariere şi fără influenţa politicului, un joc liber al puterilor prezente pe piaţă. Dincolo de înlănţuirea amuzantă, şi deloc improbabilă, gluma ascunde o realitate a secolului nostru: interdependenţa economică şi socială care, însă, modifică din temelii lumea „aşezată” a secolului XX! În întreaga lume, la începutul secolului XXI, au început să se manifeste schimbări profunde ce au afectat viaţa socială, politică, economică şi militară a statelor. În ultimul timp, ideile privind globalizarea sau termenul de „global” au început să fie tot mai des şi larg utilizate, ajungând să se refere la „orice, de la Internet la hamburger” (Susan Strange. The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World Economy, Cambridge University Press, 1996). Într-un interviu acordat ziarului Times (http://www.timesonline.co.uk) din 13 iunie 2004, Noam Chomsky spunea: „Termenul globalizare a fost însuşit de Putere, atribuindu-i sensul de integrare economică, în care primordiale sînt interesele investitorilor şi numai foarte rar ale oamenilor. A treia cale este o variantă a programelor corporaţiilor de integrare economică internaţională, cu o faţă umană. Mişcările populare care au aparut peste tot nu au fost create în opoziţie faţă de acest program; mai degrabă, putem spune ca au adoptat o altă cale. Nu poate sta la baza lor un singur concept, întrucît sînt vizate o mare gamă de probleme umane. Dar toate abordările se bazează pe concepţii similare despre justiţie şi libertate. Prin contrast, mişcările politice dominate de ideologii sînt superficiale şi neinteresante din punct de vedere intelectual, în afară de înţelegerea relaţiei lor cu Puterea centralizată. Comunitatea serviciilor speciale americane, cu colaborarea unor experţi din lumea universitară şi din lumea afacerilor, a produs recent o prognoză pentru următorii 15 ani. Se aşteaptă ca globalizarea (în sensul dat acestui termen de centrele de putere) să fie aprofundată, conducînd la instabilitate financiară şi o mai mare diviziune economică. Instabilitatea financiară presupune o şi mai mică creştere economică decît în ultimii 25 de ani de globalizare, care sînt caracterizaţi prin degradarea indicatorilor macro-economici şi sociali. Diviziunea economică presupune că globalizarea nu se va face în sens tehnic (de exemplu, globalizarea raportului între preţuri şi salarii), ci într-un sens ideologizat (concentrarea bogăţiei şi puterii). SUA vor militariza spaţiul extra-terestru, violînd flagrant tratatele internaţionale, pornind de la ipoteza că va creşte diferenţa dintre săraci şi bogaţi, ceea ce va face necesare noile forme ale forţei militare pentru a asigura interesele comerciale şi de investiţii ale SUA intr-o lume zguduită de dezordinile provocate de săraci”.

Interesante şi concrete explicaţiile date de neo-liberalul american. Şi foarte sigure, în acelaşi timp! Alvin Toffler, citat în postfaţa cărţii PRIMUL RĂZBOI AL MILENIULUI (Ed. Augusta, 2001, pag.227) de către Mario Balint şi Raico Cornea, remarca în lucrarea sa „Război şi anti-război”, în 1995(!), referitor la „civilizaţia globală”: „A înfiinţa o nouă civilizaţie pe planetă şi a te aştepta apoi la pace şi linişte este culmea naivităţii strategice”! Această realitate, şi efectele ei, care frămîntă planeta, preocupă (şi îngrijorează) lumea, este acceptată, şi impusă, ca într-o uriaşă piaţă. În studiul său : CRIZA, ACTORII GLOBALI ŞI NOUA ORDINE ; GESTIONAREA SITUAŢIILOR CRITICE - vulnerabilităţi şi riscuri , Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU scria că globalizarea nu trebuie privită nici ca pe o unire (uniune de state), nici ca pe o invazie (un nou imperialism), ci ca o acceptare a cuceririi şi dominaţiei economice, financiare, informatice, a expertizei traiului mai bun, mai ieftin, mai uşor. E ceea ce se cheamă impunerea culturii dominante, a brandurilor şi logo-urilor de tip McDonald, Coca-Cola, Carrefour, Cora, Kauffland, IBM, Toyota, Mall etc. într-un război dur numit concurenţă acerbă. « Legea celui puternic devine acquis, oferta şi preţul celui puternic înfrînge răbdarea şi scumpătatea celui slab. Azi, totul se vinde, se negociază, se schimbă. Se cumpără orice: hrană, informaţie, know-how, securitate, mediu ecologic, vizibilitate, loc pe scenă, orientări politice şi politicieni. Deşi nu există, se fac simţite un guvern şi un partid de guvernămînt mondiale. Schengen,UE, ONU, NATO, CEFTA, OPEC, FMI etc. sînt uşi (intrări/ieşiri) ale spaţiului global ». Adică, ce spune autorul studiului este să acceptăm globalizarea ca pe un dat, ca pe un fenomen al naturii, implacabil şi de neoprit.

Pînă la apariţia Guvernului mondial, globalizarea este, deocamdată, financiară, economică şi culturală. Ordinea internaţională este una corporatistă şi nu interstatală. Capitalismul globalist s-a eliberat de politică. Cele 10 forţe care au făcut Pămîntul plat (Thomas L. Friedman Pământul este plat. Scurtă istorie a secolului XXI, Polirom, 2007 citat de Conf. George Cristian Maior în cursul său „Globalizarea şi antiglobalizare. Proiecţii asupra evoluţiei fenomenului terorist”.) generează în fiecare zi transferuri de suveranitate, în detrimental statului-naţiune şi în profitul organismelor supranaţionale: ONU, NATO, UE, politic vorbind, şi în favoarea pieţelor organizate sau a marilor grupuri industriale, financiare sau comerciale mondializate. Entităţi de orice natură, economică, financiară, culturală, se eliberează de frontierele teritoriale şi de normele juridice naţionale. La fel ca ştiinţa, globalizarea poate fi considerată sau “un dar de la Dumnezeu”, sau “o unealtă a Diavolului”. Depinde din ce parte priveşti! Globalizarea uneşte şi dezbină, apropie şi desparte, omogenizează dar şi diversifică, coagulează, dar şi fărîmiţează, sporeşte bogăţia dar extinde şi aria sărăciei. Analistul Ilie Şerbănescu, reamintea cititorilor în articolul: “Globalizare cu sens unic”, apărut în Revista 22, că “Glo­balizarea accentueaza mereu si mereu discrepantele. 1% dintre cei mai bo­gati oameni din lume detin 40% din averile totale mondiale, in timp ce 50% din populatie acumuleaza doar 1% din averi - este concluzia unui raport al Institutului Mon­dial de Cercetare si Dezvoltare Eco­nomica (WIDER) de la Universitatea Na­tiunilor Unite”.

Xavier Raufer, în volumul „Cele 13 capcane ale haosului mondial” (Ed. Corint, 2004, pp. 27-28) face o trecere în revistă a „locomotivelor” globalizării: „Dintre cele 100 principale puteri economice ale lumii (state şi întreprinderi laolaltă!), 51 nu mai sînt state-naţiuni, ci corporaţii multinaţionale. Printre primele 60 de puteri economice ale lumii (înainte de declanşarea Crizei economice, n.a.) mai găsim: Mitsubishi, Royal Dutch Steel, Itochu, Exxon, Toyota, General Electric, BP. Dintre primele 60 de puteri mondiale, primele 22 sînt state, iar pe cea de-a 23-a poziţie se află General Motors, chiar în faţa Danemarcei, iar pe locul 26 Ford Motors, chiar în faţa Norvegiei! Principalele 200 de grupuri mondiale reprezintă 30% din activitatea economică planetară”. 100 de întreprinderi mondializate impun legea lor economiei globului, scria şi publicaţia „Liberation”, în 28 septembrie 1999. Cifra lor de afaceri colectivă, în 1998, este de 2.100 miliarde de dolari, o dată şi jumătate PIB-ul Franţei. Aceste 100 de grupuri deţin active de 1800 miliarde de dolari în afara ţărilor lor de origine şi au peste 6 milioane de angajaţi în lume. Primele 500 de grupuri mondiale reprezintă 70% din comerţul mondial legal! La rîndul lor, Mario Balint şi Raico Cornea, în cartea „Primul război al mileniului” (op.cit. pp. 229-232), atarg atenţia asupra discrepanţelor generate de globalizare. „80% din întreaga tehnologie planetară este gestionată de 20% din statele şi populaţia planetei. Rata demografică este, în schimb, net în defavoarea statelor bogate. Populaţia ţărilor sărace creşte de 3 ori mai repede şi este tot mai tînără, în timp ce Vestul se împuţinează şi îmbătrîneşte, ceea ce duce la mari dezechilibre pe piaţa muncii şi a asigurărilor sociale. Emigranţilor economici li se alăturau, în anul 2001, potrivit raportului UNHCR, 22,3 milioane de refugiaţi. Tot la începutul anului 2001, penuria alimentară afecta 33 de ţări şi peste 60 de milioane de persoane necesitau „urgenţă alimentară”, potrivit FAO. Acelaşi raport arăta că mai mult de 30% din populaţia globului suferă de malnutriţie. 826 de milioane de persoane subalimantate sînt expuse unei insecurităţi alimentare cronice. Bolile sînt şi ele prezente în tabloul global. Din cauza lipsei de iod (740 de milioane de persoane suferă de carenţe de iod!), peste 16 milioane de oameni suferă de cretinism şi peste 49,5 milioane manifestă felurite carenţe cerebrale. Lipsa fierului şi anemia afectează peste 2 miliarde(!) de persoane, iar 140 de milioane prezintă mari carenţe de vitaminare, în special Vitamina A. Lipsa acesteia duce la afecţiuni oftalmice. Rămas sin­gur şi atotstăpînitor, capitalul a abandonat reţinerile, a aruncat la coş comportamentul de tip "political correctness" şi a dat iama în zonele albe ale expansiunii sale, "înnegrindu-le" cu mare viteză şi fără a privii în jur. Părînd a fi călare pe si­tua­ţia lumii, capitalul internaţional nu se ara­tă dispus să renunţe la profit în favoarea sprijinului social planetar pe care îl lasă în grija organismelor internaţionale şi a statelor-naţiune. Este foarte posibil ca în acest secol, pe fundalul destructurării tot mai accentuate a statului-naţiune, să asistăm la confruntări între bogaţi şi săraci, între corporaţii şi organizaţii non-guvernamentale radicale, sau între statele-naţiune şi proprii cetăţeni. Împotriva săracilor, năpăstuiţi nu doar de soartă, dar şi de globalizare - nu poţi lupta nici cu arme nucleare, nici cu cele mai sofisticate tehnologii, căci săracii n-au, de fapt, ce pierde!

STATUL-NAŢIUNE ÎNTR-O LUME GLOBALĂ

În epoca globalizării, valorile fundamentale ale statului-naţiune, aşa cum îl cunoaştem azi, sînt din ce în ce mai vulnerabile. Xavier Raufer (op.cit. pag. 9) este de părere că globalizarea porneşte de la ideea diminuării importanţei statului-naţiune şi afirmă că « ordinea internaţională nu mai este una exclusiv inter-statală ». Statul-naţiune, în accepţia sa occidentală, clasică, a apărut după Revoluţia franceză. În sec. al 19-lea, naţiunea, bazată în principal pe limbă, cultură şi tradiţie comune a oferit un cadru adecvat pentru creşterea economică, securitate, stabilitate, îmbunătăţirea nivelului de trai şi afirmare în arena internaţională. După prima conflagraţie mondială a crescut numărul de state-naţiuni, fenomen amplificat prin de-colonizarea de la sfîrşitul celui de Al Doilea Război Mondial. După sfîrşitul Războiului Rece, procesul de remodelare politico-teritorială a continuat. Nu în puţine cazuri, statele-naţiuni s-au născut ca urmare a unor convulsii puternice, fapt ce a sporit insecuritatea în sistemul internaţional şi a creat impresia de anarhie. Dar, sfîrşitul Războiului Rece a făcut vizibilă şi o nouă realitate: existenţa statelor slabe sau falite care au devenit, în mod indiscutabil, cea mai importantă problemă a ordinii internaţionale. Un principiu – suveranitatea – e pe cale de a fi amendat, azi vorbindu-se tot mai pregnant despre „suveranitate limitată” sau „asistată” . Acesta este un discurs 100% globalist, într-o lume în care, mare parte din suveranitatea statelor-naţiune a fost transferată spre organisme pan-statale, de tipul UE , ONU, NATO. Aceste organisme pan-statale adoptă reguli şi legi internaţionale impuse de noile realităţi economico-sociale, generate, la rîndul lor, de intervenţia globală a actorilor non-statali. Regulile astfel adoptate sînt impuse statelor-naţiune care, pe deoparte pierd din suveranitate, iar pe de alta sînt « colonizate » de actorii non-statali ai globalizării, fără a putea să se apere. Globalizarea produce turbulenţe în ambele sensuri, este de părere Ionel Nicu Sava, în lucrarea STUDII DE SECURITATE (ed. Centrul Român pentru Studii Regionale, 2005, pag. 131) : în jos, către statele-naţiune şi în sus către societatea internaţională. Ea împinge unele state să preia responsabilităţi globale, în timp ce altele sînt deposedate de atributele suveranităţii. Ea creează noi structuri internaţionale sau le forţează pe cele existente să preia mai multe sarcini decît pot duce în prezent, accelerează relaţiile dintre societăţi şi economii, dintre zone şi regiuni ale lumii. Prin globalizare, statele-naţiune încep să aibă responsabilităţi externe suplimentare, în condiţiile în care o parte din atribuţiunile lor interne sînt diminuate. Cu alte cuvinte, statele sînt chemate să se implice în stabilitatea şi securitatea internaţională. Statele slabe nu asigură un nivel adecvat de securitate pe plan intern, suveranitatea lor este limitată, iar vulnerabilitatea lor la ameninţările politice este deosebit de crescută. Resentimentele populaţiilor faţă de stat cresc. Fără sprijin şii cooperare din afară, gestionarea unor probleme de bază, altă dată pe deplin rezolvabile, devine imposibilă. În ultimii ani, s-au modificat radical coordonatele geo-strategiei şi geopoliticii, lumea bipolară făcînd loc unui univers fragmentar în care se „nasc” şi „renasc” antagonisme de toate categoriile. Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU, scrie, în studiul amintit deja, citînd « un mare analist al lumii de azi şi al „valurilor” prin care a trecut omenirea »: „Folosirea violenţei ca sursă de putere nu va dispărea prea curînd. Studenţii şi protestatarii încă vor fi împuşcaţi în pieţe, prin toată lumea. Armatele vor continua să duduie peste graniţe. Guvernele vor aplica în continuare forţa atunci cînd îşi închipuie că acest lucru serveşte scopurilor lor. Statul nu va renunţa niciodată la puşcă.” James Rosenau (Turbulence in World Politics. A Theory of Change and Continuity, Princeton University Press, 1990), citat de conf. George Cristian Maior, defineşte impactul globalizării prin transformarea structurală a sistemului internaţional, dintr-un model centrat pe relaţiile interstatale într-unul multicentric în sensul distribuirii pe mai multe niveluri a relaţiilor de autoritate şi putere. Rosenau subliniază că procesul de globalizare implică simultaneitatea şi inter-cauzalitatea unor procese contradictorii – de integrare versus fragmentare, centralizare versus descentralizare şi regionalizare. Aceste polarizări creează tensiuni inerente între cupluri de procese: globalizarea relaţiilor implică în subsidiar anumite fenomene de localism/localizare, tensiuni între centru şi periferie, comunitarism şi cosmopolism, culturi şi subculturi, state şi pieţe, etc.

TRIBALISM, REVOLTĂ, TERORISM

Aşa cum amintea Ionel Nicu Sava (op.cit. pp. 100-142), globalizarea generează fragmentarea, care este sursă de instabilitate şi insecuritate. Ideea că mai multă civilizaţie, exportată prin globalizare, înseamnă mai multă pace, este dificil de susţinut. Din 1945 pînă în 2000 lumea a cunoscut doar 26 de zile fără război! Între 1945 – 2005 s-au înregistrat 132 de războaie. Numai 7 dintre ele s-au încheiat cu întreruperea ostilităţilor, 18 prin împăcarea părţilor în urma negocierilor şi 38 cu medierea unei terţe părţi. Statele puternice sînt considerate exportatoare de securitate, iar statele slabe, furnizoare de insecuritate. Ceea ce au în comun aceste state slabe, este nivelul ridicat de riscuri interne, care, oricînd se pot transforma în riscuri la adresa guvernării. Una dintre aceste ameninţări o reprezintă grupurile sociale care au fost coagulate de existenţa unei ameninţări comune: pierderea locului de muncă, a locuinţei, sărăcia extremă, teama de pierdere a identităţii. Identităţile societale ţin de limbă, tradiţii, religie, cultură locală, mituri şi simboluri, motiv pentru care manifestă o puternică sensibilitate la ameninţările de orice fel. Franţa, de exemplu, consideră necesar să se protejeze în faţa culturii Coca-Cola (SAVA, Ionel, Nicu, STUDII DE SECURITATE, Ed. Centrul Român de Studii Regionale, 2005, pag. 194). Cultura fast-food este percepută de Italia ca o ameninţare. S.P. Huntington remarca încă din 2004 că „elitele se desnaţionalizează şi devin din ce în ce mai globale, în timp ce populaţia se renaţionalizează şi devine din ce în ce mai locală (Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Ed. Simon and Schuster, New York, 2004). Firesc, globalizarea culturii corporatiste generează o localizare a culturii tradiţionale şi o resuscitare a vechilor identităţi. În aceste condiţii, persoanele se reorientează către familie sau grup, care-i poate oferi siguranţa identităţii şi a zilei de mîine, ca urmare a unui instinct de conservare care le avertizează asupra fenomenului reprezentat de suprastructurile simbolice globale. Teama de dispariţie conduce, inevitabil, la revoltă, îndreptată spre elitele globale sau spre statul-naţiune, perceput ca incapabil să asigure protecţia propriei identităţi sau valori, sau a stabilităţii economice (în condiţiile în care posibilitatea statului de a acţiona împotriva măsurilor luate de corporaţii pe teritoriul său devin din ce în ce mai reduse). Revoltele se pot radicaliza şi, de multe ori, se transformă în elemente de terorism, mai ales în asociere cu delincvenţa, crima organizată, corupţia, traficul de bunuri şi persoane, ce afectează, deopotrivă grupurile neo-tribale, dar şi capacitatea societăţilor de a derula relaţii sociale normale, pozitive. De la găştile de cartier, la gherila urbană sau grupările teroriste, nu e decît un pas! Asociate cu rate înalte ale divorţului, avortului, sărăciei, alcoolismului, aceste fenomene sînt expresia a ceea ce se numeşte anomie socială şi reprezintă o criză societală generalizată. Potrivit lui Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 277), „din punct de vedere al securităţii societale, terorismul reprezintă o formă de război între societate şi stat”, statul-naţiune incapabil să apere organizaţia de efectele globalizării. Cauzele terorismului sînt complexe. Petre Otu, în prefaţa cărţii lui Xavier Raufer (op.cit. pag.12), reţine, în primul rînd, sporirea considerabilă a inegalităţii în rîndul populaţiei şi societăţilor. „Practic, avem de-a face cu o inegalitate globală, de o parte acumulîndu-se bogăţie, de cealaltă parte sărăcia. (...) La aceasta se mai adaugă adîncirea divergenţelor etnice, religioase şi a conflictelor ideologice rămase nerezolvate şi care înveninează sistemul internaţional, proliferînd adesea în conflicte violente, inclusiv războaie civile. (...) Mai trebuie luate în calcul şi alte elemente: supraaglomerarea unor localităţi, crearea acelor megalopolisuri care determină explozia violenţei; răspîndirea cazurilor de incompatibilitate lingvistică, culturală şi de civilizaţie, cauzate de exodul în ţările bogate a unor valuri de emigranţi din ţările sărace”, ce formează grupuri şi comunităţi închise, inadaptate şi mereu în conflict cu majoritatea. Şi Florentin Scaleţchi analizează, în studiul SECURITATE COMUNITARĂ ŞI TERORISM, cauzele fenomenului terorist la nivelul grupurilor. Este deosebit de important ca orice fenomen social nociv să fie combătut şi eradicat prin studierea şi eliminarea cauzelor care l-au generat sau îl întreţin. În legătură cu flagelul terorismului contemporan, se impune constatarea că, analizînd rezultatele nenumăratelor reuniuni, întîlniri, conferinţe şi alte manifestări internaţionale în domeniu, inclusiv dezbaterile în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, se evidenţiază faptul că preocupările pe marginea cunoaşterii şi combaterii factorilor care generează terorismul nu au dus la un rezultat definitoriu; acelaşi lucru se desprinde şi din parcurgerea numeroaselor materiale sociologice, politice, militare sau de altă natură consacrate terorismului. Se poate ajunge la situaţia în care anumiţi indivizi, dintr-o societate respectabilă să devină terorişti notorii. Motivele acestor "întoarceri", "răsturnare de valori", pot fi interne şi externe. Pe plan intern, terorismul are foarte multe cauze care rezidă în principiu în:
- inegalitatea socială; polarizarea bogăţiei şi a sărăciei;
- aroganţa puterii;
- ura celui slab faţă de cel puternic, izvorîtă din negarea ordinii existente pe care cel slab o consideră nedreaptă;
- proliferarea disperării;
- exercitarea de către cel puternic a unor presiuni şi acţiuni pe care cel slab le consideră a fi teroriste;
- incompatibilităţi grave în perceperea sistemelor de valori;
- existenţa unor tensiuni, convingeri şi prejudecăţi care cer un alt proiect de aşezare a lumii;

Iată, cîte motive ar avea Traian Băsescu să se teamă! Temele de mai sus, deşi sînt desprinse din lucrări de specialitate, ele sînt opera recentă a fostului guvern prezidenţial.

Astăzi, ameninţările societale se globalizează din cauza deplasării producţiei peste graniţele locale şi, ca urmare, sînt generate evenimente globale neprevăzute de natură, uneori, supranaţională. Ionel Nicu Sava (op.cit. pag. 291) afirmă că aceste „evenimente sociale neprevăzute şi nedorite prezintă un potenţial disruptiv însemnat”. Unul dintre acestea îl reprezintă şomajul de masă în Lumea a Treia, mediu propice pentru înflorirea crimei organizate. Şi să nu uităm, 80% din populaţia planetei simte globalizarea ca pe un jug, ca pe un nou colonialism! Soluţia de supravieţuire, întrevăzută de unii comentatori (BMTF), şi despre care am mai amintit în acest text este crearea de ZONE VERZI! Am trăit şi lucrat o perioadă de timp în GREEN ZONE dein Baghdad. Conform informaţiilor din ultimele zile, Baghdadul întreg vrea să se transforme într-o zonă verde! Israelul este o ZONĂ VERDE puternic securizată! Unii specialişti afirmă că dacă programul de redresare a Greciei va eşua, haosul "controlat" din sudul Europei va determina apariţia pe hartă a noilor ORAŞE STAT ale Mileniului 3, de fapt zonele verzi despre care vorbesc. România NU ESTE DEPARTE! Dar, dacă stau şi mă gîndesc bine, tare mi-aş dori să trăiesc într-un nou oraş-stat-cetate!

Bibliografie:

http://www.timesonline.co.uk
Balint, Mario şi Cornea Raico: PRIMUL RĂZBOI AL MILENIULUI , Ed. Augusta, 2001
Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU : CRIZA, ACTORII GLOBALI ŞI NOUA ORDINE ; GESTIONAREA SITUAŢIILOR CRITICE - vulnerabilităţi şi riscuri .
Xavier Raufer: „Cele 13 capcane ale haosului mondial”, Ed. Corint, 2004
Ionel Nicu Sava : STUDII DE SECURITATE (ed. Centrul Român pentru Studii Regionale, 2005
S.P. Huntington: Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Ed. Simon and Schuster, New York, 2004

Problema deficitului de cont curent s-ar putea intensifica în anii următori (studiu)

Bucureşti, dec /Agerpres/ - Deficitul de cont curent de 5-6 miliarde de euro anual, generat în special de un deficit comercial cronic de 7-8 miliarde de euro anual, este o problemă a României care s-ar putea intensifica în anii următori, în condiţiile în care finanţarea externă va fi din ce în ce mai greu de obţinut şi probabil mai scumpă, se arată în studiul 'Rata de schimb de echilibru şi factorii săi - cazul României', coordonator Lucian Anghel, lansat de Comisia Naţională de Prognoză (CNP).
'Reducerea PIB potenţial de la aproximativ 5% înainte de anul 2008 la circa 2% în prezent face aproape imposibilă convergenţa României la standardele zonei euro şi deschide discuţia despre găsirea rapidă a unor noi motoare de creştere', se arată în studiu.
Potrivit acestuia, sporul natural negativ al populaţiei, manifestat constant din anul 1992 până în prezent şi care va continua, capacitatea relativ redusă a sectorului bancar de a finanţa economia reală în contextul noilor cerinţe de capital Basel III şi procesul de consolidare fiscală din sectorul public limitează contribuţia forţei de muncă şi respectiv a capitalului pentru susţinerea PIB potenţial în viitor.
'Astfel, stimularea productivităţii totale a factorilor poate deveni un element determinant în creşterea nivelului PIB potenţial şi îmbunătăţirea calitativă a creşterii economice. Politicile publice în domeniu trebuie orientate în direcţia obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind o creştere economică inteligentă, sustenabilă şi cu efecte benefice asupra unor categorii cât mai largi ale populaţiei. Diverse estimări arată că fondurile europene structurale au o capacitate mai bună de stimulare a productivităţii totale a factorilor decât investiţiile publice din resurse naţionale sau investiţiile străine directe în sectoare non-tradable (comerţ retail, construcţii). Orientarea excesivă a investiţiilor străine directe în sectorul rezidenţial, în comerţul retail sau în sectorul financiar înainte de anul 2008 a limitat dezvoltarea capacităţilor de producţie în sectoare orientate spre export (industria prelucrătoare, agricultură). Aceasta, la rândul său, a imprimat o anumită vulnerabilitate a României pe pieţele financiare internaţionale printr-o capacitate redusă de a contrabalansa ieşirile de capital speculativ (deleveraging-ul pe obligaţiunile de stat în lei, de exemplu) prin intrări de valută mai mari din exporturi (fluxuri comerciale)', mai spune studiul CNP.
Potrivit acestuia, procesul laborios de selecţie a proiectelor eligibile pentru a primi finanţare europeană poate orienta investiţiile în domenii cu valoare adăugată mare, fondurile europene fiind astfel superioare din punct de vedere calitativ investiţiilor străine directe în non-tradable.
'În acelaşi timp, fondurile europene pot fi superioare şi din punct de vedere cantitativ investiţiilor străine directe şi pot acţiona anticiclic într-o perioadă în care investitorii privaţi se repoziţionează şi îşi regândesc strategiile de risc la nivel global', mai informează documentul CNP.

România se alătură Greciei ca o problemă acută pentru UE

Berlin, 12 dec /Agerpres/ - Primul ministru român recent reales Victor Ponta a promis reducerea taxelor şi că va trece prin parlament modificarea constituţiei. Prima este o veste proastă pentru economie, iar a doua ar putea fi dezastruoasă pentru democraţie, afirmă comentatorii germani. Votul ar putea avea implicaţii pentru Europa şi NATO, notează Spiegel Online.

Se pare că există o modalitate simplă de a determina dacă o ţară şi-a însuşit cu adevărat valorile democraţiei. Tot ce trebuie să faci este să îl asculţi cu atenţie pe candidatul câştigător după ce voturile au fost numărate. Dacă dorinţa de a pune în aplicare schimbările constituţionale primează asupra rezolvării problemelor reale ce afectează naţiunea, îndoielile sunt justificate, mai notează ediţia electronică a săptămânalului german Der Spiegel.

Acesta pare să fie cazul cu primul ministru român Victor Ponta, a cărui Uniune Social Liberală /USL/ a primit 58,6 la sută din voturi la alegerile generale de duminică. Dar, în loc să-şi îndrepte atenţia spre economia ce se zbate şi moneda slabă a ţării sale, el a început imediat negocierile cu micul partid Uniunea Democrată Maghiară din România /UDMR/ pentru a forma o coaliţie şi a obţine o majoritate de două treimi - minimul necesar pentru a face modificări constituţiei ţării sale.

Ponta are intenţia să câştige lupta pentru putere cu preşedintele român Traian Băsescu odată şi pentru totdeauna. Şi el a spus că vrea să revizuiască prevederile constituţionale referitoare la rolul preşedintelui în politica externă şi militară. De asemenea, el doreşte să acorde parlamentului puterea de a trece peste deciziile Curţii Constituţionale.

Priorităţile sale nu sunt deloc o surpriză. Vara trecută, Ponta a avut de suportat furia liderilor Uniunii Europene, inclusiv cancelarul german Angela Merkel, atât pentru ignorarea unei hotărâri a Curţii Constituţionale ce a constatat că Traian Băsescu era adevăratul reprezentant al ţării în străinătate, cât şi pentru presiuni asupra sistemului judiciar. Ponta a condus de asemenea o încercare de a-l suspenda pe Băsescu, o mişcare ce a eşuat deoarece prezenţa la vot în cadrul unui referendum naţional decisiv nu a depăşit minimum 50 la sută.

Cu toate acestea, referendumul a arătat o aversiune la scară largă în ţară faţă de Băsescu, unul din motivele principale pentru victoria zdrobitoare a lui Ponta duminică. Partidul de centru-dreapta al lui Băsescu a primit doar 16 la sută din voturi, deşi el însuşi nu se afla sus în sondaje, în parte datorită măsurilor de austeritate profunde pe care le-a promovat. Băsescu, la rândul său, nici nu a arătat vreun semn de retragere din lupta sa continuă cu Ponta. El a promis că va numi o altă persoană decât Ponta să formeze un guvern, deşi o astfel de măsură ar conduce aproape sigur la suspendarea sa de către parlament.

Rezultatul certurilor, ciondănelilor şi puterea scandalului este o economie aflată în dificultate ce nu primeşte atenţia de care are nevoie urgentă. Ponta a promis să renunţe la măsurile de austeritate, să reîntregească salariile reduse şi să revină la taxe mai mici. Dar un acord de 5 miliarde de euro cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană expiră în martie şi un nou pact trebuie negociat rapid. În 2009, ţara a primit o salvare de 20 miliarde de euro şi de atunci situaţia nu s-a îmbunătăţit dramatic.

Cu toate acestea, deficitul democratic ce se profilează al acestei ţări este cel ce atrage cea mai mare atenţie după alegeri. Comentatorii germani aruncă o privire mai atentă, marţi.

Cotidianul de centru-dreapta Frankfurter Allgemeine Zeitung scrie că 'Tot ce trebuie făcut este o comparaţie între declaraţiile lui Ponta de acasă şi cele pe care le face în străinătate pentru a vedea pe ce se bazează cariera sa politică, pe înşelătorie şi trădare. Reforma constituţională pe care primul ministru a promis-o înainte de alegeri ar subjuga Curtea Constituţională parlamentului şi ar slăbi ultimul bastion al statului de drept. Toate progresele realizate în ultimii opt ani ar fi răsturnate dintr-o singură lovitură. Şi România ar putea fi din nou unde era la începutul anilor 1990, când comuniştii ce controlau Frontul Salvării Naţionale au izolat ţara pe plan internaţional şi au pavat drumul spre putere şi bogăţie pentru o nouă clasă de oligarhi penali'.

'Schimbarea din România nu se limitează doar la încălcările privind statul de drept. Ea are consecinţe geopolitice care, la fel ca aproape întotdeauna, au fost observate mai clar la Washington decât la Bruxelles. În comentarii la Consiliul Ministerial al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa săptămâna trecută, secretarul de stat american Hillary Clinton a menţionat aliatul NATO România alături de Rusia, Ucraina şi Belarus. Victoria USL, în interiorul căreia domină vocile proruse, antieuropene şi antioccidentale, este un risc grav pentru o regiune care deja se confruntă cu influenţa tot mai mare a Moscovei. După Grecia, România este acum a doua problemă acută pentru NATO şi UE în Balcani. Alianţa transatlantică se destramă pe flancul ei de sud-est', consideră Frankfurter Allgemeine Zeitung.

În timp ce, pentru cotidianul de centru-stânga Süddeutsche Zeitung: 'Băsescu poartă o mare parte din vină pentru că ţara sa este împărţită în două tabere pline de ură. Ca atare, el a fost un eşec în funcţia de preşedinte. În funcţia de preşedinte, el ar trebui să fie un exemplu de precauţie şi discreţie demne de un şef de stat şi să stabilească standardul pentru reforma democratică. În schimb, Băsescu preferă gălăgia, decepţia şi înşelăciunea. Nepotismul este de asemenea printre slăbiciunile sale'.

'Adversarii săi, Ponta şi /aliatul lui Ponta Crin/ Antonescu, pe de altă parte, întruchipează sistemul vechi, putred de tranziţie care încă nu este dispus să se reformeze. Ofensiva lor parlamentară din primăvară, o încercare de a obţine controlul asupra tuturor birourilor influente, a lăsat impresia că perechea are o înţelegere pre-democratică de guvernare'.

'România este o ţară democratică de calitate minimă şi are mulţi paşi de făcut pentru a merge pe drumul spre maturitatea societăţii. Ponta and co. ar trebui să fie conştienţi că restul Uniunii Europene îi va urmări îndeaproape. Şi Băsescu ar trebui să fie conştient că escapadele sale nu vor mai găsi apologeţi în afara graniţelor României'.

Cotidianul de stânga Die Tageszeitung scrie la rândul său că 'Înfrângerea amară pentru suporterii preşedintelui Traian Băsescu în alegerile parlamentare confirmă încă o dată cât de nefericiţi sunt românii cu actualul şef de stat. Era deja adevărat din vară, când majoritatea alegătorilor ar fi vrut să-l trimită pe Băsescu în deşert înainte ca referendumul de suspendare să eşueze din cauza participării scăzute la vot'.

'Social-democraţii la putere au tras cel mai mare profit din respingerea lui Băsescu. Dar liderul lor, Victor Ponta, nu ar trebui să sărbătorească prea curând. Victoria sa copleşitoare înseamnă doar că alegătorii au optat pentru răul cel mai mic din cauza lipsei de alternative legitime... şi mai puţin de 43 la sută au mers la vot'.

'Nici tabăra adversă nu este mai bună decât cealaltă în materie de corupţie, clientelism şi eforturile de a-şi asigura propria supravieţuire. Programul rigid de austeritate, ce i-a ruinat pe mulţi încă de la început, în 2010, merge un pas mai departe în a-i aliena pe alegători de clasa politică'.

'Rămâne de văzut cum va arăta noul guvern şi cine îl va conduce. Dar un lucru este clar: lupta pentru putere în executiv va continua. Aceasta înseamnă stagnare pentru ţară în locul reformelor necesare cu disperare'.

Într-o piesă ce pare că ar contracara ceea ce afirmă cei mai mulţi experţi economici, ziarul financiar Handelsblatt scrie: 'Europa de Est dispare în întuneric în aceste zile. Restul continentului este mult prea preocupat de problemele legate de datoria Greciei şi din alte părţi... Ţări din UE ca Ungaria şi România... vecini ai noştri din Est, sunt ei înşişi parţial responsabili pentru existenţa lor obscură - prea rar ei produc o veste bună. Dar exact asta - vestea bună - pare să vină de la alegerile parlamentare din România. Alegătorii au declarat sfârşit luptei pentru putere ce a paralizat ţara luni de zile. Cu aproape 60 la suta din voturi, ei au declarat tabăra primului ministru Victor Ponta victorioasă. Rivalul său, preşedintele Traian Băsescu, a fost pedepsit'.

'Ceea ce i-a lipsit României până acum este un guvern care să fie mai interesat de viitorul ţării decât de asigurarea propriei bunăstări. Dacă Ponta va umple acest gol nu este deloc sigur. El a arătat puţin respect pentru statul de drept în lupta sa împotriva lui Băsescu. Dar există încă o nouă oportunitate... în Sud-Estul Europei'.

MAE: Ambasada României la Damasc şi-a restrâns activitatea şi a redus personalul

Bucureşti, 9 dec /Agerpres/ - Deteriorarea semnificativă a securităţii, inclusiv în zone centrale din capitala siriană, a condus la necesitatea restrângerii activităţii Ambasadei României la Damasc şi la reducerea personalului diplomatic, informează un comunicat al Ministerului Afacerilor Externe (MAE) remis duminică AGERPRES.
MAE analizează în permanenţă situaţia de securitate din Republica Arabă Siriană, inclusiv din perspectiva evaluării riscurilor menţinerii Ambasadei României la Damasc funcţionale, la o capacitate care să-i permită să continue să acorde sprijin specific cetăţenilor români aflaţi încă pe teritoriul acestui stat.
Potrivit sursei citate, începând cu data de 7 decembrie, din raţiuni de securitate, MAE a redus la minimum personalul diplomatic din cadrul Ambasadei României la Damasc. 'Cea mai mare parte a personalului, inclusiv ambasadorul, a fost relocat la Beirut, în Republica Libaneză, de unde va continua monitorizarea situaţiei din Siria şi, în caz de necesitate, acordarea sprijinului consular necesar', se arată în comunicat.
Ministerul Afacerilor Externe reiterează apelul către cetăţenii români să părăsească cât mai curând posibil teritoriul sirian prin mijloacele comerciale de transport încă operaţionale. MAE reaminteşte că în cadrul Departamentului Consular funcţionează o linie telefonică +40.21.319.21.37 la care cetăţenii români afectaţi de actuala situaţie din Siria pot suna la orice oră, pentru asistenţă şi informaţii consulare.

Doi bărbaţi care pregăteau un atac terorist în România au fost declaraţi indezirabili de CAB pentru 15 ani

Bucureşti, 6 dec /Agerpres/ - Doi bărbaţi din Orientul Îndepărtat, suspectaţi că pregăteau un atac terorist pe teritoriul României, au fost prinşi cu ajutorul Serviciului Român de Informaţii, a declarat joi pentru AGERPRES Sorin Sava, purtător de cuvânt al SRI. Potrivit Curţii de Apel Bucureşti, pakistanezii Ramzan Muhammad şi Adeel Muhammad au fost declaraţi indezirabili pentru o perioadă de 15 ani.
'Aceştia urmau să asigure suport pentru desfăşurarea întregii operaţiuni. Unul dintre ei deţinea cunoştinţe cu privire la confecţionarea unor dispozitive explozive. Cele două persoane sunt din Orientul Îndepărtat. SRI a susţinut în faţa instanţei competente propunerea de declarare ca indezirabili a cetăţenilor aflaţi pe teritoriul României care erau implicaţi în activităţi de natură a afecta grav securitatea naţională pe profil antiterorist. Ca urmare a sentinţei Curţii de Apel, cele două persoane sunt reţinute, în custodie publică, în vederea îndepărtării din România. Serviciul Român de Informaţii, în cooperare cu celelalte instituţii din cadrul sistemului naţional pentru prevenirea şi combaterea terorismului, a întreprins o serie de măsuri complexe în documentare a unor activităţi pregătitoare pentru comiterea unei acţiuni teroriste pe teritoriul României în perioada sărbătorilor de iarnă. Acestea urmau să fie pregătite de către o structură extremistă afiliată ideologic organizaţiei Al-Quaida. SRI şi celelalte instituţii abilitate au monitorizat acţiunile întreprinse de membrii acestei structuri care se aflau în ţara noastră în condiţii de conspirativitate şi erau consideraţi 'puncte de sprijin' care se aflau sub coordonare externă. Este vorba despre doi bărbaţi care au fost monitorizaţi de SRI pe teritoriul României', a afirmat Sorin Sava, purtător de cuvânt al SRI.

Principalele riscuri politice de urmărit în România (Reuters)

Bucureşti, 3 dec /Agerpres/ - România se luptă să iasă dintr-o profundă recesiune după ce a aplicat măsurile de austeritate cerute de programul de asistenţă al Fondului Monetar Internaţional, notează luni Reuters, într-un comentariu referitor la principalele riscuri politice de urmărit în această ţară.

România, ţară unde aproape 3% din populaţie trăieşte cu 40 de dolari sau mai puţin pe lună, a avut cea mai mare rată de creştere economică din Uniunea Europeană până la criza pieţei imobiliare şi de credit din 2008.

Principalele riscuri politice pentru România sunt, în viziunea agenţiei de presă menţionate, următoarele:

ALEGERI
Premierul social-democrat Victor Ponta, angajat într-o dispută înverşunată cu preşedintele de centru-dreapta Traian Băsescu, este favorit la câştigarea alegerilor parlamentare de la 9 decembrie, însă ar fi posibil să nu obţină majoritatea, ceea ce ar crea îndoieli cu privire la politici şi ar afecta pieţele.

Băsescu va fi cel care va desemna primul ministru şi ar putea să nominalizeze pe altcineva din USL, într-o încercare de a scinda alianţa, sau să îi ceară cuiva dintre propriii aliaţi de dreapta să încerce să formeze o coaliţie.

Ce este de urmărit:
- Câte mandate va obţine USL. Scorurile din sondaje sunt în majoritate de peste 50%, iar sistemul electoral favorizează partidele mari, însă în România sondajele s-au dovedit adesea inexacte.

Un parlament divizat sau o dispută cu privire la cine va fi viitorul prim-ministru ar putea lăsa ţara fără guvernare timp de săptămâni, ar putea ridica îndoieli cu privire la acordul cu FMI care măreşte încrederea investitorilor şi ar putea trimite pe o pantă descendentă moneda leu, datoria publică şi valoarea acţiunilor.

SPRIJINUL FMI
România a respectat condiţiile acordului cu FMI, aplicând măsuri impopulare, şi se află pe cale de a reduce deficitul bugetar la 3% din PIB în 2012.

USL şi principalul său rival, ARD, au promis să încheie un nou acord cu FMI - după ce actualul acord de 5 miliarde de euro va expira la începutul lui 2013 -, ceea ce înseamnă un angajament important pentru a menţine încrederea investitorilor.

Ce este de urmărit:
- Dacă alegerile vor provoca incertitudini considerabile cu privire la politici. FMI şi-a exprimat deja preocuparea faţă de eşecul României de a realiza reforme pe termen lung, precum privatizarea companiilor de stat şi liberalizarea pieţei de energie.

ZONA EURO
Consumul intern rămâne scăzut, iar economia stagnează. România rămâne deosebit de vulnerabilă la evoluţiile din zona euro, principalul său partener comercial.

Băncile greceşti controlează aproximativ o şesime din întregul sistem bancar din România, iar îngrijorările privind impactul crizei regionale a datoriilor a adăugat presiune asupra leului şi a mărit costurile la care sunt asigurate obligaţiunile suverane.

Ce este de urmărit:
Dacă băncile-mamă din zona euro taie liniile de creditare. Analiştii afirmă că guvernul şi Banca Naţională au resursele necesare pentru a umple golul, dar aceasta ar pune presiune pe preţurile activelor.

FORŢA DE MUNCĂ REDUSĂ
Cea mai mare provocare pe termen lung a României este stoparea fluxului său de forţă de muncă, adesea tânără, spre ţări europene mai bogate. Datele recensământului au arătat că populaţia ţării a scăzut cu 12 procente în ultimul deceniu, la circa 19 milioane de locuitori.

Există doar în jur de 5 milioane de angajaţi plătitori de impozite, restul fiind mai ales pensionari, copii, agricultori de subzistenţă şi persoane care lucrează la negru. Sectorul de stat ineficient şi supradimensionat, cu aproape o pătrime din totalul salariaţilor, este şi o cale de drenare a finanţelor publice.

Ce este de urmărit:
- România are nevoie urgentă de mai multe investiţii străine, care în 2011 au fost de numai 1,9 miliarde de euro. Trebuie să reducă birocraţia şi corupţia, să încurajeze băncile să acorde credite persoanelor care vor să înfiinţeze firme mici, dacă doreşte să dezamorseze o bombă cu ceas demografică.

CORUPŢIA
Încarcerarea fostului prim-ministru Adrian Năstase, un aliat al lui Ponta, pentru corupţie a trimis un semnal că România abordează cu seriozitate problema corupţiei larg răspândite.

Ce este de urmărit:
- Victor Ponta i-a luat apărarea lui Năstase după condamnarea acestuia, iar guvernului său îi rămâne încă să demonstreze cât este de decis să menţină presiune asupra oficialilor corupţi. Câţiva deputaţi din partidul său sunt anchetaţi în prezent pentru corupţie.

21 noiembrie - 10 ani de când România a primit oficial invitaţia de a deveni membru al NATO (documentar)

Bucureşti, 21 nov /Agerpres/ - România marchează, miercuri, 21 noiembrie, zece ani de când a primit oficial invitaţia de a deveni membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
Summitul NATO de la Praga, desfăşurat pe 21 şi 22 noiembrie 2002, a însemnat un pas important în evoluţia celei mai puternice organizaţii de apărare colectivă din istorie.
Participarea României la operaţiuni de menţinere a păcii şi de stabilizare în regiuni de conflict din Balcani şi Afganistan şi angajamentul ferm de a se alătura luptei împotriva terorismului au constituit argumente puternice pentru invitarea României să adere la NATO.
La Summitul de la Washington din aprilie 1999, NATO reafirma angajamentul Alianţei de a invita state din Centrul şi Estul Europei în viitorul apropiat. De asemenea, Alianţa a prezentat Membership Action Plan (MAP), care punea bazele unui mecanism de pregătire şi evaluare individuală a ţărilor candidate.
În intervalul de timp între summitul de la Washington şi cel de la Praga, România a fost vizitată de înalţi responsabili ai Alianţei în repetate rânduri pentru a verifica stadiul măsurilor de aderare. Astfel, secretarul general al NATO Javier Solana s-a aflat în România în iulie 1999, iar succesorul acestuia, lordul George Robertson, a efectuat două vizite la Bucureşti, în februarie 2000 şi decembrie 2001. Comandantul Suprem al Forţelor Aliate din Europa (SACEUR), generalul Joseph Ralston, a vizitat şi el România în iunie 2000 şi ianuarie 2002.
Eforturile conjugate ale factorilor de decizie din România de îndeplinire a obiectivelor Planului Naţional de Aderare la NATO şi eforturile active ale diplomaţiei române au condus la adoptarea deciziei de la Praga a liderilor statelor membre NATO. Oficialii Alianţei au remarcat eforturile ţării noastre în planul asigurării stabilităţii şi securităţii Balcanilor, în misiuni ale Alianţei.
După atentatele teroriste din Statele Unite, Parlamentul României a decis, cu o majoritate covârşitoare, participarea ţării noastre ca aliat de facto al NATO în lupta împotriva terorismului internaţional cu toate mijloacele, inclusiv cele militare. De asemenea, România oferea NATO acces la spaţiul său aerian, maritim şi terestru.
Pe 8 octombrie 2002, Camera Reprezentanţilor din SUA a adoptat, cu o largă majoritate, Rezoluţia 486 privind securitatea transatlantică şi extinderea NATO, prin care se recomanda explicit extinderea Alianţei, în cadrul Summitului de la Praga, din noiembrie, cu cele şapte state din Centrul şi Sud-Estul Europei.
Cel de-al 16-lea summit al NATO s-a deschis prin invitaţia de a adera la organizaţie lansată de către Consiliul Nord-Atlantic pentru cele şapte state Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia şi Slovenia.
Statele candidate au semnat Protocoalele de aderare, la Bruxelles, în cadrul unei ceremonii extraordinare a Consiliului Nord-Atlantic, la 26 martie 2003.

Sistemul de apărare antirachetă şi politica de vecinătate, abordate la trilaterala Polonia-România-Turcia

Bucureşti, 6 nov /Agerpres/ - Politica de vecinătate, sistemul NATO de apărare împotriva rachetelor balistice, implementarea iniţiativei Smart Defence au fost discutate marţi, la consultările trilaterale la nivel de secretar de stat în ministerele afacerilor externe din România, Polonia şi Turcia, reuniune la care ţara noastră a fost reprezentată de Bogdan Aurescu.
Şefii delegaţiilor română, poloneză şi turcă au mai abordat o serie de teme de interes comun, cum ar fi politica 'uşilor deschise' a NATO şi perspectivele regimului de control al armelor convenţionale în Europa, informează un comunicat al MAE, remis AGERPRES.
Discuţiile au evidenţiat valoarea adăugată constituită de dialogul dintre aceste trei state situate în aceeaşi zonă geostrategică, precum şi oportunităţile pentru aprofundarea schimburilor de vederi dintre acestea, în calitate de Aliaţi în cadrul NATO şi parteneri strategici, precizează sursa citată.
Aceasta a fost a doua reuniune organizată la acest nivel şi în acest format, prima având loc, la iniţiativa părţii române, în luna mai, în marja Summit-ului NATO de la Chicago.
Reuniunea se înscrie în dialogul constant al celor trei ţări pe tematica afacerilor strategice şi de securitate, iar obiectivul principal al dezbaterilor a fost consolidarea cooperării dintre cele trei state în sprijinul securităţii regionale, europene şi euro-atlantice.
Delegaţia poloneză la reuniunea de la Bucureşti a fost condusă de Boguslaw Winid, subsecretar de stat, iar cea turcă de Fatih Ceylan, adjunct al subsecretarului de stat pentru afaceri globale şi securitate.
Consultările trilaterale în acest format au fost iniţiate de România pornind de la constatarea existenţei între cele trei state a unui număr substanţial de teme în care abordările naţionale respective sunt convergente, precum şi de la faptul că ţara noastră are Parteneriate Strategice cu celelalte două state.
Acest format de consultări are un caracter informal, neinstituţionalizat, şi urmăreşte realizarea de schimburi de vederi şi coordonarea, atunci când este necesar, în interiorul Alianţei Nord-Atlantice.
România şi Polonia au semnat, la 7 octombrie 2009, Declaraţia Comună privind Parteneriatul Strategic bilateral, iar la 26 octombrie 2010 - Planul de Acţiune pentru implementarea Parteneriatului Strategic dintre cele două ţări.
România şi Turcia au semnat, la 12 decembrie 2011, Declaraţia Comună a Parteneriatului Strategic dintre cele două ţări. A fost deja convenit Planul de Acţiune pentru implementarea acestui Parteneriat Strategic, semnarea sa urmând a avea loc cu ocazia unei proxime vizite de nivel.