luni, 23 mai 2011

AVEM NEVOIE DE O DOCTRINĂ NAŢIONALĂ PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

# este de părere col. (r) Dan Sîrbu, fostul comandant al Grupului Judeţean de Pompieri "General Nicoolae Cena", Caraş-Severin

Grupul pentru Securitate şi Democraţie a lansat un proiect de reformare din temelii a Ministerului de Interne, în această perioadă în care, la nivel politic şi la nivelul specialiştilor în problematica securităţii interne se vorbeşte doar de o restructurare de personal. GSD propune trei mari linii de reformă "de dreapta" a Ministerului de Interne: 1. desfiinţarea Prefecturilor (instituţii moştenite de la "stînga" franceză, depăştie din punct de vedere funcţional şi istoric, dar mari consumatoare de fonduri, care intră în contradicţie cu Legea Autonomiei Locale şi cu legile de funcţionare a altor instituţii ale statului - judecătorie, parchete, instituţii de control etc - ), 2. separarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă de Ministerul de Interne şi înfiinţarea unui Minister al Situaţiilor de Urgenţă (sau o agenţie!), cu două direcţii clare, stingerea incendiilor (care beneficiază de o lege specială) şi protecţia civilă - respectiv intervenţia în cazul situaţiilor excepţionale, domeniu care intră sub incidenţa unei legislaţii stufoase şi uneori contradictorie, reconstruită pe scheletul Inspecţiilor de Prevenire, şi care să gestioneze întreaga gamă de situaţii excepţionale, cu personal militar, civil, voluntar sau privat, şi 3. remilitarizarea poliţiei naţionale şi re-modelarea structurilor de aplicare primară a legii (poliţie, poliţie de frontieră şi jandarmerie) pentru a nu încălca Legea Poliţiei Locale, iar prin redimensionarea aparatului profesional să sprijine profesionalizarea Companiilor private de securitate, ce funcţionează în baza Legii 333, prin ridicarea standardelor.

- Este foarte clar că Inspectoratele pentru situaţii de urgenţă trebuie să se desprindă de Ministerul de Interne, care este o pălărie mult prea mare şi care acoperă mult prea multe fire de păr! Pe de altă parte, ce treabă are administraţia cu aplicarea legii? Faptul că avem în România astfel de struţo-cămile mamut ne-a împiedicat să evoluăm în ultimii 20 de ani! Noi, după revoluţie am avut un start lansat, foarte bun, cu multe perspective, şi uită-te unde am ajuns! Au venit tot felul de escroci şi au legat pietre de moară de picioarele noastre de alergători! OK! Avem nevoie ca măcar de data asta să facem un lucru temeinic! Şi atunci, se impune înfiinţarea unui MInister al Situaţiilor de Urgenţă. Minister, nu agenţie, pe structura actualelor ISU. Dar, şi astea trebuie să fie mai suple! Acum, la nivel naţional, fiecare funcţie de la centru e reprezentată şi în teren, fie este, sau nu, nevoie de ea! Apoi, deschidem acest minister spre oameni: dăm jos gardurile şi desfiinţăm controlul acces. Apoi, scoatem SIPI din unitate şi desfiinţăm PIC-ul (protecţia informaţiilor clasificate). Ce PIC facem la intervenţiile de incendiu? Să nu se afle că avem echipamente vechi, nu avem unităţi suficiente şi bine structurate, că avem nevoie de alte detaşamente de intervenţie, pe European 70, de exemplu, sau încă o staţie a pompierilor din Reşiţa în Govîndari! S-ar scurta timpul de intervenţie, s-ar reduce costurile! Asta înseamnă economie, nu prostiile care le scoate pe gură "tîmplarul" ăsta de e ministru acum!
- Ok! Dar, numărul intervebnţiilor rămîne mare şi divers. Dacă am unităţi "suple"...
- Suplu nu înseamnă să te uiţi tu în oglindă! Suplu înseamnă să externalizez ce nu e operativ, de exemplu! Ce nevoie am ca un contabil şef de unitate să fie colonel şi să ducă acasă 70 de milioane pe lună? Ce contabilitate are el? Sau ea? Că achiziţii, unităţile din teritoriu nu fac, reparaţii, nu fac... Apoi, pompierul militar şi profesionist e făcut să asigure intervenţia pe domeniul public, la casa lui Gheorghe... Nu să intervină el la firma nu ştiu cărui mahăr din partid, de exemplu. Pentru asta există firme private, specializate, pe care le alarmezi ca pe firmele de pază. Dacă acestea nu fac faţă, chemi pompierii militari, care sînt în serviciul public! Legislaţia trebuie modificată. Prin actele de aplicare ale actualei legi trebuie să se prevadă, obligatoriu, contractarea, primordial, a serviciilor private.
- Bun, dar de ce nu pot pompierii militari să asigure aceste servicii.
- Pot, sigur că pot! Fac contract, încasează banii de la privat... Dar, dacă ai doar trei maşini de intervenţie, s-ar putea să nu-ţi convină să ţi imobilizată tehnica pentru astfel de contracte, destul de mici valoric. Totul trebuie făcut, însă, în baza unei doctrine naţionale pentru situaţii de urgenţă, care să stabilească succesiunea operaţiunilor şi cantitatea de forţe în funcţie de situaţia de urgenţă în sine.
- Daci, avem nevoie de un minister specializat, cu două direcţii...
- ... nu două direcţii! Una singură! Cu o lege unică a incendiilor şi dezastrelor naturale! Un minister care să şi oblige administraţia locală să asigure în mod operativ sistemul de suport la intervenţie. Adică hidranţii! Ai văzut ştirea dată despre autospecialele achiziţionate prin proiect european, la Iaşi! A fost o ştire proastă! Autospecialele erau bune! Reporterul a fost habarnist! Problema e că autospeciala aia, nouă, avea rezervoarele de motorină şi apă, dimensionate pentru o ţară normală, europeană (băi, ce ne place să ne agăţăm de expresia asta!). Avea cantităţile suficiente de intervenţie pînă cînd servanţii asigurau legarea la hidranţi. La noi, nu! Dacă arde o casă la Berzovia, care este în raionul de intervenţie al Reşiţei, l-ai întrebat pe Titus cît timp face APCA lui, de 7 tone, de la Muncitoresc, pînă la Cîlnic, Bocşa şi Berzovia? Se încadrează el în barem? Dar, dacă ar avea maşinile noi şi Berzovia hidranţi? Tot ar trebui să existe un alt sediu în Govîndari. Sau la Cîlnic! Asta ţine de Primărie! Să fie Ministerul Situaţiilor de Urgenţă care să-l oblige pe primar să amenajeze un sediu! Şi să-l calce în picioare dacă nu o face! Pentru că responsabilitatea lui este, în primul rînd, siguranţa cetăţeanului care l-a votat, şi apoi gestionarea taxelor şi impozitelor...
- Vă mulţumesc.

NOTA REDACŢIEI: Uniunea Europeană a adoptat Decizia CE nr.847/09.12.1999 privind Programul de acţiune comunitar în domeniul protecţiei civile şi Decizia CE nr. 792/23.10.2001 care stabileşte mecanismul comunitar pentru întărirea cooperării în intervenţiile de protecţie civilă. Aceste documente stabilesc un mecanism ce asigură printr-un punct de contact (stabilit la nivelul IGSU) analiza rapidă a cererilor de asistenţă. Managementul situaţiilor de urgenţă, legiferat prin Ordonanţa de Urgenţă nr.21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, se bazează pe cîteva principii deosebit de importante şi complexe, care recomandă SNMSU în transformarea în MSU: prioritatea prevenirii (prevenirea este de 8 ori mai puţin costisitoare decît intervenţia operativă), prioritatea protecţiei şi salvării vieţii oamenilor, cooperarea la nivel naţional, regional şi internaţional (ce face ISU Semenic deja în cadrul DKMT Rescue Team)continuitatea şi gradualitatea activităţilor de gestionare a situaţiilor de urgenţă, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale pînă la nivelul administraţiei publice centrale, în funcţie de amploarea şi intensitatea situaţiilor de urgenţă. Un Minister al Situaţiilor de Urgenţă ar avea următoarele avantaje: ar permite o abordare uni-instituţională, dar multidisciplinară a problematicii situaţiilor de urgenţă în toate cele trei etape: predezastru - parcursul producerii - postdezastru; ar asigura premisele gestionării eficiente a situaţiilor de urgenţă, deoarece prin comasarea comenzii într-un singur minister, luarea deciziilor şi asigurarea resurselor la nivel local, efortul ar fi orientat spre riscurile zonale specifice; ar elimina verigile intermediare prin implicarea în coordonarea şi conducerea acţiunilor preventive şi de intervenţie în situaţii de urgenţă a prefecţilor, preşedinţilor consiliilor judeţene, primarilor etc; ar asigura participarea comunităţilor locale prin componenta preventivă a SVSU la stabilirea şi aplicarea măsurilor de prevenire specifice în funcţie de riscurile locale.

OU 21 defineşte, pentru prima dată!, termenul de "situaţie de urgenţă": eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sînt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate! Această lege ar putea sta la baza creării Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă, întrucît formularea "managementul unitar al forţelor" poate sta la baza acestuia! Actualmente, pe componenta de protecţie civilă, acţionează şi Legea nr. 481/08.11.2004, care complică terminologia, introducînd şi termenii de "dezastru" şi "situaţie de protecţie civilă"! Din punctul meu de vedere, acest lucru duce la o confuzie conceptuală legată de lipsa unei distincţii clare între activitatea de protecţie civilă şi cea de management al situaţiilor de urgenţă, care face obiectul onor analize contradictorii ale specialiştilor. Mai mult, în noile condiţii de securitate internaţionale, vechile Convenţii de la Geneva şi protocoalele aferente, şi-au cam pierdut relevanţa, iar păstrarea unor concepte învechite nu face decît să diseminăm resursele, inutil, şi aşa puţine!

Supravieţuirea cetăţenilor, a comunităţilor locale ŞI A NAŢIUNILOR IMPLICĂ SECURITATEA FUNCŢIILOR CRITICE ALE SOCIETĂŢII, MAI DEGRABĂ DECÎT CLASICA ABORDARE A SECURITĂŢII TERITORIULUI! Această "deplasare" implică necesitatea asigurării capacităţii de a funcţiona a guvernului, societăţii civile în situaţii de urgenţă, iar un Minister al Situaţiilor de Urgenţă, militarizat, ar prelua această sarcină dificilă, egal ca importanţă şi forţă cu Ministerul Apărării sau Ministerul de Interne.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu