Bagdad, 28 dec /Agerpres/ - Irakul se va confrunta în 2012 cu probabil cea mai mare provocare de după căderea lui Saddam Hussein, în condiţiile în care se încheie retragerea forţelor SUA, după o prezenţă de aproape nouă ani, însă care, după toate aparenţele, nu a reuşit să pună capăt violenţelor sectare, comentează DPA.
În primele opt luni ale lui 2011, atacurile insurgenţilor au provocat moartea a peste 1000 de irakieni, ceea ce înseamnă totuşi mult mai puţin decât vârful înregistrat în 2006, când aceste violenţe s-au soldat cu circa 16.500 de decese.
Totuşi, experţii militari continuă să aibă îndoieli în ce priveşte capacitatea armatei irakiene, slab pregătită şi echipată, de a îngrădi violenţele şi a împiedica escaladarea situaţiei într-un război civil, după plecarea forţelor SUA.
Generalul american Martin Dempsey, şef al Statului major interarme, a afirmat luna trecută că, deşi teoretic forţele de securitate irakiene sunt capabile să facă faţă insurgenţilor, 'mai sunt multe de făcut pentru ca irakienii să răspundă mai bine agresiunilor interne şi externe'.
Totuşi, potrivit lui Dempsey, rebelii şi tensiunile politice dintre grupurile religioase şi sectare nu reprezintă cel mai mare risc pentru stabilitatea Irakului.
'O ameninţare mult mai gravă vine de la influenţa iraniană nocivă, care subminează progresul politic', a apreciat generalul american, făcând referire la vecinul de la est al Irakului. Armata SUA va continua să asigure Bagdadului instruire şi consiliere în sfera securităţii, a menţionat Dempsey.
Retragerea trupelor SUA este o problemă ce creează divizări în rândul irakienilor, iar forma pe care ar putea-o lua o viitoare prezenţă militară americană în această ţară este deocamdată neclară.
Minoritatea musulmană sunită, care s-a aflat la putere în timpul lui Saddam Hussein, dar şi kurzii, care se bucură de o semiautonomie în nordul Irakului, ar prefera o prezenţă militară americană substanţială, ca mijloc de descurajare împotriva dominaţiei majorităţii şiite, susţinută de Iranul învecinat. Alte grupuri se opun însă până şi ideii unei prezenţe americane reduse care să antreneze forţele de securitate irakiene.
Influentul cleric şiit Moqtada Al-Sadr, care s-a întors anul acesta în Irak după patru ani petrecuţi în exil în Iran, a făgăduit că va lansa o revoltă împotriva trupelor americane care mai rămân dincolo de termenul-limită de la sfârşitul anului.
'Ar putea exista acorduri între Irak şi SUA privind menţinerea unei prezenţe militare americane, din considerente regionale, legate de rolul Iranului în Irak în viitor, dar şi din motive interne, cum este menţinerea securităţii', a spus Hussein Hafez, de la Universitatea Bagdad.
Dar, potrivit analistului, 'astfel de probleme vor fi discutate probabil în secret, departe de mass-media'. 'Iranul va rămâne o sursă de preocupare pentru Irak şi va încerca probabil să susţină un rol major pentru unele grupuri şiite, similar cu ceea ce face cu Hezbollah în Liban', a explicat Hafez.
'Se pare că rolul Iranului în Irak va spori după retragerea SUA' - a conchis analistul.
Irakul şi Iranul au luptat unul împotriva celuilalt într-un război devastator, în anii 80, în timpul lui Saddam Hussein.
Căderea fostului dictator, în 2003, a însemnat pentru majoritatea şiită din Irak eliberarea după anii de opresiune şi a permis Iranului să profite de legăturile sale istorice şi religioase cu această comunitate pentru a avea o influenţă în politica ţării.
În general, musulmanii suniţi din Irak au relaţii mai strânse - religioase, culturale şi economice - cu lumea arabă şi cu Turcia, scena unui conflict cu separatişti kurzi.
Pe de altă parte, premierul irakian Nouri Al-Maliki trebuie să ţină în frâu disputele politice dintre diferite grupuri sectare şi religioase, care ar putea slăbi guvernul central şi ar putea susţine separatismul regional.
În acelaşi timp, acordurile de prospecţii semnate anul acesta între gigantul petrolier american Exxon Mobil şi guvernul regional kurd au alimentat dezacordurile din interiorul guvernului lui Maliki, care a declarat aceste acorduri drept ilegale şi a ameninţat cu sancţiuni împotriva companiei americane.
Acest lucru a ilustrat pericolul pe care îl pot reprezenta neînţelegerile politice pentru industria petrolieră, altfel principalul exportator şi generator de venit pentru statul irakian.
La rândul lor, arabii suniţi vor mai multă autonomie pentru provinciile lor. Luna trecută, guvernatorul din provincia Salah Al-Din, la nord de Bagdad, s-a angajat să continue proiectele vizând autonomia, atrăgând criticile premierului, care a subliniat că astfel de demersuri ar transforma provincia într-un refugiu pentru foşti membri ai partidului Baas al lui Saddam Hussein.
Politicianul Wael Abdel Latif consideră că protagoniştii scenei politice irakiene trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru stabilitatea politică după retragerea forţelor SUA, avertizând că în caz contrar guvernul central s-ar găsi pe o poziţie slăbită şi s-ar putea declanşa o 'altfel de primăvară arabă'.
'Irakul trece printr-o fază foarte periculoasă şi situaţia se va clarifica după retragerea americanilor, când nivelul de interferenţă din partea Iranului şi a Turciei - care a început acum 1500 de ani - va deveni limpede', apreciază Latif, care conchide că 'se pare că se doreşte revenirea la violenţe'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu