Va
multumesc pentru calitatea dumneavoastra de membrii A.R.S.S. Toate realizarile
asociatiei noastre din acest an vi se datoreaza iar sprijinul si increderea
acordata mie si conducerii A.R.S.S. ne onoreaza si ne obliga pentru rezultate
mai bune in 2013.
Numarul noastru de membrii a crescut semnificativ in acest an
si identitatea noastra de comunitate profesionala s-a intarit puternic prin
aderarea unui mare numar de persoane cu inalta pregatire profesionala
recunoscuta atat pe plan national cat si international.
Apreciez si sunt deosebit de onorat de numarul mare de membrii
ai grupului de discutii profesional al A.R.S.S. si de implicarea dumneavoastra
in initierea si dezvoltarea unui numar complex de subiecte profesionale.
Am fost deosebit de norocos sa va cunosc pe multi dintre
dumneavostra la intalnirile organizate cu ocazia programelor de formare
profesionala si/sau la evenimentele organizate in cadrul Programului National
de Comunicare si Informare si sunt sigur ca ne vom putea atinge toate
obiectivele propuse in anul 2013.
Am incredere ca impreuna vom putea deveni mai buni
profesional, mai toleranti si mai increzatori in viitorul nostru.
Am incredere ca A.R.S.S. va continua sa creasca si sa ofere
oportunitati excelente atat membrilor sai cat si intregii societati din care
facem parte pentru ca aceasta sa ne recunoasca meritele profesionale si faptul
ca ne supunem unui cod etic de conduita pe care-l acceptam si respectam.
In numele meu personal si al Consiliului Director, va rog sa
acceptati urarile noastre de sanatate si succes si sa aveti parte de SARBATORI
FERICITE!
Cu deosebit respect,
Ion Iordache
Presedinte-Director Executiv A.R.S.S.
Se afișează postările cu eticheta ARSS. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ARSS. Afișați toate postările
marți, 18 decembrie 2012
miercuri, 26 septembrie 2012
PROCEDURI DE LUCRU SPECIFICE ACTIVITĂŢILOR LICENŢIATE
Pentru a veni in sprijinul colegilor nostrii, dar si al autoritatii de reglementare, A.R.S.S. a intocmit si pune la dispozitia celor interesati PROCEDURILE DE LUCRU SPECIFICE ACTIVITĂŢILOR LICENŢIATE, asa cum sunt ele prevazute in CAP. VII, Art. 16 din ROF-ul elaborat de catre IGPR-DOP:
- Anexa nr.2 - PROCEDURA DE ELABORARE A PROIECTELOR SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI;
- Anexa nr.3 - PROCEDURA DE INSTALARE A SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI
- Anexa nr.4 - PROCEDURA DE PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE ŞI ÎNTREŢINERE A SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI.
- Anexa nr.5 - PROCEDURA DE PROGRAMARE ŞI CONECTARE LA STAŢIA DE DISPECERIZARE A SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI.
Procedurile realizate de catre A.R.S.S. sunt realizate conform ISO 9001, au caracter informativ, de recomandare, nu sunt limitative şi li se pot aduce modificări şi completări.
Va invit sa solicitati aceste proceduri la: office@arss.org.ro
- Anexa nr.2 - PROCEDURA DE ELABORARE A PROIECTELOR SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI;
- Anexa nr.3 - PROCEDURA DE INSTALARE A SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI
- Anexa nr.4 - PROCEDURA DE PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE ŞI ÎNTREŢINERE A SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI.
- Anexa nr.5 - PROCEDURA DE PROGRAMARE ŞI CONECTARE LA STAŢIA DE DISPECERIZARE A SISTEMELOR DE ALARMARE ÎMPOTRIVA EFRACŢIEI.
Procedurile realizate de catre A.R.S.S. sunt realizate conform ISO 9001, au caracter informativ, de recomandare, nu sunt limitative şi li se pot aduce modificări şi completări.
Va invit sa solicitati aceste proceduri la: office@arss.org.ro
miercuri, 12 septembrie 2012
Anunț de la Asociatia Romana a Specialistilor in Securitate
MANAGER DE SECURITATE
A fost aprobata de ANC programa-cadru pentru ocupatia "Manager de securitate" - cod COR: 121306.
Programa-cadru a fost elaborată cu consultarea furnizorilor de formare profesională, a organizaţiilor patronale şi a asociaţiilor profesionale din domeniul securităţii private, avizată de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică sub nr. 342.900/29.08.2012 şi aprobată de către Autoritatea Naţională pentru Calificări.
Durata totală a programului de formare profesionala in aceasta ocupatie este de 80 de ore, din care:
- pregătire teoretică: 59 de ore;
- pregătire practică (activităţi practice la sală): 21 de ore.
CONDIŢII DE ACCES:
- persoane cu cetăţenia română sau a unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;
- minim studii superioare;
- certificat medical din care să rezulte că persoana este clinic sănătoasă şi aptă din punct de vedere psihic;
- să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.
In zilele urmatoare Centrul de Formare Profesionala va lua legatura cu toti cei care sunteti inscrisi la acest program de formare pentru a completa documentele de inscriere si va modifica informatiile privind structura programului pe site-ul centrului.
joi, 9 august 2012
ANUNŢ ARSS
Stimati colegi,
Referitor la unele prevederi ale HOTĂRRII Nr. 301 din 11 aprilie 2012 pentru aprobarea "Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor" va pot face cateva precizari ca urmare a informatiilor pe care le detinem pana la acest moment.
1. Au fost realizate si inaintate spre aprobare "Instrucţiunile privind elaborarea analizei de risc la securitate fizică" care ar putea fi aprobate pana la sfarsitul lunii august.
2. Au fost finalizate si inaintate ANC pentru a deveni "programe cadru", programele pentru ocupatiile "Agent de securitate" care a si fost aprobata in sedinta ANC din data de 3 august si pentru "Manager de securitate" ce va intra spre aprobare in sedinta ANC din data de 3 septembrie.
3. Au fost facute demersuri catre "Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale" pentru ca ocupatia existenta in COR sub denumirea de "Evaluator de risc efractie" sa fie inlocuita cu ocupatia "Evaluator de risc la securitate fizica". Un prim raspuns al Ministerului sugera ca noua ocupatie sa fie introdusa in grupa de baza 2421 "Analisti de management si organizare", pastrand ocupatia "evaluator de risc efractie" cu codul 541411. Fata de aceasta A.R.S.S. si-a prezentat un punct de vedere oficial considerand ca:
"In situatia impusa de legiuitor prin HG 301/2012, ocupatia "evaluator de risc efractie" devine inutila iar prezenta ei in COR ar putea crea confuzii".
4. Au fost facute demersuri catre "Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale" pentru ca ocupatia "Consultant de securitate" sa fie mutata din grupa de baza 5414 "Paznici" in grupa de baza 2421 "Analisti de management si organizare" impunand astfel ca cerinta "diploma de studii superioare de lunga durata". Si fata de aceasta A.R.S.S. a prezentat un punct de vedere oficial:
"Asociaţia Română a Specialiştilor în Securitate" - A.R.S.S. a iniţiat în anul 2011 demersurile necesare pentru elaborarea standardului ocupaţional pentru ocupaţia "consultant de securitate", demersuri finalizate cu validarea analizei ocupaţionale, a standardului ocupaţional şi a calificării aferente.
Având în vedere activităţile reale pe care un consultant de securitate, în oricare dintre variantele intern sau extern, ar trebui să le desfăşoare, coroborat şi cu vasta experienţă a altor state membre ale Uniunii Europene materializată prin existenţa unor standarde ocupaţionale deja testate pe piaţa muncii, intenţia A.R.S.S. a fost aceea de a elabora un standard ocupaţional complex, desigur şi cu cerinţe mai stricte vis a vis de condiţiile de acces la această ocupaţie, respectiv studii superioare.
După elaborarea primei variante a analizei ocupaţionale au fost formulate observaţii privind alinierea ocupaţiei la nivelul de studii medii, pentru respectarea condiţiilor de acces rezultate în urma încadrării ocupaţiei în COR şi a morfologiei ocupaţionale care a stat la baza introducerii ocupaţiei în COR.
In aceste conditii, considerăm, oportună şi necesară, încadrarea ocupaţiei consultant de securitate în COR prin modificarea condiţiei de studii, respectiv studii superioare. Este de dorit să fie găsită rapid o soluţie viabilă pentru îndepărtarea acestui blocaj creat atât furnizorilor de formare profesională, dar mai ales pieţei de securitate privată.
A.R.S.S., în calitate de elaborator al standardului ocupaţional se angajează să revizuiască standardul ocupaţional în cel mai scurt timp posibil, modificand conditia de acces "studii superioare" si introducerea unor noi competente specifice".
Preşedinte ARSS, Ion Iordache
Etichete:
ARSS,
ION IORDACHE,
privat security,
securitate
joi, 7 aprilie 2011
CINE E DE VINĂ CĂ SE SPARG BĂNCILE?
Întrebarea din titlu e tipic românească! La noi, la români, trebuie să fie mereu cineva de vină! Şi totuşi... Scrie Bebiţă Boanţă pe FB că s-a mai spart o bancă, în Bucureşti, şi au dispărut doar 6000 de euro. În urmă cu trei săptămâni a fost un control şi li s-a recomandat să asigure şi paza umană. Nu aveau pază, dar banca are camera de supraghere în interior", a declarat Diana Sarca, purtător de cuvânt Poliţia Capitalei. Asta mă face să spun din nou cîteva lucruri.
1. Încă din 2009, Asociaţia Română a Specialiştilor în Securitate şi companiile private de pază şi securitate încearcă să modifice legea 333/2003 care reglementează activitatea acestor companii. Prin legea românească, CPS româneşti le este interzis să deţină propriile arme, agenţii care au în protecţie transportul banilor le este interzis să folosească pistoletele din dotare, iar dacă un astfel de agent de securitate imobilizează un atacator, conform legii româneşti, aceştia trebuie rugaţi frumos să stea liniştiţi, eventual să nu fie violenţi, pînă cînd vine poliţia să-i reţină. Această inepţie există doar în România.
2. Modificarea legii 333, presupune un alt grad de vigilenţă din partea Poliţiei Române şi, în primul rînd, asumarea responsabilităţii protecţiei cetăţenilor, bunurilor şi valorilor, de către ministrul de interne.
3. Băncile comerciale care acţionează în România nu au nici un interes să angajeze firme de protecţie şi pază, nici cu pază umană şi nici electronică. Toate aceste măsuri costă, ori o ţară din Lumea a 3-a, ca România, nu merită atîra risipă chezaro-crăiască! Banii aflaţi în bancomate, sau în casierii sînt, oricum, asiguraţi şi recuperaţi din comisioanele nesimţite percepute de la populaţie! Guvernul României, care poate fi numit Guvernul Urzica, este de vină că nu obligă băncile comerciale să facă dovada asigurării securităţii fiecărei sucursale deschise oriunde, în ţară. Fără această dovadă băncile nu ar trebui lăsate să deschidă aceste sucursale!
Sînt sigur că şi aceste rînduri vor rămîne scrise în van. Nimic nu se va schimba, mai ales în ceea ce priveşte interesul şi siguranţa simplului cetăţean! Pe loc repaus!
joi, 24 martie 2011
INDUSTRIA DE SECUITATE DIN ROMÂNIA ARE NEVOIE DE PROFESIONIŞTI ŞI DE O RELAŢIE CORECTĂ ÎNTRE FURNIZOR ŞI CLIENT
# Este de părere Ion Iordache, preşedintele Director executiv al Asociaţiei Române a Specialiştilor în Securitate


La initiativa Centrului de Afaceri Resita, furnizor de formare profesionala in domeniul securitatii, in data de 9 mai 2009 la sala de conferinte a Hotelului Strelitia din Timisoara, 75 de persoane cu profesii si preocupari in demeniul securitatii bunurilor si persoanelor, specialisti in informatica, manageri de securitate, manageri de proiect, manageri de risc si profesionisti in mass media s-au intalnit pentru a discuta ultimele detalii referitoare la infiintarea unui asociatii profesionale care sa aiba ca scop “contributia, prin dialog si prin antrenarea răspunderii celor implicaţi, la promovarea si protejarea intereselor specifice, atat ale membrilor sai, cat si a tuturor persoanelor fizice si juridice, care accepta si sunt de acord cu prevederile acestui statut, si au ca profesie si/sau obiect de activitate „managementul securitatii si securitatea persoanelor, bunurilor si valorilor”, respectiv: producerea, proiectarea, instalarea, service-ul sistemelor electronice, informatice si fizice de securitate, managementul securitatii, managementul riscurilor precum si consultanta in aceste domenii. ”S-a cazut de acord ca noua asociatie sa poarte denumirea de “ASOCIATIA ROMANA A SPECIALISTILOR IN SECURITATE (ARSS)”, a spus Ion Iordache. ARSS a capatat personalitate juridica in data de 15 iulie 2009 prin Hotararea Judecatoriei Resita. Este de remarcat faptul ca doar din motive legate de obligativitatea deplasarii la Resita, nu au fost mai multi membrii fondatori, numarul persoanelor care doresc sa fie alaturi de noi depasind 500, acestia devenind membrii imediat ce cererea pe care au completat-o sau pe care o vor completa va fi aprobata de catre Consiliul Director.
- De ce o asociaţie naţională cu sediul în provincie?
- Pentru că putem! Pentru că noi am avut iniţiativa şi am reunit în jurul nostru cei mai buni specialişti din industria românească de securitate privată. De altfel, la Reşiţa sînt instruiţi aproximativ 3000 de noi agenţi de securitate pe an!
- În aceste condiţii, care este "starea" securităţii private la Reşiţa şi în Caraş-Severin?
- Securitatea privată este un domeniu sensibil unde este nevoie de mult profesionalism. De aceea, standardele pe care le aplicăm sînt cele internaţionale şi ale Uniunii Europene. Ca unul care cunosc foarte bine industria, am înfiinţat, pe vremuri, chiar şi o companie de profil la Reşiţa, spun cu regret că "relaţia" cu această industrie la Reşiţa şi în judeţ este una total neconformă cu orice standarde: de calitate, de legalitate, de moralitate, de orice altceva vrei. Aici, angajatorii preferă să angajeze firme care oferă servicii deplorabile pe bani foarte puţini! Ori, securitatea privată nu înseamnă portari! Este cu mult mai mult. O astfel de relaţie este în detrimentul industriei şi în detrimentul clienţilor! Ba mai mult, companiile de aici, unele, nici nu doresc să-şi perfecţioneze sau instruiască, personalul. La unul din cursurile de tehnicieni de securitate, unde am avut 600 de absolvenţi, ştii cîţi au fost de la companii din Caraş-Severin? 3! Ceea ce spune multe despre nivelul practicat în judeţ.
- Care este cel mai important proiect al ARSS?
- Evident, cel mai important proiect al nostru este elavorarea primului MANUAL DE SECURITATE PRIVATĂ din România. Este o întreprindere anevoioasă şi laborioasă, dar cred că merită efortul, Asociaţia noastră fiind cea care doreşte să impună standarde înalte de profesionalism în industria privată de securitate din România. Chiar de la început, ARSS şi-a propus să fie deosebit de activă în mediul de securitate românesc şi să încheie parteneriate cu toate organizatiile de profil din România, cu organizaţii internaţionale relevante dar şi cu alte organizaţii cu care am putea contribui la profesionalizarea, la cel mai înalt nivel, al membrilor noştrii. În acest moment avem parteneriate cu ARTS (Asociaţia Română pentru Tehnica de Securitate), PATROSEC (Patronatul Societăţilor de Securitate ), ARIS (Asociaţia Română a Industriei de Securitate), ASI (Asociatia pentru Securitatea la Incendiu) etc. dar şi parteneriate cu organizaţii din străinatate: The International Association of Professional Security Consultants, Inc. (IAPSC), European Corporate Security Association (ECSA), Euralarm, Certalarm, ASIS International, etc. Am fost prezenţi la Bruxelles, la invitaţia comisarului pentru politici interne, pentru a gira noua strategie de ecuritate a UE, care a şi intrat în vigoare. Şi toate acestea, într-un timp destul de scurt!
- Puneţi accentul pe formarea profesională continuă în industria de securitate.
- Evident! În contextul existenţei României ca stat membru al Uniuniunii Europeane şi al dreptului la liberă circulaţie şi muncă în majoritatea statelor membre, unul din obiectivele importante ale ARSS este sustinerea membrilor săi, specialişti în securitate din România, în activităţile de formare şi dezvoltare profesională în scopul îndeplinirii celor mai exigente cerinţe ale pietei europene. Pentru realizarea acestui obiectiv, ARSS, cu sprijinul direct si nemijlocit al principalului sau partener, compania SIEMENS srl, dar, mai nou şi al Porsche Romania filiala Timişoara, a creat "Programul naţional de informare şi comunicare" avînd în plan organizarea de programe de formare profesională cu şi fără autorizare naţionala, workshopuri, seminarii de formare profesională, prezentări etc. avînd invitaţi traineri atît din ţară cît şi din străinătate. Programul va fi derulat pe parcursul întregului an, la nivel naţional pentru fiecare din cele 8 regiuni de dezvoltare, începand cu luna martie 2011, şi va avea ca activitate principală Workshop-ul "Regional Meeting" organizat cu sprijinul unor parteneri din cadrul fiecărei regiuni.
- La final, ce credeţi că trebuie ştiut despre industria de securitate privată din România?
- Securitatea privată, în lume şi în România, nu este un "duşman al poporului", aşa cum încearcă să fie demonizată, din cînd în cînd, în mass-media. Securitatea privată reprezintă viitorul şi este o industrie care se bazează pe standarde profesionale înalte. Aceste standarde trebuie căutate de clienţi pentru ca firmele care nu îndeplinesc aceste criterii să fie eliminate de pe piaţă. Am să fiu mai direct, cu studii de caz, la workshopul ce va fi organizat la Reşiţa. Promit!


La initiativa Centrului de Afaceri Resita, furnizor de formare profesionala in domeniul securitatii, in data de 9 mai 2009 la sala de conferinte a Hotelului Strelitia din Timisoara, 75 de persoane cu profesii si preocupari in demeniul securitatii bunurilor si persoanelor, specialisti in informatica, manageri de securitate, manageri de proiect, manageri de risc si profesionisti in mass media s-au intalnit pentru a discuta ultimele detalii referitoare la infiintarea unui asociatii profesionale care sa aiba ca scop “contributia, prin dialog si prin antrenarea răspunderii celor implicaţi, la promovarea si protejarea intereselor specifice, atat ale membrilor sai, cat si a tuturor persoanelor fizice si juridice, care accepta si sunt de acord cu prevederile acestui statut, si au ca profesie si/sau obiect de activitate „managementul securitatii si securitatea persoanelor, bunurilor si valorilor”, respectiv: producerea, proiectarea, instalarea, service-ul sistemelor electronice, informatice si fizice de securitate, managementul securitatii, managementul riscurilor precum si consultanta in aceste domenii. ”S-a cazut de acord ca noua asociatie sa poarte denumirea de “ASOCIATIA ROMANA A SPECIALISTILOR IN SECURITATE (ARSS)”, a spus Ion Iordache. ARSS a capatat personalitate juridica in data de 15 iulie 2009 prin Hotararea Judecatoriei Resita. Este de remarcat faptul ca doar din motive legate de obligativitatea deplasarii la Resita, nu au fost mai multi membrii fondatori, numarul persoanelor care doresc sa fie alaturi de noi depasind 500, acestia devenind membrii imediat ce cererea pe care au completat-o sau pe care o vor completa va fi aprobata de catre Consiliul Director.
- De ce o asociaţie naţională cu sediul în provincie?
- Pentru că putem! Pentru că noi am avut iniţiativa şi am reunit în jurul nostru cei mai buni specialişti din industria românească de securitate privată. De altfel, la Reşiţa sînt instruiţi aproximativ 3000 de noi agenţi de securitate pe an!
- În aceste condiţii, care este "starea" securităţii private la Reşiţa şi în Caraş-Severin?
- Securitatea privată este un domeniu sensibil unde este nevoie de mult profesionalism. De aceea, standardele pe care le aplicăm sînt cele internaţionale şi ale Uniunii Europene. Ca unul care cunosc foarte bine industria, am înfiinţat, pe vremuri, chiar şi o companie de profil la Reşiţa, spun cu regret că "relaţia" cu această industrie la Reşiţa şi în judeţ este una total neconformă cu orice standarde: de calitate, de legalitate, de moralitate, de orice altceva vrei. Aici, angajatorii preferă să angajeze firme care oferă servicii deplorabile pe bani foarte puţini! Ori, securitatea privată nu înseamnă portari! Este cu mult mai mult. O astfel de relaţie este în detrimentul industriei şi în detrimentul clienţilor! Ba mai mult, companiile de aici, unele, nici nu doresc să-şi perfecţioneze sau instruiască, personalul. La unul din cursurile de tehnicieni de securitate, unde am avut 600 de absolvenţi, ştii cîţi au fost de la companii din Caraş-Severin? 3! Ceea ce spune multe despre nivelul practicat în judeţ.
- Care este cel mai important proiect al ARSS?
- Evident, cel mai important proiect al nostru este elavorarea primului MANUAL DE SECURITATE PRIVATĂ din România. Este o întreprindere anevoioasă şi laborioasă, dar cred că merită efortul, Asociaţia noastră fiind cea care doreşte să impună standarde înalte de profesionalism în industria privată de securitate din România. Chiar de la început, ARSS şi-a propus să fie deosebit de activă în mediul de securitate românesc şi să încheie parteneriate cu toate organizatiile de profil din România, cu organizaţii internaţionale relevante dar şi cu alte organizaţii cu care am putea contribui la profesionalizarea, la cel mai înalt nivel, al membrilor noştrii. În acest moment avem parteneriate cu ARTS (Asociaţia Română pentru Tehnica de Securitate), PATROSEC (Patronatul Societăţilor de Securitate ), ARIS (Asociaţia Română a Industriei de Securitate), ASI (Asociatia pentru Securitatea la Incendiu) etc. dar şi parteneriate cu organizaţii din străinatate: The International Association of Professional Security Consultants, Inc. (IAPSC), European Corporate Security Association (ECSA), Euralarm, Certalarm, ASIS International, etc. Am fost prezenţi la Bruxelles, la invitaţia comisarului pentru politici interne, pentru a gira noua strategie de ecuritate a UE, care a şi intrat în vigoare. Şi toate acestea, într-un timp destul de scurt!
- Puneţi accentul pe formarea profesională continuă în industria de securitate.
- Evident! În contextul existenţei României ca stat membru al Uniuniunii Europeane şi al dreptului la liberă circulaţie şi muncă în majoritatea statelor membre, unul din obiectivele importante ale ARSS este sustinerea membrilor săi, specialişti în securitate din România, în activităţile de formare şi dezvoltare profesională în scopul îndeplinirii celor mai exigente cerinţe ale pietei europene. Pentru realizarea acestui obiectiv, ARSS, cu sprijinul direct si nemijlocit al principalului sau partener, compania SIEMENS srl, dar, mai nou şi al Porsche Romania filiala Timişoara, a creat "Programul naţional de informare şi comunicare" avînd în plan organizarea de programe de formare profesională cu şi fără autorizare naţionala, workshopuri, seminarii de formare profesională, prezentări etc. avînd invitaţi traineri atît din ţară cît şi din străinătate. Programul va fi derulat pe parcursul întregului an, la nivel naţional pentru fiecare din cele 8 regiuni de dezvoltare, începand cu luna martie 2011, şi va avea ca activitate principală Workshop-ul "Regional Meeting" organizat cu sprijinul unor parteneri din cadrul fiecărei regiuni.
- La final, ce credeţi că trebuie ştiut despre industria de securitate privată din România?
- Securitatea privată, în lume şi în România, nu este un "duşman al poporului", aşa cum încearcă să fie demonizată, din cînd în cînd, în mass-media. Securitatea privată reprezintă viitorul şi este o industrie care se bazează pe standarde profesionale înalte. Aceste standarde trebuie căutate de clienţi pentru ca firmele care nu îndeplinesc aceste criterii să fie eliminate de pe piaţă. Am să fiu mai direct, cu studii de caz, la workshopul ce va fi organizat la Reşiţa. Promit!
miercuri, 12 ianuarie 2011
UN VOT PENTRU SIGURANŢA NAŢIONALĂ
Legile siguranţei naţionale vor intra în dezbatere parlamentară de la începutul sesiunii care debutează pe 1 februarie. Este vorba de cinci proiecte legislative: legea siguranţei, legile privind organizarea SRI, respectiv a SIE, statutul ofiţerului de informaţii şi legea privind activitatea de informaţii şi contrainformaţii. Lipseşte din acest pachet modificarea Legii 333 din 2003, care, deşi modificată, nu corespunde exigenţelor companiilor private de securitate care ar trebui să fie parte integrantă a siguranţei naţionale. În opinia mea! Dar, am să revin pe final. Pachetul de legi a fost discutat deja în CSAT şi în 2009, şi în 2010. La acest moment, serviciile de informaţii ale României operează în interiorul şi în afara ţării, în baza unor legi din 1991, care acum, citite atent, se dovedesc a fi chiar împotriva NATO! Opoziţia se grăbeşte să ia în dezbatere aceste legi, de teamă că Guvernul Boc îşi va angaja răspunderea şi pentru aceste proiecte. Fuziunea SRI cu SIE, sporirea puterilor ofiţerilor de informaţii, inclusiv cu dreptul de a efectua anchete premergătoare urmăririi penale, includerea tuturor serviciilor într-o Comunitate de Informaţii care să fie coordonată de consilierul prezidenţial pe probleme de apărare, legiferarea dreptului serviciilor de informaţii de a întreprinde activităţi comerciale şi dreptului foştilor ofiţeri şi a foştilor şefi de servicii de a face politică, toate aceste chestiuni fac parte din pachetul de legi privind siguranţa naţională, care este promis de politicieni de cîţiva ani buni. Serviciile de informaţii lucrează cu secrete şi ele sînt eficiente atîta timp cît păstrează secretul unei operaţiuni. Nu metodele şi mijloacele sînt secrete, ci operaţiunile şi oamenii pe care trebuie să-i protejezi, pentru că, altfel, ei şi familiile lor devin ţinte pentru adversari. Şi, har Domnului, numai de adversari nu ducem lipsă acum! Din păcate, noi nu avem în România o şcoală de gîndire şi de cercetare în domeniul intelligence-ului sau al culturii de securitate. Academia Naţională de Informaţii "Mihai Viteazul", sau Academia Naţională de Apărare, două instituţii de învăţămînt presigioase care se încăpăţînează să ţină stindardul calităţii la cote foarte înalte, nu sînt suficiente pentru a modela un întreg curent de gîndire în domeniul siguranţei şi securităţii naţionale. Analizele şi comentariile pe această temă, în limba română, se bazează pe traduceri şi pe sinteze din străinătate, nu pe cercetări proprii, decît în foarte mică măsură. De altfel, societatea civilă trebuie să construiască şi în România structuri de cercetare în probleme de securitate. Am mai spus-o şi am să repet cît va fi necesar: nu face nimeni nimic pentru securitatea statului, nici măcar o lege! Pînă cînd pachetul de legi în domeniul securităţii nu va intra în vigoare, eu, ca observator al fenomenului, consider că cei responsabili o fac cu premeditare! Lipsa unei Comunităţi Naţionale de Informaţii face ca produsul de intelligence să scape, de multe ori, decidentului politic. Unul normal la cap! Dar, ce este siguranţa naţională de este atît de hulită şi tratată ca o sperietoare? Evident, există cercuri de putere interesate care doresc ca siguranţa naţională să nu existe, serviciile să fie decimate etc. Pînă şi la mine, la Reşiţa, anumiţi indivizi, plătiţi din bani publici, au putut creea o "famiglia" care spală sute de milioane de lei, lunar, din taxele şi impozitele noastre, PUBLIC, fără ca nimeni să se atingă de ei!
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte securitatea ca fiind „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol“. Ca atare, securitatea apare, în cele mai multe situaţii, ca o precondiţie a funcţionalităţii oricărui (micro)grup social formal sau informal, a oricărei organizaţii sociale, economice, politice etc., în raport cu acţiunea unor factori perturbatori generatori de insecuritate, interni şi/sau externi organizaţiei respective. „Securitatea naţională este rezultanta sinergică a acţiunilor întreprinse prin mijloacele şi reglementările instituţiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele şi valorile fundamentale ale României, contracarînd factorii interni şi internaţionali care ameninţă aceste interese şi valori“. Ori, fără bani şi fără o protecţie personală adecvată, acest enunţ rămîne doar în DEX! În Articolul 135(2), din Constituţie se spune că: Statul trebuie sa asigure: b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional. Sigur, se poate spune că SRI sau a fost mort, sau plecat din ţară cînd s-au încheiat diverse contracte oneroase împotriva interesului naţional! Greşit! SRI a informat "decidentul politic" care a ignorat analizele şi avertismentele Serviciului, care, conform Legii din 1991, nu are altă competenţă decît aceea de a informa un decident politic, de multe ori, interesat în obţinerea de foloase personale din devalizarea statului! Modificarea legii, ar stopa acest derapaj!
Nu ştiu ca aceste legi să fi provocat o dezbatere la nivelul societăţii civile. Lipsa de reacţie a societăţii româneşti (unii analişti europeni ne numesc chiar "plantele agăţătoare al Comunităţii Europene") este determinată, în principal, de doi factori: globalizarea elitelor şi narcotizarea media. Există o mare fisură între elite şi societate. După P.S. Huntington (Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Simon and Schuster, New York, 2004) elitele se deznaţionalizează şi devin din ce în ce mai globale, în timp ce populaţia se renaţionalizează şi devine din ce în ce mai locală. Globalizarea culturii capitaliste generează o localizare a culturii tradiţionale, ceea ce reprezintă o resuscitare a vechilor identităţi regionale (I.N. Sava, Studii de securitate, pag.195, Centrul român de studii regionale, 2005). Toate ţările Europei de Est urmează un pattern de renaştere a identităţii ca o formă - de cele mai multe ori involuntară! - de apărare în faţa formelor occidentale considerate fără substanţă. În aceste condiţii, dezbaterile fragile, acolo unde ele există, se axează pe probleme minore, de interes local, sau destul de abstract, cum ar fi "performanţa la ghişeu a funcţionarului public"! Agresarea mediatică prin radio şi televiziune, "prinsă" în SNS şi scuipată de majoritatea "deontologilor", este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent, din interior şi din exterior, şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc natural, de la sine şi nu sînt induse de către o decizie agresoare (Mario Balint, "Target-operaţiuni militare externe în combaterea terorismului", Ed. Banatului Montan, 2010). Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea unui complex naţional de inferioritate, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională (ex: Emil Boc: "Toţi sîntem de vină pentru dezastrul în care se află România acum"), inducerea unui sentiment de inutilitate, etc. Deci, se impune o dezbatere, fie ea şi parlamentară, şi un vot URGENT pentru Legile siguranţei naţionale!
P.S. Am o obsesie: Noul Management Public este un concept european care favorizează participarea firmelor private în livrarea de bunuri şi servicii publice, inclusiv în domeniul apărării şi al securităţii naţionale, domenii considerate pînă nu demult ca monopol al statului. Scopul promovării acestui concept este acela de a mări eficienţa serviciilor publice, inclusiv al guvernului, mai ales în ţări în care conceptul de "guvernare eficientă" figurează în Strategia Naţională de Securitate. Din 1990, în Europa, de Noul Management Public au beneficiat şi Companiile de Securitate Private, care au absorbit forţă de muncă înalt calificată, în urma reformelor la nivelul structurilor de securitate, privite destul de "exotic" la noi în ţară. Acestea sînt societăţi comerciale care oferă servicii care, deseori, implică cunoştinţe temeinice în folosirea forţei. Nu vorbesc de firmele de pază cu agenţi burtoşi, nespălaţi şi neglijenţi, nici de cei cu echipament de portar pe care îi întîlneşti, mai nou, pe la uşile Consiliilor Judeţene din România! Deşi industria securităţii private tinde să devină indispensabilă unei societăţi moderne, paradoxal, aceasta nu figurează alături de sănătate şi administraţie locală în literatura de specialitate a managementul public. Cu toate acestea, din 1990, în Europa Companiile Private de Securitate sînt parte importantă a Noului Management Public, în managementul funcţiilor de apărare şi de securitate. Un argument cheie din spatele unor astfel de politici a fost creşterea eficienţei serviciilor de securitate. Trendul este ascendent: în ciuda imperfecţiunilor sistemului privat de securitate, tot mai multe state vor oferi tot mai multă securitate, cu sprijinul CPS. Expertiza militară şi de securitate este astfel variabilă şi reflectă, în general, nevoile, speciale ale clientului şi parametrii contractuali. Întrucât unele CPS sînt constituite ca furnizori independenţi de servicii (stand-alone), consultanţi de securitate licenţiaţi, oferta include o gamă largă şi complexă de servicii de securitate hibride (Ortiz, 2007, pp. 62 - 67). Cele două sectoare, public şi privat, au un interes comun în dezvoltarea unor modalităţi eficiente de identificare şi gestionare a efectelor negative determinate de activităţile crimei organizate şi de terorism, menţinerea ordinii publice, paza obiectivelor administrative, de învăţămînt sau infrastructuri critice.
Mario BALINT
analist de securitate al ARSS
preşedinte al BI Group şi TuaregTeam
Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte securitatea ca fiind „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentiment de încredere şi de linişte pe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol“. Ca atare, securitatea apare, în cele mai multe situaţii, ca o precondiţie a funcţionalităţii oricărui (micro)grup social formal sau informal, a oricărei organizaţii sociale, economice, politice etc., în raport cu acţiunea unor factori perturbatori generatori de insecuritate, interni şi/sau externi organizaţiei respective. „Securitatea naţională este rezultanta sinergică a acţiunilor întreprinse prin mijloacele şi reglementările instituţiilor statului român, care au rolul de a realiza, a proteja şi a afirma interesele şi valorile fundamentale ale României, contracarînd factorii interni şi internaţionali care ameninţă aceste interese şi valori“. Ori, fără bani şi fără o protecţie personală adecvată, acest enunţ rămîne doar în DEX! În Articolul 135(2), din Constituţie se spune că: Statul trebuie sa asigure: b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional. Sigur, se poate spune că SRI sau a fost mort, sau plecat din ţară cînd s-au încheiat diverse contracte oneroase împotriva interesului naţional! Greşit! SRI a informat "decidentul politic" care a ignorat analizele şi avertismentele Serviciului, care, conform Legii din 1991, nu are altă competenţă decît aceea de a informa un decident politic, de multe ori, interesat în obţinerea de foloase personale din devalizarea statului! Modificarea legii, ar stopa acest derapaj!
Nu ştiu ca aceste legi să fi provocat o dezbatere la nivelul societăţii civile. Lipsa de reacţie a societăţii româneşti (unii analişti europeni ne numesc chiar "plantele agăţătoare al Comunităţii Europene") este determinată, în principal, de doi factori: globalizarea elitelor şi narcotizarea media. Există o mare fisură între elite şi societate. După P.S. Huntington (Who Are We: The Challenges to Americas National Identity, Simon and Schuster, New York, 2004) elitele se deznaţionalizează şi devin din ce în ce mai globale, în timp ce populaţia se renaţionalizează şi devine din ce în ce mai locală. Globalizarea culturii capitaliste generează o localizare a culturii tradiţionale, ceea ce reprezintă o resuscitare a vechilor identităţi regionale (I.N. Sava, Studii de securitate, pag.195, Centrul român de studii regionale, 2005). Toate ţările Europei de Est urmează un pattern de renaştere a identităţii ca o formă - de cele mai multe ori involuntară! - de apărare în faţa formelor occidentale considerate fără substanţă. În aceste condiţii, dezbaterile fragile, acolo unde ele există, se axează pe probleme minore, de interes local, sau destul de abstract, cum ar fi "performanţa la ghişeu a funcţionarului public"! Agresarea mediatică prin radio şi televiziune, "prinsă" în SNS şi scuipată de majoritatea "deontologilor", este concepută astfel încît să se declanşeze concomitent, din interior şi din exterior, şi să lase impresia că procesele dezorganizante se produc natural, de la sine şi nu sînt induse de către o decizie agresoare (Mario Balint, "Target-operaţiuni militare externe în combaterea terorismului", Ed. Banatului Montan, 2010). Astfel de acţiuni duc la ruperea capacităţii de protecţie naţională şi pot cuprinde: injectarea unui complex naţional de inferioritate, promovarea neîncrederii generale şi a lipsei de respect faţă de instituţiile naţionale fundamentale, spolierea patrimoniului naţional, crearea unui sentiment de culpabilitate naţională (ex: Emil Boc: "Toţi sîntem de vină pentru dezastrul în care se află România acum"), inducerea unui sentiment de inutilitate, etc. Deci, se impune o dezbatere, fie ea şi parlamentară, şi un vot URGENT pentru Legile siguranţei naţionale!
P.S. Am o obsesie: Noul Management Public este un concept european care favorizează participarea firmelor private în livrarea de bunuri şi servicii publice, inclusiv în domeniul apărării şi al securităţii naţionale, domenii considerate pînă nu demult ca monopol al statului. Scopul promovării acestui concept este acela de a mări eficienţa serviciilor publice, inclusiv al guvernului, mai ales în ţări în care conceptul de "guvernare eficientă" figurează în Strategia Naţională de Securitate. Din 1990, în Europa, de Noul Management Public au beneficiat şi Companiile de Securitate Private, care au absorbit forţă de muncă înalt calificată, în urma reformelor la nivelul structurilor de securitate, privite destul de "exotic" la noi în ţară. Acestea sînt societăţi comerciale care oferă servicii care, deseori, implică cunoştinţe temeinice în folosirea forţei. Nu vorbesc de firmele de pază cu agenţi burtoşi, nespălaţi şi neglijenţi, nici de cei cu echipament de portar pe care îi întîlneşti, mai nou, pe la uşile Consiliilor Judeţene din România! Deşi industria securităţii private tinde să devină indispensabilă unei societăţi moderne, paradoxal, aceasta nu figurează alături de sănătate şi administraţie locală în literatura de specialitate a managementul public. Cu toate acestea, din 1990, în Europa Companiile Private de Securitate sînt parte importantă a Noului Management Public, în managementul funcţiilor de apărare şi de securitate. Un argument cheie din spatele unor astfel de politici a fost creşterea eficienţei serviciilor de securitate. Trendul este ascendent: în ciuda imperfecţiunilor sistemului privat de securitate, tot mai multe state vor oferi tot mai multă securitate, cu sprijinul CPS. Expertiza militară şi de securitate este astfel variabilă şi reflectă, în general, nevoile, speciale ale clientului şi parametrii contractuali. Întrucât unele CPS sînt constituite ca furnizori independenţi de servicii (stand-alone), consultanţi de securitate licenţiaţi, oferta include o gamă largă şi complexă de servicii de securitate hibride (Ortiz, 2007, pp. 62 - 67). Cele două sectoare, public şi privat, au un interes comun în dezvoltarea unor modalităţi eficiente de identificare şi gestionare a efectelor negative determinate de activităţile crimei organizate şi de terorism, menţinerea ordinii publice, paza obiectivelor administrative, de învăţămînt sau infrastructuri critice.
Mario BALINT
analist de securitate al ARSS
preşedinte al BI Group şi TuaregTeam
joi, 6 ianuarie 2011
NU CRED ÎN REFORMA MINISTERULUI DE INTERNE
Bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI) avizat, recent de Parlament, prevede disponibilizarea a 18.000 de angajaţi în 2011, în două etape. Cele 18.000 de disponibilizări care s-ar pregăti la Ministerul de Interne i-au pus pe jar pe liderii de sindicat, care i-au cerut ministrului Traian Igaş să analizeze foarte bine situaţia înainte să taie din personal. Asta, după ce bugetul Ministerului de Interne a fost tăiat cu 1 miliard şi jumătate de lei. Concedierile se vor face după criterii bine stabilite, cum ar fi cercetările penale sau disciplinare, pregătirea şi experienţa profesională şi respectarea conduitei deontologice. Nici o vorbă despre o nouă viziune managerială! Genul de "reformă şi gata" nu face decît să ascută rivalităţile din interiorul MAI. Sînt 110.000 de poliţişti, jandarmi, pompieri, poliţişti de frontieră, dar şi 40.000 de oameni din administraţie. Despre numărul mare de poliţişti, faţă de media europeană, invocată de ministrul de Interne, preşedintele Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual, Marian Gruia are o altă opinie. "Media aceea se referă cu tot cu jandarmi. Dacă analizăm cu ce se ocupă jandarmii, adică restabilirea ordinii publice, o să descoperim că în realitate peste 4.000 păzesc instituţii. Este asta treaba lor? În legea lor spune că trebuie să restabilească ordinea publică. Pompierii, apoi, sînt peste 30.000, ceea ce e imens. E o cifră enormă faţă de ce este România. Jandarmeria şi pompierii au structuri supradimensionate faţă de responsabilităţi şi împărţire administrativă". Afirmaţiile sînt, dacă nu răutăcioase, cel puţin răuvoitoare. Domnul lider de sindicat nu spune nimic de faptul că există, într-adevăr, structuri parazite în cadrul instituţiilor de forţă, încadrate cu oameni, uneori, incompetenţi, care încasează sume fabuloase fără să facă nimic, în timp ce angajaţii, militari sau nu, trag din greu pe salarii de mizerie, ameninţaţi zilnic cu concedierea. Inclusiv "criteriile" expuse de ministrul Igaş confirmă ce spun: "experienţa profesională"... adică pompieri tineri, de viitor, dedicaţi, unii cu Academie, doctoranzi, trăiesc zi de zi cu ameninţarea rămînerii fără loc de muncă, în timp ce colonei burtoşi, incompetenţi, şpăgari şi rău-voitori, se lăfăie în birouri, la căldurică, pe zeci de milioane de lei, fără să facă NIMIC! Dacă eşti de bună credinţă ştii sigur că NU efectivele aflate efectiv în slujba cetăţeanului sînt supra-dimensionate, ci structura malignă care sufocă MAI şi o stoarce de resurse! Dar, de aceştia e mai greu să te atingi şi să faci... reformă! Din aceste considerente, "nenorociţii" ăia de europeni, care "nu ne vrea" în Shengen, au inventat un mecanism numit Noul Management Public (NMP) care implică şi companiile private în asigurarea Securităţii şi contribuie la reforma sectorului. Am sperat că Guvernarea aste portocalie, care se revendică de dreapta - dar care, constat, că e "făckută DIN dreapta! - va adopta fără rezerve acest mecanism de eficienţă. Din păcate, NU! De aceea Nu cred în reuşita reformei în Ministerul de Interne! Ea nu va fi decît o altă ciopîrţire brutală a unui sistem menit să asigure SECURITATEA NAŢIONALĂ.
Noul Management Public este un concept european care favorizează participarea firmelor private în livrarea de bunuri şi servicii publice, inclusiv în domeniul apărării şi al securităţii naţionale, domenii considerate pînă nu demult ca monopol al statului. Scopul promovării acestui concept este acela de a mări eficienţa serviciilor publice, inclusiv al guvernului, mai ales în ţări în care conceptul de "guvernare eficientă" figurează în Strategia Naţională de Securitate. Din 1990, în Europa, de Noul Management Public au beneficiat şi Companiile de Securitate Private, care au absorbit forţă de muncă înalt calificată, în urma reformelor la nivelul structurilor de securitate, privite destul de "exotic" la noi în ţară. Acestea sînt societăţi comerciale care oferă servicii care, deseori, implică cunoştinţe temeinice în folosirea forţei. Nu vorbesc de firmele de pază cu agenţi burtoşi, nespălaţi şi neglijenţi, nici de cei cu echipament de portar pe care îi întîlneşti, mai nou, pe la uşile Consiliilor Judeţene din România!
Noul Management Public are sens în contextul unei economii de piaţă solidă şi în contextul unei guvernări de dreapta, aşa cum s-a revendicat Guvernul Boc! În Europa, Marea Britanie este lider de necontestat al noului concept. Companiile Private de Securitate pot fi evaluate la adevărata lor valoare atunci cînd sînt puse în situaţia de a livra servicii de protecţie entităţilor publice şi private într-un climat de instabilitate, cum ar fi conflictele armate sau crizele umanitare. În Iraq, de exemplu, serviciile de protecţie au inclus: securitate statică, securitatea personală, escorte de securitate, securitate convoi, şi consiliere şi planificare (GAO, 2006, p. 10). Companiile Private de Securitate şi-au dovedit superioritatea în sprijinul oferit în manipularea logistică diversă, în gestionarea riscurilor, în culegerea de informaţii în special pentrumisiuni de menţinere a păcii şi în reconstrucţie, operaţiuni post-conflict. Deşi industria securităţii private tinde să devină indispensabilă unei societăţi moderne, paradoxal, aceasta nu figurează alături de sănătate şi administraţie locală în literatura de specialitate a managementul public. Cu toate acestea, din 1990, în Europa Companiile Private de Securitate sînt parte importantă a Noului Management Public, în managementul funcţiilor de apărare şi de securitate. Un argument cheie din spatele unor astfel de politici a fost creşterea eficienţei serviciilor de securitate. Trendul este ascendent: în ciuda imperfecţiunilor sistemului privat de securitate, tot mai multe state vor oferi tot mai multă securitate, cu sprijinul CPS. Expertiza militară şi de securitate este astfel variabilă şi reflectă, în general, nevoile, speciale ale clientului şi parametrii contractuali. Întrucât unele CPS sînt constituite ca furnizori independenţi de servicii (stand-alone), consultanţi de securitate licenţiaţi, oferta include o gamă largă şi complexă de servicii de securitate hibride (Ortiz, 2007, pp. 62 - 67). Cele două sectoare, public şi privat, au un interes comun în dezvoltarea unor modalităţi eficiente de identificare şi gestionare a efectelor negative determinate de activităţile crimei organizate şi de terorism, menţinerea ordinii publice, paza obiectivelor administrative, de învăţămînt sau infrastructuri critice.
Jocul cererii şi ofertei, la sfîrşitul Războiului Rece, explică proliferarea CPS. Armatele au fost micşorate şi au dus la o disponibilitate de personal cu experienţă pentru contractorii privaţi (Avant, 2005, pp. 30-31), care, împreună cu foştii poliţişti,detectivi sau alte profesii implicate în aplicarea legii, şi foşti ofiţeri de intelligence, constituie, în mare măsură, "nucleul dur" de personal al CPS. Creşterea ponderii CPS în conflicte armate, sau în securitatea internă a unor state, mai ales după 11 septembrie 2001, face ca tiparele stabilite pentru această industrie să se lărgească, inclusiv în ceea ce priveşte unele funcţii considerate suverane, ale statului şi marchează o schimbare profundă în monopolul violenţei, ca un răspuns la cererea pieţei. Securitatea unei naţiuni devine o problemă de cooperare de tip public-privat, în care autorităţile şi instituţiile statului gestionează o familie de riscuri şi ameninţări iar firmele private de securitate devin responsabile pentru o altă mulţime de vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări, specifice domeniului privat al statului sau individului. Autorităţile specializate şi serviciile de securitate privată sînt într-o relaţie de complementaritate, ambele contribuind la realizarea unui mediu naţional de securitate favorabil dezvoltării economice. Serviciile de securitate privată trebuie să devină principalul partener specializat, înalt calificat, al statului în gestionarea securităţii naţiunii. Din această calitate decurg atît drepturi cît şi obligaţii, atît pentru stat cît şi pentru serviciile de securitate privată. Drepturile şi obligaţiile, modalitatea de obţinere a licenţelor, certificarea profesională sau controlul activităţii acestor firme de securitate privată trebuie să fie reglementate în modalităţi care să permită dezvoltarea performanţei profesionale, impunerea unor standarde de calitate a serviciilor, de nivel internaţional, realizarea unei deontologii profesionale adecvate dar şi reducerea posibilităţii de introducere a arbitrariului, sau chiar a abuzurilor, de către autorităţile statului, mai ales în etapa de certificare sau de eliberare a licenţelor! Legea care reglementează activitatea serviciilor private de securitate în România NU asigură aceste condiţii, de aici şi imposibilitatea asigurării eficiente a securităţii, de exemplu, la sucursalele bancare sau unităţi de învăţămînt. La ora actuală Legea 333 din 2004 constituie sistemul de referinţă pentru desfăşurarea activităţii serviciilor de securitate privată în România. Apelul la aceste gen de firme este şi consecinţa neîncrederii publice în autorităţi. Într-un asemenea mediu, utilizarea descurajării (agenţii de securitate) este adesea percepută ca o modalitate mai eficientă de prevenire a infracţionalităţii. Un bun exemplu autohton îl reprezintă Compania românească 100%, BGS! Percepţia că statul este incapabil să-şi protejeze cetăţenii este tot mai crescută. Transparenţa acestor activităţi va permite creşterea performanţei şi a încrederii, atît a cetăţenilor cît şi a statului, în aceste gen de servicii. Evident, organizaţiile profesionale în domeniu au obligaţia de a îmbunătăţii, în permanenţă, regulamentele interne şi de a propune modificări legislative. Ca exemplu, vreau să dau Asociaţia Română a Specialiştilor în Securitate care, pînă pe 10 ianuarie 2011, s-a angajat să realizeze profilul profesional al agentului de securitate care va avea ca misiune securitatea unităţilor de învăţămînt!
Pentru a înţelege această transformare, procesul trebuie să fie examinat prin prisma teoriei managementului public, despre care vorbeam în deschiderea acestui text, destul de plictisitor şi, constat, destul de tehnic. Noul Management Public explică motivul pentru care guvernele contractează serviciile CPS şi mecanismele implicate, nu excluzînd Ministerul de Interne, ci suplimentînd necesarul. Privatizarea industriei de securitate, în conformitate cu NMP, susţine utilizarea mecanismelor de piaţă în alocarea de bunuri şi servicii publice, precum şi alocarea unui rol tot mai mare pentru sectorul privat în rezolvarea sarcinilor publice, adică exact ce-şi propune chinuitul guvern românesc, inclusiv cu comentata Lege a Învăţămîntului, de sorginte "friedman"-iană! De ce? Din motive de disciplină în primul rînd, împrumutată din practica mediului de la afaceri şi structurarea relaţiilor prin contracte, caracteristici importante (Ferlie & al, 2006.). Noul Management Public, contractează şi controlează relaţia dintre sectorul public şi privat pentru cheltuirea eficientă a banului public. NMP presupune, aşadar, o reformare a relaţiei tradiţionale între sectorul public şi sectorul privat. Firmele private pot intra acum în zonele considerate anterior monopol de stat, pentru că ele devin "parteneri în furnizarea de bunuri şi servicii publice " (Rosenbloom şi Kravchuck, 2002, p. 501). EFICIENŢA este, aşadar, în spatele reformei NMP. Ca rezultat al aplicării unei astfel de politici, ar trebui să avem costuri reduse pentru Guvern! În acest context, participarea CPS în industria de securitate colectivă şi naţională presupune o alternativă mai eficientă la serviciile de securitate publice aflate la dispoziţie. În practică, însă, eficienţa nu este întotdeauna realizabilă. Factori non-economici pot afecta procesul de selectare a celor mai bune firme. Noul Management Public induce o schimbare esenţială de viziune: "de la responsabilitate politică la responsabilitatea managerială "(Baker, 2004, p. 46). Teoretic, aflaţi în funcţii de conducere, politicienii identifica obiectivele şi apoi managerii le pun în aplicare. Managerii din sectorul public, spre deosebire de funcţionari publici tradiţionali, exercită un grad mai mare de autonomie şi de discreţie în realizarea obiectivelor. În consecinţă, managementul are unele forme autonome, pentru un set de activităţi, cum ar fi bugete, măsurarea performanţei şi organizare (Terry 1998, p. 4). SECURITATEA devenind un "produs de consum" generează apariţia în ecuaţie şi a altor termeni, proprii pieţei libere, precum PREŢUL sau STANDARDE DE CALITATE. Astăzi se caută identificarea unor standarde de tip ISO pentru serviciile de securitate privată, menite a oferi aceeaşi calitate, pentru aceleaşi tipuri de servicii.
Comisia Europeană (la invitaţa căreia, la sfîrşitul anului trecut, am analizat înainte de adoptare Strategia Internă de Securitate Europeană!) prin intermediul Direcţiei Generale de educaţie şi cultură, în cadrul programului LEONARD, a susţinut demararea unui parteneriat social între CoESS, Confederaţia Europeană a Serviciilor de Securitate, şi UNI-EUROPA, care reprezintă peste 30 de sindicate naţionale în acest domeniu. În urma unei activităţi de trei ani a fost elaborat un manual de pregătire profesională la nivel european pentru pază şi supraveghere, în sfera industriei de securitate privată. Metodele utilizate de către formatorii din industria de securitate, inclusiv la nivelul ARSS, vor asigura personalului din aceste firme asimilarea de cunoştiinte minime, la nivel naţional, în vederea obţinerii certificatului de aptitudine sau a îndeplinirii unor exigenţe specifice în acest sens. Procesul de evaluare este lăsat la latitudinea fiecărei ţări, ceea ce ştim singuri ce înseamnă pentru ROMÂNIA! De altfel, preşedintele Traian Băsescu a şi transmis ieri Guvernului să nu mai aloce cele 200 de milioane de euro programelor EADS, pentru o aderare care nu ştim cînd va avea loc! Atîta timp cît nu va exista o întrepătrundere reală şi firească între industria privată de securitate din România şi structurile Ministerului de Interne, în BENEFICIUL SIGURANŢEI CETĂŢEANULUI, nu cred în reformele reale din Internele româneşti!
Mario BALINT
analist de securitate al ARSS
preşedinte al BI Group şi TuaregTeam
marți, 23 noiembrie 2010
COMUNICAT Strategia de securitate internă a UE

Comisarul european pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmstrom, a anunţat, la sfîrşitul săptămînii trecute, în faţa jurnaliştilor specializaţi în probleme de securitate, finalizarea de către Comisia Europeană a Strategiei de securitate internă a UE. Asociaţia Română a Specialiştilor în Securitate a fost singura instituţia din România invitată să participe la dezbaterile ce au precedat lansarea strategiei.
Aceasta include măsuri comune de:
- combatere a reţelelor infracţionale şi teroriste
- combatere a criminalităţii cibernetice;
- consolidare a securităţii frontierelor;
- gestionare a situaţiilor de criză.
Prezenta strategie introduce o abordare comună privind răspunsul la ameninţările şi provocările cu care UE se va confrunta în domeniul securităţii.
Obiective majore şi măsuri pentru realizarea acestotra:
1. Destructurarea reţelelor infracţionale internaţionale care ameninţă statele membre. Măsuri:
- punerea sub sechestru şi confiscarea profiturilor şi activelor provenite din săvârşirea de infracţiuni (2011);
- utilizarea registrelor cu numele pasagerilor în UE (2011);
- monitorizarea şi acordarea de asistenţă statelor membre în ceea ce priveşte combaterea corupţiei (2011).
2. Prevenirea terorismului şi combaterea radicalizării şi a recrutării de militanţi islamişti. Măsuri:
- elaborarea unei politici pentru extragerea şi analizarea datelor de mesagerie financiară în cadrul UE;
- programul de urmărire a finanţărilor în scopuri teroriste (TFTP UE) (2011);
- înfiinţarea unei reţele europene comune pentru creşterea gradului de informare a publicului cu privire la radicalizare şi adoptarea unor măsuri pentru a combate propaganda extremistă violentă (2011);
- consolidarea politicii UE de securitate a transporturilor (2011).
3. Creşterea nivelului de securitate pentru cetăţeni şi întreprinderi în spaţiul cibernetic. Măsuri:
- înfiinţarea unui centru al UE de combatere a criminalităţii cibernetice (2013);
- crearea unei reţele de echipe de intervenţie în caz urgenţă informatică (2012);
- înfiinţarea unui sistem european de alertă şi schimb de informaţii – EISAS, (2013).
4. Consolidarea securităţii frontierelor. Măsuri:
- înfiinţarea Sistemului european de supraveghere a frontierelor – EUROSUR, (2011);
- identificarea “punctelor sensibile” la frontierele externe (2011);
- elaborarea de rapoarte comune privind traficul de persoane, filierele de imigraţie clandestină şi traficul de mărfuri ilegale (2011).
5. Creşterea capacităţii Europei de gestionare a situaţiilor de crize şi dezastre. Măsuri:
- înaintarea unei propuneri privind punerea în aplicare a clauzei de solidaritate (2011);
- înaintarea unei propuneri privind dezvoltarea unei capacităţi europene de răspuns în situaţii de urgenţă (2011);
- definirea unei politici de gestionare a riscului (2014).
Anual, Comisia Europeană va prezenta Parlamentului European şi Consiliului de Miniştri un raport privind progresele înregistrate.
Un rol-cheie în punerea în aplicare a strategiei comune îl va avea Comitetul permanent pentru cooperarea operaţională în domeniul securităţii interne (COSI), care va avea sprijinul Comisiei.
vineri, 12 noiembrie 2010
ARSS CERE INTERZICEREA MAGAZINELOR CARE COMERCIALIZEAZĂ PLANTE ETNOBOTANICE
COMUNICAT DE PRESA
12 noiembrie 2010
ARSS CERE INTERZICEREA MAGAZINELOR CARE COMERCIALIZEAZĂ PLANTE ETNOBOTANICE
Asociaţia Română a Specialiştilor în Securitate, organizaţie non-guvernamentală ce reuneşte specialişti în domeniul securităţii, considera substantele halucinogene, de orice fel ar fi acestea, un atac si o amenintare directa la adresa securitatii nationale prin vulnerabilizarea resursei umane a societatii romanesti. Cerem autoritatilor statului sa ia masuri imediate si ferme de interzicere a comercializarii acestora.
România are deja peste 3.000 de consumatori de plante "etnobotanice", iar unii dintre ei au ajuns la spital din cauza "ierburilor". Magazinele care vînd plantele au apărut ca ciupercile, în primul rînd pentru că legea le-a permis şi, în al doilea rînd, pentru că din ce în ce mai mulţi tineri sînt tentaţi să experimenteze senzaţii noi. Controalele făcute de poliţişti s-au lăsat, la nivel naţional, cu peste 20 de dosare penale. Şi asta pentru că, în urma analizelor de laborator, specialiştii au descoperit în aceste plante substanţe mai puternice chiar decît canabisul. Alte produse conţin chiar THC, o substanţă inclusă pe lista drogurilor de risc.
În timp ce în ţări ca Germania, Franţa, Irlanda, Suedia şi chiar Olanda, plantele halucinogene sînt interzise, românii încă mai lucrează la proiectul de lege, care are, deocamdată, doar votul senatorilor. Îl aşteaptă şi pe cel al deputaţilor. În aceste condiţii, vă rugăm să faceţi apel la toate mijloacele legale, în baza statutului descentralizării administrativ-teritoriale şi să interziceţi funcţionarea pe teritoriul Romaniei a magazinelor ce comercializează plante halucinogene.
Conducerea ARSS
12 noiembrie 2010
ARSS CERE INTERZICEREA MAGAZINELOR CARE COMERCIALIZEAZĂ PLANTE ETNOBOTANICE
Asociaţia Română a Specialiştilor în Securitate, organizaţie non-guvernamentală ce reuneşte specialişti în domeniul securităţii, considera substantele halucinogene, de orice fel ar fi acestea, un atac si o amenintare directa la adresa securitatii nationale prin vulnerabilizarea resursei umane a societatii romanesti. Cerem autoritatilor statului sa ia masuri imediate si ferme de interzicere a comercializarii acestora.
România are deja peste 3.000 de consumatori de plante "etnobotanice", iar unii dintre ei au ajuns la spital din cauza "ierburilor". Magazinele care vînd plantele au apărut ca ciupercile, în primul rînd pentru că legea le-a permis şi, în al doilea rînd, pentru că din ce în ce mai mulţi tineri sînt tentaţi să experimenteze senzaţii noi. Controalele făcute de poliţişti s-au lăsat, la nivel naţional, cu peste 20 de dosare penale. Şi asta pentru că, în urma analizelor de laborator, specialiştii au descoperit în aceste plante substanţe mai puternice chiar decît canabisul. Alte produse conţin chiar THC, o substanţă inclusă pe lista drogurilor de risc.
În timp ce în ţări ca Germania, Franţa, Irlanda, Suedia şi chiar Olanda, plantele halucinogene sînt interzise, românii încă mai lucrează la proiectul de lege, care are, deocamdată, doar votul senatorilor. Îl aşteaptă şi pe cel al deputaţilor. În aceste condiţii, vă rugăm să faceţi apel la toate mijloacele legale, în baza statutului descentralizării administrativ-teritoriale şi să interziceţi funcţionarea pe teritoriul Romaniei a magazinelor ce comercializează plante halucinogene.
Conducerea ARSS
miercuri, 27 octombrie 2010
STRATEGIA ŞI INCULTURA DE SECURITATE
Poate părea paradoxal şi jignitor, dar incultura naţională de securitate reprezintă un factor de risc şi o vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale. Statul român şi-a încălcat constant angajamentele luate la NATO şi UE de a aloca fonduri necesare promovării culturii de securitate, societatea civilă nu pare interesată de subiect, iar cetăţeanul, principalul beneficiar, este mai preocupat de preţul caltaboşului decît de a trage la răspundere Guvernul, să zicem, pentru încălcarea Strategiei de Securitate Naţională. În secolul nostru, SECURITATEA devine axul central pe care se fundamentează dezvoltarea economică şi, în consecinţă, bunăstarea socială. Astăzi, securitatea este un produs de consum, cu o piaţă proprie şi standarde de calitate specifice. La ora actuală, securitatea naţiunii este un concept definit prin lentilele deformatoare ale ideologiilor, mai mult sau mai puţin expirate, prezente în spaţiul politico-militar. Statul este principalul gestionar al securităţii naţiunii şi, deci, gradul său de implicare în mediul social este definitoriu din perspectiva securităţii. Încă de la înfiinţare, Asociaţia Română a Specialiştilor în Securitate şi-a propus să devină, un furnizor de resurse şi informaţii pentru profesioniştii din domeniul securităţii private şi pentru publicul larg.
Strategia de securitate este caracterizată de o logică paradoxală în contradicţie cu logica bunului simţ (Edward Luttwak, "Strategia: logica războiului şi a păcii", 2001, pag.69) şi este caracterizată de patru elemente: OBIECTIVELE ( ţinta), CONCEPTELE STRATEGICE (calea, cursul de acţiune), RESURSELE. Între acestea, se strecoară, perfid, RISC-ul (falia dintre obiective şi resurse). O strategie bună aşează cele patru elemente într-un echilibru relativ. Relaţiile civil-militare sînt componenta instituţională principală a politicii de securitate (Samuel P.Huntington, "Statul şi soldatul", 1957, pp.1-3), model care a fost propus ca model ideal în programele de asistenţă occidentală sub egida NATO, UE sau OSCE (Marian Zulean, "Politica de securitate naţională", 2007, p.50).
Cultura de securitate reprezintă totalitatea noţiunilor, ideilor şi informaţiilor de care dispun, la un moment dat, cetăţenii statului, referitoare la valorile, interesele şi necesităţile naţionale de securitate, dar şi modalitatea de dezvoltare a unor atitudini, motivaţii şi comportamente necesare apărării şi protecţiei personale, de grup şi statale faţă de vulnerabilităţi, factori de risc, ameninţări, stări de pericol sau agresiuni potenţiale, precum şi promovării lor în mediul intern şi internaţional de securitate. Educaţia de securitate este una preventivă şi de gestiune a noului mediu de securitate intern şi internaţional, precum si a tipurilor de ameninţări la adresa securităţii. Mai pe înţelesul tuturor: cultura de securitate a fiecăruia se realizează prin educaţia de securitate şi ajută fiecare individ, familie sau grup să se apere în faţa agresiunilor la care este supus din exterior, inclusiv din partea propriului stat. Persistenţa INculturii de securitate adînceşte anomia socială şi incapacitatea de a reacţiona pozitiv la nedreptăţile sau agresiunile la care fiecare individ este supus. Mass-media este un vector important de formare a culturii de securitate, dar din experienţa ultimilor ani, este principalul pol de rezistenţă la tentativele timide de promovare a educaţiei de securitate şi a politicilor de securitate ce ar trebui asumate de cetăţeni. Potrivit lui Ulrich Beck, trăim într-o societate a riscului( 1992), iar riscul zero nu există. Pornind de la această afirmaţie, Donald Snow (2007) defineşte riscul ca o ecuaţie: RISC = AMENINŢARE - CAPABILITATE.
Într-o democraţie, politica de securitate este transparentă şi amplu dezbătută, iar judecarea unei politici de securitate se face de către electorat, în timp ce viabilitatea unei strategii poate fi supusă atît scrutinului politicienilor, cît şi scrutinului public, prin referendum. Ce ne facem atunci cînd cultura de securitate lipseşte, iar electoratul nu este în măsură să emită păreri faţă de politica de securitate naţională? Dacă pe timp de război succesul unei politici naţionale de securitate îl reprezintă "cîştigarea războiului", pe timp de pace criteriul de bază este acela de estimare a modului de îndeplinire a obiectivelor strategice asumate (în campania electorală, eventual), pe baza unor COSTURI REZONABILE, definite de către POPULAŢIE! Strategia naţională de securitate, ca document de planificare strategică, încearcă să pună în acord obiectivele strategice stabilite de decidenţii politici, cu resursele disponibile şi să ofere cursul de acţiune (conceptul) pentru realizarea lor. În realitate, în România, Strategia Naţională de Securitate a fost mereu ignorată sau contrazisă, din motive politicianiste (Zulean, op.cit. p.51). Întrebare logică: care este scopul strategiei de securitate? Evident, acela de apropune un concept strategic, un plan de acţiune, CLAR ŞI EXPLICIT, pentru a explica modul de angajare a resurselor, în scopul îndeplinirii obiectivelor! Potrivit "Geneva Centre for Democratic Control of Armed Forces (2005, p.2), strategia de securitate naţională ar trebui să cuprindă 3 părţi: viziunea statului privind securitatea naţională, evaluarea ameninţărilor şi oportunităţilor prezente şi viitoare şi 3, sarcini şi misiuni pentru instituţii cu specificarea resurselor. În contextul actual al globalizării, definirea "interesului naţional" este extrem de dificil. Interesele naţionale sînt considerate acele provocări ce îngrijorează cetăţenii unei naţiuni, identificate de literatura de specialitate în trei tipuri: 1- interese vitale, de securitate fizică a cetăţenilor; 2- interese fundamentale, care pot afecta interesele vitale dacă nu sînt realizate şi 3- interese periferice. Evident, fezabilitatea strategiei naţionale depinde de resursele disponibile şi de capacitatea de a mobiliza acele resurse efectiv şi în mod eficient.
Lipsa educaţiei de securitate la nivel naţional se remarcă prin absenţa oricărei reacţii publice la încălcarea Strategiei de Securitate Naţională a României, adoptată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin Hotărîrea nr. 62 din 17 aprilie 2006, şi care încă se află în vigoare. Potrivit acesteia, securitatea internă reprezintă ansamblul activităţilor de protecţie, pază şi apărare a locuitorilor, comunităţilor umane, infrastructurii şi proprietăţii împotriva ameninţărilor asimetrice de factură militară sau non-militară, precum şi a celor generate de factori geo-fizici, meteo-climatici ori alţi factori naturali sau umani care pun în pericol viaţa, libertăţile, bunurile şi activităţile oamenilor şi ale colectivităţilor, infrastructura şi activităţile economico-sociale, precum şi alte valori, la un nivel de intensitate şi amploare mult diferit de starea obişnuită.
Securitatea internă priveşte, deopotrivă, siguranţa cetăţeanului şi securitatea publică, securitatea frontierelor, a energiei, a transporturilor şi a
sistemelor de aprovizionare cu resurse vitale, precum şi protecţia infrastructurii critice. Ea include, din punct de vedere structural, securitatea societală şi asigurarea stării de legalitate, contracararea terorismului şi a criminalităţii organizate, securitatea activităţilor financiar-bancare, a sistemelor informatice şi a celor de comunicaţii, protecţia împotriva dezastrelor şi protecţia mediului. Pentru asigurarea capacităţii de acţiune în orice situaţie, este necesară implementarea unui sistem naţional integrat de management al crizelor, ce va articula, într-o reţea modernă şi funcţională, toate structurile – civile şi militare, din administraţia centrală şi locală – cu atribuţii în acest domeniu şi va asigura coordonarea eficientă a resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură folosite pentru prevenirea pericolelor, controlul şi înlăturarea manifestărilor
negative, lichidarea consecinţelor şi restabilirea sau reconstrucţia stării de normalitate. Acest sistem va urmări asigurarea unui nivel optim de pregătire şi planificare operaţională şi funcţională a tuturor structurilor cu responsabilităţi în domeniu, pentru gestionarea întregului spectru al crizelor din domeniul securităţii.
Buna guvernare(ce făcea referire la Guvernarea Tăriceanu!, dar extrem de actuală) constituie o condiţie esenţială a securităţii şi prosperităţii,
instrumentul prin care democraţia trece din planul conceptelor şi al teoriilor, în planul vieţii reale. Ea este unitatea de măsură cumulativă prin care viaţa socială validează rezultatul alegerilor democratice, probează realismul programelor şi capacitatea forţelor politice de a-şi îndeplini promisiunile, cu stricta respectare a standardelor democratice. Buna guvernare evaluează succesul măsurilor de combatere a insecurităţii, inechităţii şi sărăciei şi stabileşte corecţiile necesare. Eficienţa administraţiei publice constituie o condiţie esenţială pentru asigurarea securităţii şi prosperităţii cetăţenilor României.
O direcţie prioritară de acţiune pentru realizarea obiectivelor prezentei strategii o reprezintă necesitatea declanşării unui amplu proces de dezvoltare, modernizare şi asigurare a protecţiei infrastructurii critice, a elementelor vitale ce vizează pregătirea instituţiilor, societăţii, economiei şi teritoriului naţional pentru a face faţă riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii. Domeniile de interes major privesc în mod deosebit: infrastructura de transport – în mod deosebit, construcţia de autostrăzi şi modernizarea rapidă a infrastructurii feroviare – şi reţeaua de management a traficului; infrastructura energetică; infrastructura de comunicaţii; managementul potenţialului hidrografic şi protecţia împotriva inundaţiilor; restructurarea sistemului bazelor militare, identificarea domeniilor de risc, elaborarea hărţilor cuprinzând riscurile probabile
şi dezvoltarea întro concepţie nouă a infrastructurii, pentru apărarea populaţiei de pericolele unor calamităţi naturale, dezastre şi accidente ecologice. Inutil să precizez că de la publicarea acestei strategii, România a rămas cu puţin peste 300 de km de autostradă, iar viteza medie de deplasare pe calea ferată este de 27 km/h la marfă şi 45 la persoane!
Ca orice strategie, RESURSA este esenţială. "Principala resursă pentru îndeplinirea acestui program o reprezintă voinţa politică a forţelor cărora poporul le-a încredinţat responsabilitatea guvernării şi legătura acestora cu poporul, cu oamenii care şi-au pus speranţele în acest
program. Realizarea obiectivelor strategiei securităţii naţionale implică un efort major de conştientizare a acestei răspunderi şi a nevoii de consolidare a bazei politice şi civice a guvernării, precum şi cerinţa apelului la judecata poporului şi la angajarea sa conştientă în realizarea programului". Cetăţeanul român este, însă, principalul beneficiar al politicii de securitate şi, deci, are dreptul şi datoria de a contribui activ la construcţia ei cotidiană. Cetăţeanul, depozitarul legitim al drepturilor şi libertăţilor fundamentale pe care se întemeiază statul democratic, are – potrivit Constituţiei – în materie de securitate naţională, drepturi inalienabile dar şi obligaţii proprii, asumate conştient. De aceea, cetăţenii trebuie să-şi dezvolte un comportament participativ şi responsabil, educaţia civică fiind calea cea mai potrivită pentru armonizarea acestor drepturi şi obligaţii ce conferă adevărata substanţă a patriotismului civic autentic şi profund.
Ignorarea sau eludarea strategiei naţionale de securitate din motive politicianisme se constituie ca un factor de risc la adresa securităţii europene. Strategia Europeană de Securitate a fost adoptată de Consiliul Justiţiei şi Afaceri Interne cu ocazia reuniunii din 25 şi 26 februarie 2010, a fost aprobată de Consiliul European din 25 şi 26 martie 2010. În decembrie 2003, Uniunea Europeană a adoptat strategia europeană de securitate, care se referă la dimensiunea externă a securităţii Europei. În februarie 2010, în timpul Preşedinţiei semestriale spaniole, Consiliul a completat-o adoptînd strategia de securitate internă. Această strategie a fost aprobată de Consiliul European din 25 şi 26 martie 2010.
Pentru cetăţenii Uniunii Europene, securitatea constituie una dintre priorităţile majore. Principalele riscuri şi ameninţări infracţionale cu care se confruntă în prezent Europa, şi anume terorismul, formele grave de criminalitate, criminalitatea organizată, traficul de droguri, criminalitatea informatică, traficul de fiinţe umane, exploatarea sexuală a minorilor şi pornografia infantilă, infracţionalitatea economică şi corupţia, traficul de armament şi criminalitatea transfrontalieră, se adaptează extrem de rapid la schimbările ştiinţifice şi tehnologice, în încercarea lor de a exploata în mod ilegal şi de a submina valorile şi prosperitatea societăţilor noastre deschise. Astfel, este vital ca Strategia de securitate internă să se poată adapta atît la nevoile cetăţenilor, cît şi la provocările inerente caracterului dinamic şi global al secolului XXI. Conceptul de securitate internă trebuie înţeles ca un concept vast şi cuprinzător, care acoperă mai multe sectoare, pentru a aborda aceste ameninţări majore precum şi alte ameninţări cu un impact direct asupra vieţii, siguranţei şi bunăstării cetăţenilor, inclusiv dezastrele naturale şi cele provocate de om, precum incendiile forestiere, cutremurele, inundaţiile şi furtunile. Pentru a face faţă acestor fenomene, statele membre ale UE dispun de propriile politici şi strategii naţionale de securitate. Rămîne ca ele să fie şi aplicate, iar analiza evoluţiilor viitoare să fie completată şi adaptată în permanenţă.
În Strategia Europeană de Securitate sînt stabilite 10 orientări pentru acţiune în vederea garantării securităţii interne a UE în următorii ani:
1- O abordare vastă şi globală a securităţii interne;
2- Asigurarea supravegherii democratice şi judiciare efective a activităţilor de securitate;
3- Prevenire şi anticipare: o abordare proactivă şi fondată pe informaţii. Acest punct mi se pare deosebit de important! Printre principalele obiective ale Strategiei de securitate internă a UE se numără prevenirea şi anticiparea infracţiunilor, precum şi a dezastrelor naturale şi a celor provocate de om şi atenuarea impactului lor potenţial. Recomandarea experţilor UE în materie de securitate este cît se poate de clară: politicile de securitate, în special cele de prevenire, trebuie să adopte o abordare vastă, care să implice nu numai serviciile de aplicare a legii, ci şi instituţiile şi specialiştii de la nivel naţional şi local. Prin urmare, ar trebui să se vizeze cooperarea cu alte sectoare, precum şcolile, universităţile şi alte instituţii de învăţămînt, pentru a se preveni situaţia în care tinerii devin infractori. Organizaţiile societăţii civile pot juca de asemenea un rol în desfăşurarea campaniilor de sensibilizare a populaţiei. Obiectivul acţiunii UE în domeniul protecţiei civile trebuie să fie reducerea vulnerabilităţii în faţa dezastrelor prin elaborarea unei abordări strategice de anticipare şi de prevenire a dezastrelor şi prin continuarea îmbunătăţirii nivelului de pregătire şi de reacţie, cu respectarea competenţelor naţionale. Ar trebui elaborate orientări privind metodele de cartografiere a pericolelor şi a riscurilor, evaluări şi analize, precum şi o prezentare de ansamblu a riscurilor naturale şi a celor provocate de om pe care UE le-ar putea înfrunta în viitor. Această analiză de risc la nivelul UE ar trebui să constituie o bază pentru iniţiative de cooperare între state membre care împărtăşesc aceleaşi riscuri şi UE în domeniul protecţiei civile şi al planificării capacităţilor. Trebuie identificate noi riscuri şi ameninţări, precum penuria de energie, panele din domeniul TIC şi pandemiile. Capacitatea cetăţenilor, precum şi a sectorului public şi privat, de a face faţă efectelor dezastrelor trebuie incluse în politicile de prevenire.
4- Elaborarea unui model global pentru schimbul de informaţii;
5- Cooperarea operaţională;
6- Cooperarea judiciară în materie penală;
7- Gestionarea integrată a frontierelor;
8- Un angajament în favoarea inovării şi a formării;
9- Dimensiunea externă a securităţii interne/cooperarea cu ţările terţe; Şi la acest punct aş vrea să intru în detalii: cooperarea internaţională a UE şi a statelor sale membre, atît la nivel bilateral, cît şi la nivel multilateral, este esenţială pentru a se garanta securitatea şi a se proteja drepturile cetăţenilor noştri şi pentru a se promova securitatea şi respectarea drepturilor în străinătate. În politicile UE cu privire la ţările terţe, securitatea trebuie să constituie un factor-cheie. Va trebui acordată o atenţie deosebită „statelor fragile şi eşuate” pentru ca acestea să nu devină cuiburi ale criminalităţii organizate sau ale terorismului. În acest context, Strategia de securitate internă completează în mod indispensabil Strategia europeană de securitate, elaborată în 2003 în cadrul politicii europene de securitate şi apărare.
10- Flexibilitatea în vederea adaptării la dificultăţile viitoare.
În concluzie: Strategia Naţională de Securitate a României este parte integrantă din Strategia Europeană de Securitate. Eludarea ei, din motive pur politicianiste, reprezintă o vulnerabilitate şi o breşă de securitate în cadrul Strategiei Europene. Absenţa unei culturi de securitate la nivelul cetăţenilor favorizează derapajele decidentului politic în procesul de implementare a strategiei naţionale. Educaţia de securitate şi siguranţă la nivelul cetăţeanului, atît din mediul urban, dar şi din cel rural, se impune ca o necesitate de grad "zero" în vederea garantării securităţii interne a României şi a Uniunii Europene în următorii ani.
marți, 31 august 2010
ORDIN Nr. 166 din 27 iulie 2010 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferen
EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 9 august 2010
În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 11 lit. c) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004, cu modificările ulterioare, precum şi cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul administraţiei şi internelor emite următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Dispoziţiile generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*
Prezentul ordin a fost adoptat conform procedurii de notificare prevăzute de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 204 din 21 iulie 1998, cu modificările ulterioare.
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
Bucureşti, 27 iulie 2010.
Nr. 166.
ANEXA 1
DISPOZIŢII GENERALE
privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente
CAPITOLUL I
Scop şi domeniu de aplicare
ART. 1
Prezentele dispoziţii generale de apărare împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente, denumite în continuare dispoziţii generale, au ca scop stabilirea cerinţelor minime necesare privind reducerea riscului de incendiu, protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi a mediului la construcţii şi instalaţiile aferente.
ART. 2
(1) Prezentele dispoziţii generale se aplică la exploatarea următoarelor categorii de construcţii şi instalaţii aferente acestora:
a) construcţii şi spaţii administrative;
b) săli multifuncţionale, biblioteci şi ateliere de proiectare din clădiri civile;
c) spaţii de arhivare şi magazii din clădiri civile;
d) parcaje, garaje din clădiri civile cu cel mult 10 locuri de parcare;
e) spaţii pentru prepararea şi servirea mesei din clădiri civile;
f) căi de acces şi intervenţie, ascensoare de pompieri;
g) instalaţii utilitare aferente construcţiilor: electrice, de încălzire, ventilare-climatizare, gaze sau sanitare;
h) construcţii, spaţii şi încăperi aferente sistemelor şi instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor.
(2) Prevederile prezentelor dispoziţii generale se aplică pe întreaga perioadă de exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora, indiferent de titularul dreptului de proprietate.
(3) Nu fac obiectul prezentelor dispoziţii generale categoriile de construcţii şi instalaţii prevăzute la alin. (1) din ramuri sau sectoare de activitate pentru care sunt emise reglementări specifice potrivit legii.
ART. 3
Prezentele dispoziţii generale se completează cu prevederile Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007, şi ale reglementărilor tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor aplicabile exploatării construcţiilor şi instalaţiilor aferente.
CAPITOLUL II
Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor
SECŢIUNEA 1
Construcţii şi spaţii administrative
ART. 4
Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente construcţiilor şi spaţiilor administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim a riscului de incendiu, prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
ART. 5
Se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale cu pericol de incendiu în casele scărilor, sub rampele scărilor, în poduri şi subsoluri.
ART. 6
În construcţiile şi în spaţiile administrative pot fi păstrate lichide inflamabile în cantitate totală de maximum 25 l, în bidoane metalice închise şi în locuri special amenajate, pentru curăţenie, igienizare, deparazitare sau dezinsecţie.
ART. 7
(1) Curăţarea pardoselii cu benzină, neofalină sau alte lichide inflamabile este interzisă.
(2) Operaţiunea de curăţare se poate face numai cu materiale special destinate, la lumina zilei şi cu respectarea instrucţiunilor precizate de producător, precum şi a următoarelor reguli şi măsuri:
a) interzicerea fumatului şi a oricăror lucrări cu foc deschis pe toată perioada desfăşurării activităţii;
b) scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi întreruperea iluminatului electric, precum şi a utilizării gazelor naturale ori lichefiate;
c) asigurarea ventilării necesare.
ART. 8
Se interzice folosirea cu defecţiuni şi improvizaţii a aparatelor electrocasnice de tipul radiatoarelor, reşourilor, fiarelor de călcat în birouri, oficii şi în alte încăperi aferente construcţiilor şi spaţiilor administrative.
ART. 9
Se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis, precum şi utilizarea mijloacelor de iluminat cu flacără deschisă în spaţiile în care se desfăşoară activităţi administrative, în podurile, subsolurile şi în alte locuri cu risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate.
ART. 10
(1) În construcţiile şi spaţiile administrative activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze aglomerări ale persoanelor şi supraîncărcare cu mobilier şi echipamente specifice care să îngreuneze sau să blocheze evacuarea în caz de incendiu.
(2) Deşeurile de hârtie din birouri se colectează în coşuri şi se evacuează la terminarea programului.
ART. 11
La terminarea programului de lucru, aparatele electrocasnice şi mijloacele de încălzire/ventilaţie/climatizare locală se deconectează, iar iluminatul artificial şi alimentarea cu energie electrică a calculatoarelor şi a altor aparate cu alimentare electrică care nu necesită funcţionare permanentă se întrerup.
SECŢIUNEA a 2-a
Săli multifuncţionale, biblioteci şi ateliere de proiectare
ART. 12
În sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare nu se admite accesul unui număr mai mare de utilizatori decât cel stabilit prin proiectul tehnic al construcţiei.
ART. 13
Se interzic fumatul în alte locuri decât cele special amenajate şi utilizarea focului deschis în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare, precum şi iluminarea cu flacără deschisă.
ART. 14
În sălile şi în încăperile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a acestora se întrerupe, de regulă, înainte de a se permite accesul utilizatorilor în interiorul lor.
ART. 15
În locurile pentru fumat special amenajate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare se asigură scrumiere pentru colectarea resturilor de ţigări şi chibrituri, care se amplasează la o distanţă de minimum 1,5 m faţă de draperii şi perdele.
ART. 16
Covoarele, mochetele, preşurile utilizate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare, pe holuri, coridoare, culoare şi scări se fixează în pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.
ART. 17
La amplasarea mobilierului în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare se asigură culoare de circulaţie corespunzător dimensionate, potrivit cerinţelor normativului de proiectare şi prezentelor dispoziţii generale.
ART. 18
În sălile multifuncţionale se asigură următoarele măsuri:
a) scaunele şi băncile se fixează, de regulă, de pardoseală;
b) când suprafaţa utilă care revine utilizatorului este mai mare de 2,5 mp/loc şi numărul utilizatorilor nu depăşeşte 20 de persoane, se admit scaune nefixate de pardoseală;
c) în sălile care se încadrează în categoria sălilor aglomerate, iar suprafaţa care revine utilizatorului este mai mică de 1,5 mp/loc, scaunele şi băncile se fixează obligatoriu de pardoseală;
d) în sălile a căror capacitate nu depăşeşte 200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de pardoseală, cu condiţia consolidării lor pe transversale în pachete de 5 scaune.
ART. 19
În biblioteci se au în vedere următoarele măsuri:
a) mesele pentru maximum 8 locuri se amplasează cu cel puţin o latură lângă un culoar de evacuare;
b) mesele dreptunghiulare amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de evacuare au pe fiecare latură cel mult 8 locuri, dacă există acces la un singur culoar, şi, respectiv, 16 locuri, dacă există acces la două culoare de evacuare; în capetele acestor mese nu se amplasează scaune pe culoarele de evacuare;
c) dacă numărul de locuri pe o latură este mai mare de 3, între un culoar de evacuare şi perete, sau de 6, între două culoare de evacuare, se prevăd treceri de acces la culoarele de evacuare cu lăţimea de minimum 0,45 m;
d) lăţimea liberă a culoarelor de evacuare se stabileşte în raport cu numărul utilizatorilor, conform numărului de fluxuri determinat prin calcul, fără a fi mai mică de 0,90 m, respectiv 0,80 m în cazul utilizării scaunelor rabatabile;
e) la stabilirea lăţimilor libere de trecere se au în vedere şi dimensiunile scaunelor, considerându-se retrase la o distanţă de 0,15 m de marginea mesei.
ART. 20
Cărţile, registrele, dosarele, manuscrisele, fişele şi alte documente similare se depozitează în rafturi sau stive, în încăperi cu parametri de mediu şi nivele de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de surse de aprindere.
ART. 21
Între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere pentru accesul şi evacuarea cu uşurinţă în caz de necesitate.
ART. 22
Pentru protecţia bunurilor de valoare, bibliotecile trebuie echipate şi dotate şi cu sistemele, instalaţiile şi mijloacele corespunzătoare de protecţie împotriva incendiilor, potrivit reglementărilor tehnice.
ART. 23
Atunci când sălile multifuncţionale se încadrează în categoria sălilor aglomerate sau a încăperilor cu aglomerări de persoane, se respectă în exploatare şi măsurile specifice acestora.
SECŢIUNEA a 3-a
Spaţii de arhivare şi magazii din clădiri civile
ART. 24
În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate următoarele reguli:
a) la amplasarea materialelor periculoase se ţine seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, în privinţa atât a posibilităţilor de reacţie reciprocă, cât şi a compatibilităţii faţă de produsele de stingere;
b) se asigură menţinerea compartimentărilor precizate prin proiectul tehnic al construcţiei; orice modificări se pot face numai pe baza unor documentaţii tehnice elaborate potrivit reglementărilor specifice;
c) produsele inflamabile se etichetează şi se depozitează în locuri special amenajate, marcate corespunzător, şi în cantităţile precizate prin proiectul tehnic al construcţiei;
d) produsele textile şi alte materiale combustibile se depozitează la distanţe de cel puţin 1,00 m faţă de sursele de căldură, atunci când acestea există şi sunt stabilite prin proiectul tehnic al construcţiei;
e) hârtia, cărţile şi documentele de arhivă se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spaţii sau culoare pentru intervenţie în caz de incendiu;
f) la depozitarea hârtiei, cărţilor şi a documentelor de arhivă în rafturi sau stive se asigură distanţe faţă de corpurile de iluminat şi alte instalaţii, potrivit reglementărilor tehnice;
g) deşeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se colectează şi se îndepărtează zilnic din spaţiile de depozitare;
h) amplasarea rafturilor şi a mobilierului specific se realizează fără a reduce gabaritele căilor de acces şi evacuare în caz de incendiu;
i) se interzice blocarea sau îngreunarea accesului la mijloacele de primă intervenţie;
j) se interzice blocarea uşilor de pe traseele de evacuare.
ART. 25
Se interzice accesul persoanelor străine neînsoţite în spaţiile de arhivare şi în magazii.
ART. 26
Se interzice depozitarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a buteliilor de gaze petroliere lichefiate, a recipientelor cu gaze sub presiune sau a oricăror alte materiale care pot produce explozii sau incendii.
ART. 27
(1) Vopselurile şi lacurile inflamabile se păstrează în încăperi separate, cu respectarea cerinţelor din fişele tehnice de securitate, ferite de umezeală, razele solare, acizi şi emanaţii de gaze.
(2) La depozitare se respectă instrucţiunile stabilite de producător şi reglementările tehnice.
ART. 28
Corpurile de iluminat incandescente din spaţiile de arhivare şi din magazii se protejează cu globuri de protecţie, iar atunci când prin natura activităţii există posibilitatea de a fi lovite, se montează şi apărători de protecţie.
ART. 29
Este interzisă executarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a lucrărilor care utilizează focul deschis. Atunci când nu pot fi evitate, aceste lucrări se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, emis conform Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007.
ART. 30
Spaţiile de siguranţă, precum şi cele destinate circulaţiei, intervenţiei şi evacuării în caz de incendiu se menţin permanent libere, conform planului de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase.
ART. 31
Se interzice fumatul în spaţiile de arhivare şi în magazii.
ART. 32
La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din spaţiile de arhivare şi din magazii se deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a celui care alimentează sistemele şi instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor.
ART. 33
În interiorul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor se păstrează în permanenţă ordine şi curăţenie.
ART. 34
Se interzice folosirea în spaţiile de arhivare şi în magazii a reşourilor şi radiatoarelor electrice, precum şi a lămpilor electrice defecte, cu improvizaţii sau neasigurate cu globuri de sticlă şi grătare de protecţie.
ART. 35
În spaţiile de arhivare şi în magazii este interzisă păstrarea unor lichide inflamabile care nu constituie obiect al activităţii.
ART. 36
Este interzis a se păstra în spaţiile de arhivare şi în magazii, chiar şi numai temporar, obiecte străine de inventarul acestora.
ART. 37
Personalul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor trebuie să supravegheze, conform instrucţiunilor furnizorului, materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii în contact cu alte materiale.
ART. 38
Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se fac în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a stabilirii procedeelor şi produselor de stingere ori de neutralizare adecvate.
ART. 39
Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în spaţiile de arhivare şi în magazii se face potrivit planului de depozitare.
ART. 40
Se interzice depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare a construcţiei.
ART. 41
Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive fără fişe tehnice de securitate.
ART. 42
(1) În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate distanţele de siguranţă dintre elementele de încălzire neizolate şi materialele combustibile depozitate.
(2) Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în reglementările tehnice.
(3) Faţă de duzele de debitare a apei ale instalaţiilor sprinkler şi drencer se asigură distanţele necesare funcţionării eficiente a acestora, potrivit reglementării tehnice specifice.
ART. 43
Rafturile se realizează, pe cât posibil, din materiale incombustibile, clasele de reacţie la foc minimum A2, şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate.
ART. 44
Este interzisă amenajarea arhivelor în subsoluri, poduri şi mansarde, cu excepţia cazurilor în care aceste spaţii au fost prevăzute prin proiectul tehnic al construcţiei.
ART. 45
Pentru fiecare spaţiu de arhivare şi magazie trebuie să fie întocmite planuri de depozitare şi de intervenţie în caz de incendiu, precum şi instrucţiuni specifice de apărare împotriva incendiilor.
SECŢIUNEA a 4-a
Parcaje şi garaje din clădiri civile cu cel mult 10 locuri de parcare
ART. 46
Parcarea autovehiculelor în parcaje şi garaje se face astfel încât să se asigure evacuarea rapidă a acestora în caz de incendiu.
ART. 47
În spaţiile destinate parcării şi garării autovehiculelor se interzic următoarele:
a) alimentarea cu combustibil a autovehiculelor, completarea sau scoaterea de carburant din rezervoare ori transvazarea lichidelor combustibile;
b) încărcarea acumulatoarelor, cu excepţia locurilor special amenajate;
c) fumatul şi utilizarea focului deschis sub orice formă;
d) utilizarea flăcării deschise sau a altor surse de foc pentru pornirea motoarelor ori în alte scopuri;
e) amenajarea de încăperi şi spaţii cu altă destinaţie sau utilizarea în alte scopuri a spaţiilor destinate parcării subterane;
f) parcarea autovehiculelor în afara spaţiilor special destinate şi marcate în acest scop;
g) executarea operaţiilor şi lucrărilor de întreţinere sau de reparare a autovehiculelor, indiferent de natura, durata sau complexitatea acestora, cu excepţia necesităţii înlocuirii roţilor şi a desfăşurării activităţilor conexe admise;
h) accesul în parcajul subteran al autovehiculelor şi remorcilor acestora cu substanţe inflamabile, explozive, radioactive, corozive ori care pot iniţia incendii, în afara carburanţilor şi lubrifianţilor autovehiculelor.
ART. 48
Se interzice depozitarea, chiar şi temporară, de carburanţi, lubrifianţi, uleiuri şi alte materiale combustibile şi inflamabile în aceste spaţii.
SECŢIUNEA a 5-a
Spaţii pentru prepararea şi servirea mesei din clădiri civile
ART. 49
Amenajarea sălilor pentru servirea mesei se face cu menţinerea spaţiilor de siguranţă între elementele de mobilier, astfel încât să fie asigurate căile de evacuare, iar pentru uşile amplasate pe căile de evacuare se asigură sensul de deschidere spre exterior, potrivit reglementărilor tehnice specifice, precum şi menţinerea descuiată a acestora, pe întreaga durată cât sunt prezente persoane în sală.
ART. 50
(1) În spaţiile de preparare a hranei se asigură realizarea următoarelor măsuri:
a) menţinerea permanentă a curăţeniei şi ordinii, ca de exemplu: curăţarea petelor/scurgerilor de grăsimi/ulei, amenajarea de cutii pentru cârpele îmbibate cu grăsimi, separat de cele pentru resturi de ţigări, păstrarea cârpelor de lucru departe de sursele de aprindere;
b) amenajarea şi marcarea locurilor speciale în care se depozitează materiale combustibile provenite din ambalaje, precum: material lemnos, cartoane, hârtii, talaş, paie, polistiren, textile şi altele asemenea;
c) amenajarea, organizarea şi întreţinerea în bune condiţii a căilor de acces şi evacuare şi evitarea blocării acestora;
d) aparatele electrocasnice de tipul cafetierelor, friteuzelor, cuptoarelor cu microunde şi altele similare se utilizează conform instrucţiunilor producătorilor şi se deconectează întotdeauna de la priză, atunci când nu sunt folosite.
(2) În aceste spaţii se interzic:
a) folosirea mijloacelor şi dispozitivelor termice de preparare a hranei, cu defecţiuni, improvizaţii ori fără supravegherea şi respectarea instrucţiunilor specifice de apărare împotriva incendiilor;
b) depozitarea buteliilor de GPL, altele decât cele aflate în uz;
c) pregătirea diverselor preparate în aşa fel încât să prezinte pericol de incendiu;
d) umplerea vaselor cu uleiuri şi grăsimi comestibile peste limită sau manipularea necorespunzătoare a acestora;
e) lăsarea produselor alimentare/culinare, precum ulei/grăsime, alcool, care prezintă pericol de incendiu, în apropierea/pe sursele de aprindere;
f) lăsarea nesupravegheată a mijloacelor şi a dispozitivelor termice de preparare a hranei.
ART. 51
Maşinile de gătit, grătarele pentru fript, aragazurile, cuptoarele şi celelalte utilaje care degajă temperaturi ridicate se amplasează la o distanţă de cel puţin un m de elementele combustibile ale construcţiilor sau de materialele combustibile din încăperi.
ART. 52
(1) Sunt obligatorii efectuarea verificării periodice a mijloacelor de preparat şi încălzit hrană şi remedierea de îndată a deficienţelor sesizate, în aşa fel încât acestea să nu constituie surse de producere a incendiilor.
(2) Se interzice verificarea scăpărilor de gaze cu flacără deschisă.
(3) Verificarea scăpărilor de gaze se face doar cu emulsie de apă şi săpun.
ART. 53
(1) Maşinile de gătit şi grătarele pentru fript se echipează cu hote şi tubulaturi de ventilaţie prevăzute cu site de protecţie sau clapete şi, după caz, cu instalaţii de stingere specifice.
(2) Hotele şi tubulaturile de ventilaţie ce deservesc maşinile de gătit, grătarele pentru fript, cuptoarele pentru copt se curăţă şi se degresează săptămânal şi ori de câte ori este nevoie.
(3) Se interzice curăţarea hotelor prin ardere.
ART. 54
În imediata apropiere a fiecărei maşini de gătit cu gaze naturale/lichefiate se afişează instrucţiuni de exploatare a gazelor, iar manipularea robinetelor se face numai cu chei speciale.
ART. 55
(1) Instrucţiunile de exploatare recomandate de producător se afişează în dreptul fiecărui echipament din dotarea încăperii pentru prepararea hranei.
(2) În cadrul instrucţiunilor de exploatare se prevăd reguli specifice de intervenţie în caz de incendiu.
ART. 56
La terminarea programului de lucru în aceste spaţii se efectuează următoarele operaţiuni obligatorii:
a) întreruperea alimentării cu energie a maşinilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor pentru preparat şi încălzit hrană;
b) verificarea închiderii tuturor robinetelor de gaz de pe conducte şi recipiente;
c) evacuarea deşeurilor rezultate în urma desfăşurării activităţii şi efectuarea curăţeniei la locul de muncă;
d) întreruperea iluminatului artificial, încuierea şi, după caz, predarea cheilor la locurile stabilite de persoanele cu atribuţii de conducere.
SECŢIUNEA a 6-a
Căi de acces şi intervenţie, ascensoare de pompieri
ART. 57
(1) Intrările în incinte şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, reţele, bazine, râuri, lacuri, rampe, traversările de cale ferată, trebuie întreţinute, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2) Căile de acces şi intervenţie se marchează în mod corespunzător ori, după caz, se prevăd cu circulaţii ocolitoare.
ART. 58
Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţii operative în caz de incendiu în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, a stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora trebuie să fie asigurat în permanenţă la:
a) toate construcţiile administrative;
b) toate mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare manuală a incendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale;
c) toate dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu, cortine de siguranţă, trape de evacuare a fumului, sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de ventilare, uşi şi obloane de închidere a golurilor din elementele de compartimentare împotriva incendiilor;
d) toate tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
e) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu, ca de exemplu vehicule pentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă.
ART. 59
Persoanele juridice sau persoanele fizice care deţin ori administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele prevăzute la art. 58 trebuie să semnaleze prin indicatoare, potrivit prevederilor legale în vigoare, SR ISO 3864-1, SR ISO 3864-2, SR ISO 3864-3 şi SR ISO 6309, poziţionarea acestora şi să atenţioneze asupra regulilor care trebuie respectate.
ART. 60
Peste şanţurile şi săpăturile executate pe căile de circulaţie, în cazul efectuării unor lucrări, se realizează treceri, podeţe provizorii bine consolidate sau se asigură căi de acces şi circulaţie ocolitoare, semnalizate corespunzător.
ART. 61
(1) Liniile de cale ferată de pe teritoriul incintelor nu trebuie să împiedice accesul liber şi rapid al maşinilor şi utilajelor pentru stingerea incendiilor, iar eventualele intersecţii se menţin libere.
(2) Staţionarea locomotivelor şi a vagoanelor de cale ferată în intersecţiile cu alte drumuri sau căile de acces rutiere este interzisă.
ART. 62
Accesul la hidranţi, mijloace speciale de stingere, stingătoare de incendiu, vane principale ale conductelor de apă, gaze, combustibil lichid sau lichide inflamabile, tablouri electrice de distribuţie trebuie lăsat liber pentru ca în caz de pericol să se poată interveni nestânjenit.
ART. 63
Sunt interzise blocarea căilor de acces şi intervenţie cu materiale care să reducă lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea prin care să se înrăutăţească situaţia iniţială.
ART. 64
Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, trebuie marcate corespunzător şi menţinute libere.
ART. 65
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în stare de funcţionare pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate.
ART. 66
La ascensoarele de pompieri cu care sunt echipate clădirile înalte şi foarte înalte şi parcajele subterane pentru autovehicule se respectă prevederile Directivei 95/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 1995 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la ascensoare, transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a ascensoarelor, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 67
(1) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în spaţiile prevăzute în secţiunile 1 - 5 trebuie instruiţi asupra modului de îndeplinire a sarcinilor ce le revin din planurile de evacuare şi a celor de intervenţie, atât la angajare, la schimbarea locului de muncă şi periodic.
(2) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în spaţiile prevăzute în secţiunile 1 - 5 au obligaţia de a participa la instruiri, exerciţii şi aplicaţii tactice de prevenire şi stingere a incendiilor, organizate potrivit dispoziţiilor legale.
ART. 68
Planurile de evacuare şi cele de intervenţie trebuie actualizate şi afişate conform reglementărilor specifice.
SECŢIUNEA a 7-a
Instalaţii utilitare aferente construcţiilor
ART. 69
(1) Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
(2) Pentru buna exploatare a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor este obligatorie respectarea întocmai a proiectului tehnic al construcţiei, a prevederilor instrucţiunilor de exploatare, întreţinere şi reparaţii cuprinse în proiect şi a reglementărilor tehnice specifice de exploatare şi de urmărire a comportării în timp a construcţiilor.
ART. 70
Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din reglementările specifice de apărare împotriva incendiilor.
ART. 71
Pe timpul exploatării instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare;
d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;
e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat;
f) utilizarea de improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau de explozie;
g) neasigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele combustibile existente în spaţiul în care sunt utilizate;
h) lăsarea în funcţiune a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor peste programul stabilit, în cazurile în care instrucţiunile specifice interzic acest lucru.
ART. 72
Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.
ART. 73
Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice, conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice, este obligatorie.
ART. 74
La exploatarea instalaţiilor electrice se interzic:
a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele necalibrate;
b) racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;
c) supraîncărcarea instalaţiei electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, întrerupătoarelor, comutatoarelor, prizelor şi transformatoarelor;
d) lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;
e) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecher, direct în prize;
f) utilizarea prizelor fără prevederea dispozitivului de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale combustibile ori în incinta depozitelor şi a magaziilor cu materiale combustibile;
g) utilizarea receptorilor de energie electrică de tipul radiatoarelor, reşourilor, fiarelor de călcat, aerotermelor etc. improvizaţi şi fără asigurarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele combustibile din spaţiul sau din încăperea respectivă;
h) utilizarea lămpilor mobile ori portative, alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;
i) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină ori a abajururilor improvizate, din carton, hârtie sau din alte materiale combustibile;
j) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile precum cârpe, hârtii, folii de mase plastice sau altele similare;
k) folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii a instalaţiei electrice şi/sau a receptorilor electrici;
l) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu este prevăzută din fabricaţie;
m) introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau al tunelelor electrice a obiectelor de orice fel;
n) depozitarea de obiecte şi/sau de materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau în încăperile tablourilor generale de distribuţie electrică;
o) depozitarea sau păstrarea materialelor combustibile în apropierea posturilor de transformare şi/sau în încăperile tablourilor generale de distribuţie, precum şi blocarea accesului la aceste încăperi cu astfel de materiale;
p) efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal necalificat şi neautorizat.
ART. 75
La exploatarea instalaţiilor de gaze se respectă următoarele reguli principale:
a) verificarea şi menţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei şi a elementelor componente, pentru înlăturarea oricărei posibilităţi de scurgere a gazelor;
b) în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se aeriseşte încăperea respectivă şi se depistează şi se înlătură de către personal autorizat defectele care au provocat scăpările de gaze;
c) aprinderea şi stingerea focului se execută numai de către personal instruit în acest scop, lângă fiecare sobă afişându-se câte o etichetă pe care se menţionează, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: "Pentru aprinderea şi stingerea focului răspunde (numele şi prenumele persoanei)";
d) înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar când arzătorul este în funcţiune, uşa cenuşarului se deschide;
e) atât la aprinderea, cât şi la stingerea focului, gazele se menţin închise şi se deschid mai întâi de la robinetul principal, de siguranţă, apoi de la robinetul de manevră al arzătorului ori aparatului;
f) se interzice folosirea gazelor în sobele sau în aparatele defecte şi a căror etanşeitate nu este asigurată;
g) depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu emulsie de apă şi săpun.
ART. 76
(1) La exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală se respectă prevederile reglementării tehnice specifice şi următoarele reguli principale:
a) exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se efectuează numai de către personal instruit în domeniu sau, după caz, autorizat potrivit legii;
b) se interzice depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au legătură cu exploatarea efectivă a acesteia;
c) aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele de nivel pentru combustibil, supapele de siguranţă etc. se menţin în perfectă stare de funcţionare;
d) cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd, în faţa focarelor, sub injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţii, iar scurgerile accidentale de combustibil se colectează şi se înlătură imediat ce se constată;
e) rezervoarele pentru consum zilnic se prevăd cu conducte de preaplin, conducte de aerisire, indicatoare de nivel şi se întreţin corespunzător, iar la acestea nu se instalează indicatoare de nivel din sticlă;
f) se interzice folosirea focului deschis pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare, prin încălzire;
g) înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică focarul şi se îndepărtează eventualele scurgeri de combustibil;
h) focarele şi canalele de fum se ventilează timp de 10 minute folosindu-se instalaţia prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse;
i) aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se efectuează fie electric, fie cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 80 cm, nefiind admise improvizaţiile;
j) se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra altui arzător;
k) centralele termice care folosesc combustibil gazos se pun în funcţiune numai după verificarea arzătoarelor şi numai dacă acestea corespund presiunii din conductele de gaze, în limitele prevăzute de norme;
l) controlul etanşeităţii conductelor, instalaţiilor şi echipamentelor cu gaz se face cu emulsie de apă şi săpun sau prin altă metodă indicată de specificaţiile tehnice; se interzice controlul etanşeităţii la gaze cu flacără;
m) la instalaţiile cu combustibil gazos neautomatizate, aprinderea arzătoarelor cu gaze în focarele cazanelor de la centralele termice se face respectând principiul gaz pe flacără;
n) pentru fiecare cazan se asigură efectuarea periodică a reviziei şi a lucrărilor de reparaţii, potrivit termenelor prevăzute de reglementările specifice;
o) la canale şi la coşul de fum se asigură desfundarea şi curăţarea periodică, conform instrucţiunilor de exploatare, etanşeitatea, funcţionarea accesoriilor pentru reglare şi siguranţă, clapete de explozie, şibăre, integritatea izolaţiei termice;
p) la instalaţiile de alimentare, depozitare, ardere cu combustibil lichid, gazos se asigură funcţionarea pompelor de alimentare cu combustibil, arzătoarelor, corespunzător cărţii tehnice şi parametrilor proiectaţi, oprirea automată a arzătoarelor cazanelor în cazul întreruperii alimentării cu gaze, aer sau energie electrică şi în cazul atingerii temperaturii ori presiunii maxim admise a agentului termic, evacuarea prin preaplin a excesului de combustibil lichid din rezervoare la depăşirea nivelului maxim, trecerea de la un combustibil la altul, la agregatele mixte cu ardere: gaze sau combustibil lichid, decuplarea pompei la trecerea pe gaze şi etanşeitatea conductelor, pompelor, armăturilor rezervoarelor şi îndeosebi a racordurilor la arzătoare;
q) la instalaţiile de ardere a cărbunelui se asigură funcţionarea automată a sistemelor de alimentare cu cărbune şi de evacuare a zgurii şi cenuşii, reducerea intensităţii arderii în cazul întreruperii alimentării cu aer sau energie electrică şi oprirea automată a alimentării în cazul atingerii temperaturii ori presiunii-limită a agentului termic. Evacuarea zgurii şi cenuşii se face în locuri amenajate, utilizând mijloace realizate din materiale incombustibile. Cenuşa şi zgura se stropesc cu apă;
r) instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele, aerotermele şi bateriile de încălzire se curăţă periodic de depunerile de praf combustibil şi nu se depozitează lichide inflamabile, materiale combustibile şi recipienţi cu gaze sub presiune în jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor;
s) este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide inflamabile, a articolelor de îmbrăcăminte şi a altor materiale combustibile;
t) oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readus la nivelul normal, defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă, spargerea unor ţevi în interiorul cazanului, aprinderea depunerilor de funingine şi cocs în canalele de fum etc.
(2) La punctele de descărcare a carburanţilor lichizi se aplică următoarele măsuri:
a) autocisterna se leagă mai întâi la borna de împământare, în vederea descărcării electricităţii statice;
b) operaţiile de racordare şi deracordare, precum şi descărcarea carburanţilor se realizează numai cu motorul oprit;
c) şoferul supraveghează permanent descărcarea şi începe operaţia numai după ce se asigură că starea mijlocului de transport este corespunzătoare din punctul de vedere al siguranţei la foc;
d) pe timpul descărcării autocisternei, în zona gurii de descărcare este interzisă circulaţia altor vehicule, accesul persoanelor neautorizate, precum şi focul deschis sau fumatul;
e) la terminarea operaţiei de descărcare a combustibilului, racordul conductei de umplere a rezervorului se închide etanş, cu dispozitivul special prevăzut în acest scop.
(3) La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de încălzit şi de gătit se au în vedere următoarele măsuri:
a) materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor se aşază la distanţă de minimum 1,25 m faţă de acestea, iar cele greu combustibile pot fi la 1,00 m;
b) în încăperile în care sunt amplasate sobele se interzice depozitarea materialului combustibil peste consumul necesar pentru 24 de ore;
c) depozitarea materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de 1,00 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,50 m la sobele cu acumulare de căldură;
d) maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi, a căror protecţie termică a fost asigurată de producător pe baza încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea produsului, pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute mai sus doar dacă acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire;
e) se interzice depozitarea materialului combustibil, a cărţilor, hainelor, lumânărilor etc. deasupra sobelor;
f) în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu tablă metalică având dimensiunile de 0,70 x 0,50 m;
g) înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate, curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
h) nu se admite utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
i) în timpul funcţionării sobelor care utilizează combustibil solid, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie menţinute închise şi nezăvorâte;
j) este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte lichide combustibile;
k) se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe ori în imediata apropiere a lor;
l) nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau a cărbunilor cu o putere calorifică mai mare decât cea stabilită de producătorul echipamentului de încălzire;
m) se desemnează persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului corespunzător fiecărui spaţiu ori construcţie la care încălzirea se realizează astfel;
n) cenuşa rezultată se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de incendiu şi numai după ce se sting complet resturile de jar;
o) se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite.
(4) La exploatarea sobelor fără acumulare de căldură se au în vedere, suplimentar, şi următoarele măsuri:
a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate trebuie să fie de cel puţin 1,00 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
b) la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 0,25 m, pardoseala de sub acestea se protejează printr-un strat izolator de cărămidă plină având grosimea de 6 cm cu mortar de argilă sau prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă ori cu alt material incombustibil din clasa A1_FL de reacţie la foc cu aceeaşi capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablă;
c) postamentul termoizolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 0,25 m, iar în faţa focarului cu 0,50 m;
d) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 m, pentru a se izola faţă de pardoselile combustibile, se protejează printr-un postament format din două rânduri de cărămidă (pe lat) cu mortar de argilă sau alcătuit din alte materiale incombustibile termoizolatoare, minim clasa A1_FL de reacţie la foc.
(5) La exploatarea centralelor termice mici cu putere maximă de cel mult 0,3 MW se respectă prevederile reglementării tehnice specifice şi se interzice:
a) inexistenţa documentaţiei tehnice aprobate;
b) neasigurarea sau obturarea orificiilor dimensionate potrivit reglementărilor specifice pentru admisia aerului de combustie, cu excepţia centralei termice prevăzute cu cazane cu introducerea aerului şi evacuarea forţată a gazelor de ardere, agrementate tehnic în acest sens;
c) neasigurarea sau obturarea suprafeţelor vitrate, dimensionate conform reglementărilor tehnice specifice;
d) dezafectarea senzorului pentru evacuarea gazelor de ardere pentru funcţionarea în siguranţă a microcentralei termice;
e) neasigurarea cerinţelor de amplasare şi de montare;
f) amplasarea centralelor termice alimentate cu gaz petrolier lichefiat (GPL) în subsolul clădirilor;
g) alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii individuale de gaze petroliere lichefiate;
h) neasigurarea cerinţelor de evacuare a gazelor de ardere;
i) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de protecţie minime care să realizeze blocarea alimentării la nerealizarea aprinderii, stingerea flăcării, existenţa flăcării înaintea admisiei combustibilului, presiuni ale gazului sub limita admisă, întreruperea alimentării cu energie electrică;
j) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de blocare a admisiei combustibilului, la întreruperea alimentării cu energie electrică şi la întreruperea alimentării cu gaze sau reducerea presiunii sub valoarea indicată de fabricantul arzătorului.
(6) În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice:
a) folosirea buteliilor defecte sau improvizate şi neomologate;
b) amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază intens căldură;
c) activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia;
d) racordarea buteliei la mijloacele de încălzire direct, fără reductor de presiune;
e) utilizarea furtunului de racordare neomologat pentru gaze, fixat necorespunzător, uzat, în stare defectă sau cu lungime mai mare de 1,00 m.
ART. 77
La exploatarea instalaţiilor de ventilare se respectă următoarele reguli principale:
a) sistemele de ventilare natural organizată şi sistemele de ventilare mecanică a încăperilor în care se degajă gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile se întreţin şi se utilizează astfel încât, în exploatarea normală, să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi ce pot prezenta pericol de incendiu sau explozie;
b) la prizele de ventilare se menţin plasele de sârmă sau grătarele de protecţie în bună stare, astfel încât să se împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare;
c) amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea specifică a gazelor sau a vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale acestea trebuie să se afle cât mai aproape de locul de formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile;
d) ventilatoarele montate în încăperile/zonele cu degajări de substanţe combustibile precum gaze, vapori sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri explozive sau care vehiculează astfel de substanţe se menţin în stare de funcţionare şi se prevăd cu protecţii corespunzătoare mediului;
e) se interzice evacuarea substanţelor combustibile şi a celor inflamabile prin aceeaşi instalaţie de ventilare, precum şi a substanţelor care în amestec pot provoca aprindere sau explozie;
f) menţinerea unei exhaustări continue şi a unei viteze constante de circulaţie a aerului în canale, pentru înlăturarea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive;
g) interzicerea utilizării surselor de căldură sau scântei la instalaţiile amplasate în medii în care există praf, vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;
h) întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a ventilatoarelor de depunerile combustibile;
i) limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare, prin întreţinerea în bune condiţii a clapetelor antifoc prevăzute;
j) în încăperile în care sunt prevăzute instalaţii de ventilare numai pentru degajări accidentale de gaze, vapori combustibili ori inflamabili, instalaţia de ventilare se pune şi se menţine în funcţiune din momentul producerii degajării respective şi până în momentul în care au fost înlăturate cauzele care le produc, asigurându-se evacuarea completă a gazelor sau a vaporilor din aceste încăperi;
k) dacă degajările au loc numai în cursul unor anumite operaţii sau faze ale procesului de producţie, instalaţia de ventilare se pune în funcţiune cu 10 minute înainte de începerea operaţiei sau procesului respectiv şi va fi oprită după degajarea completă a încăperii, după 10 minute de la terminarea operaţiei sau a procesului respectiv.
ART. 78
La instalaţiile de ventilare care prezintă pericol de incendiu sau explozie se respectă şi următoarele măsuri specifice: a) tubulatura de aspiraţie trebuie să asigure posibilitatea curăţării ei fără dificultate; b) conductele de ventilare să fie bine întreţinute, pentru a se preveni scăpările de particule şi de vapori inflamabili; c) grătarele care se află deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie executate din materiale ce nu produc scântei la lovire.
ART. 79
La exploatarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului se respectă următoarele reguli principale:
a) instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului se menţin şi se exploatează în bună stare de funcţionare, cu menţinerea integrităţii tuturor elementelor componente şi a continuităţii între acestea;
b) verificarea şi întreţinerea se efectuează numai de personal specializat şi conform cerinţelor reglementărilor tehnice în vigoare;
c) instalaţiile de protecţie contra trăsnetului se verifică periodic, conform unui grafic stabilit, urmărindu-se integritatea fizică, continuitatea şi buna funcţionare a tuturor elementelor componente.
SECŢIUNEA a 8-a
Construcţii, spaţii şi încăperi aferente sistemelor şi instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor
ART. 80
În încăperile grupurilor electrogene şi ale pompelor acţionate cu motoare termice, care constituie surse de rezervă pentru alimentarea cu energie a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor, se asigură şi următoarele reguli şi măsuri specifice:
a) asigurarea alimentării cu aer proaspăt şi a evacuării gazelor de ardere (eşapare), astfel poziţionate şi realizate încât să nu conducă la recircularea gazelor evacuate;
b) menţinerea parametrilor funcţionali pentru acumulatoarele de acţionare, conform instrucţiunilor producătorilor;
c) legarea corectă la priza de pământ a instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid;
d) menţinerea în bună stare a rezervoarelor de alimentare cu combustibil lichid, a conductelor de alimentare şi distribuţie, a conductelor de preaplin, a indicatoarelor de nivel care nu trebuie să fie din sticlă şi a conductelor de aerisire direct în exterior, având opritoare de flăcări corespunzătoare;
e) asigurarea rezervei de combustibil pentru funcţionarea agregatelor potrivit reglementărilor specifice;
f) menţinerea temperaturii minime în circuitul de răcire al agregatelor, când instrucţiunile acestora o impun.
ART. 81
(1) Pornirea pompelor de incendiu se realizează, conform prevederilor proiectului şi/sau ale instrucţiunilor de funcţionare a instalaţiei, în unul din următoarele moduri:
a) manual, din staţia de pompare, şi de la distanţă, prin acţionarea butoanelor de pornire amplasate în acest scop lângă fiecare hidrant interior de incendiu - în cazul pompelor de incendiu prevăzute să lucreze independent de presiunea din hidrofor, prin comandă din staţia de pompare, serviciul pentru situaţii de urgenţă, atunci când există, şi din diferite puncte ale construcţiilor din incintă - în cazul pompelor de incendiu care alimentează cu apă reţele separate;
b) automat, în mod obişnuit, la scăderea presiunii din reţea.
(2) Pompele de incendiu cu pornire automată ce servesc numai reţelele hidranţilor de incendiu exteriori se prevăd şi cu butoane marcate corespunzător care să permită acţionarea lor cel mai târziu în 5 minute de la darea semnalului de alarmă; în acelaşi interval de timp trebuie să fie manevrate vanele ce permit utilizarea rezervei de apă pentru incendiu şi pornirea pompelor fixe de rezervă.
(3) Intrarea pompelor în funcţiune succesivă se asigură temporizat, în cazul staţiilor de pompare cu mai multe agregate, pentru a se evita suprasarcinile şi declanşarea aparaturii de protecţie, conform instrucţiunilor de funcţionare.
(4) Oprirea pompelor de incendiu se realizează în toate cazurile numai manual, din staţia de pompare, iar automat, numai în cazul lipsei de apă.
(5) Pompele de incendiu se montează astfel încât nivelul rezervei de apă pentru incendiu să fie mai sus decât partea superioară a corpului pompei; fac excepţie pompele prevăzute cu sisteme de autoamorsare avizate de organele abilitate, care se montează conform indicaţiilor producătorului.
(6) Pentru acoperirea eventualelor pierderi în reţea şi menţinerea presiunii în instalaţie se asigură buna funcţionare şi întreţinere în exploatare a pompelor-pilot pentru debite mici, cu care sunt echipate staţiile de pompare a apei de incendiu; în cazul pornirilor dese, anormale, se analizează cauzele şi se iau măsuri pentru reducerea pierderilor din reţea.
(7) Dispozitivele de autoînchidere a uşilor rezistente la foc care asigură comunicarea staţiei de pompare cu restul clădirii civile se menţin în poziţie "normal închisă" şi în stare de funcţionare.
(8) Se efectuează inspecţii şi revizii preventive de către personalul de serviciu specializat, asigurându-se:
a) verificarea etanşeităţii îmbinărilor la presetupe, flanşe şi alte dispozitive;
b) controlul temperaturii lagărelor pompelor şi electromotoarelor;
c) detectarea unor eventuale zgomote sau vibraţii anormale;
d) ungerea lagărelor şi a pieselor în mişcare;
e) verificarea indicaţiilor aparatelor de măsură şi control pentru a controla funcţionarea corectă a instalaţiilor, la parametrii prevăzuţi;
f) efectuarea încercărilor periodice de funcţionare a pompelor de incendiu etc.
ART. 82
Electrovanele instalaţiilor de sprinklere deschise/drencere sau ale reţelelor hidranţilor de incendiu care delimitează reţeaua de apă de cea de aer se menţin în bună stare de exploatare, asigurându-se:
a) temperatura mediului în spaţiul în care sunt montate, superioară temperaturii de 4 °C, pentru a se evita îngheţul;
b) funcţionarea iluminatului de siguranţă;
c) accesul uşor în caz de incendiu;
d) funcţionarea electrovanei, precum şi a robinetului de incendiu pentru acţionare manuală;
e) eliminarea apei din conductele de aer înainte de venirea sezonului rece, precum şi periodic în timpul acestui sezon;
f) existenţa şi buna funcţionare a manometrului montat în avalul vanei pentru confirmarea deschiderii electrovanei şi/sau a robinetului de incendiu montat în paralel.
ART. 83
(1) Pentru corecta întreţinere şi siguranţă în operare, la staţiile de pompare, camerele rezervoarelor de acumulare a apei, electrovanele şi robinetele de incendiu se asigură în exploatare şi următoarele măsuri:
a) condiţii de identificare uşoară a elementelor componente, de exemplu: agregate, robinete, ventile de reţinere, supape de alarmă (semnalizare), manometre, prin marcare cu simboluri, etichete şi, după caz, colorare, conform prevederilor SR ISO 3864-1, SR ISO 3864-2, SR ISO 3864-3 şi corespunzător notaţiilor din schemele şi instrucţiunile de funcţionare a instalaţiei respective;
b) menţinerea robinetelor sigilate în poziţia normală de lucru "Normal deschis" sau "Normal închis" - stabilită în scheme şi instrucţiuni;
c) marcarea prin culoare roşie pe cadranul manometrelor montate pe conducta de refulare a fiecărei pompe de incendiu şi al celor generale montate pe distribuitoare, hidrofoare, ramificaţii, pentru controlul parametrilor funcţionali, a presiunii minime necesare funcţionării normale, precum şi - în cazuri speciale - a presiunii maxime admise;
d) indicarea prin scheme şi etichete a parametrilor funcţionali ai agregatelor de pompare, electrovanelor, aparatelor de control şi semnalizare;
e) recomandarea ca la staţiile de pompare fără personal de supraveghere permanent, 24 de ore din 24, să se asigure transmiterea semnalelor funcţionale, optice şi acustice, şi la serviciul pentru situaţii de urgenţă sau punctul de comandă şi supraveghere permanentă, atunci când acesta există;
f) asigurarea în permanenţă a rezervei intangibile de apă, fiind interzis consumul în alte scopuri din această rezervă; după incendiu se asigură refacerea rezervei conform reglementărilor în vigoare;
g) starea tehnică a celei de-a doua surse de alimentare cu energie a staţiei de pompare, astfel încât, la nevoie, să poată intra în funcţiune în mod eficient;
h) starea tehnică a pompelor pentru stingerea incendiilor, inclusiv a agregatelor de acţionare, electromotoare, motoare cu ardere internă etc., astfel încât să fie întotdeauna în perfectă stare de funcţionare, la parametri din proiectul şi/sau instrucţiunile de funcţionare, a instalaţiei;
i) asigurarea în încăpere a temperaturii necesare evitării îngheţării instalaţiilor;
j) afişarea la loc vizibil a schemei staţiei de pompare şi a instrucţiunile de exploatare.
(2) La exploatarea pompelor, surselor de alimentare cu energie electrică, rezervoarelor aferente instalaţiilor de sprinklere se respectă prevederile privind întreţinerea, verificarea periodică, săptămânală, trimestrială sau anuală şi marcarea sprinklerelor, conform SR EN 12845, asigurându-se:
a) verificarea trimestrială a fiecărei surse de alimentare cu apă cu supapa de control şi semnalizare aferentă sistemului; pompele, dacă sunt furnizate, trebuie pornite automat, iar presiunea de alimentare a debitului corespunzător nu trebuie să fie mai mică decât nivelul corespunzător valorii în conformitate cu SR EN 12845;
b) verificarea lunară a sursei secundare de alimentare cu energie electrică de la generatoarele diesel pentru o funcţionare satisfăcătoare;
c) verificarea anuală a pompelor de alimentare cu apă a instalaţiei la încărcarea maximă, prin intermediul conductei de încercare conectate la refularea pompei situate în aval de clapeta de reţinere de la refularea pompei, astfel încât să asigure valorile presiune şi debit înscrise pe plăcuţa indicatoare;
d) verificarea anuală a robinetelor cu flotor din rezervoarele cu apă, în scopul de a asigura funcţionarea lor corectă;
e) inspectarea cel puţin anual şi curăţarea, atunci când este necesar, a filtrelor de aspiraţie a pompelor şi bazinului de decantare şi a filtrelor sale;
f) examinarea externă la cel puţin trei ani a rezervoarelor, pentru a verifica coroziunea; acestea trebuie golite, curăţate şi examinate pentru coroziunea internă. Dacă este necesar, toate rezervoarele trebuie revopsite şi/sau restaurate în ceea ce priveşte protecţia împotriva coroziunii;
g) verificarea şi înregistrarea săptămânală a indicaţiilor manometrelor de presiune de apă şi aer, pe instalaţii, pe tronsonul principal şi pe hidrofoare, urmărind presiunea în reţeaua de conducte din instalaţiile apă-aer, mixte sau cu preacţionare, care nu trebuie să scadă cu mai mult de 1,0 bar pe săptămână, a nivelului de apă din rezervoare şi a poziţiei corecte a tuturor robinetelor;
h) verificarea săptămânală a funcţionării dispozitivelor de alarmă cu motor hidraulic, astfel încât acestea să sune cel puţin 30 de secunde;
i) verificarea săptămânală a pompelor automate privind nivelurile combustibilului şi lubrifianţilor în motoarele diesel, reducerea presiunii apei la dispozitivul de pornire, simulând condiţia pornirii automate, înregistrarea presiunii de început în momentul pornirii pompei, presiunea uleiului în motoarele diesel şi debitul apei la răcire prin circuitele de răcire deschise;
j) verificarea săptămânală a modului de repornire a motoarelor diesel, conform SR EN 12845;
k) verificarea la cel puţin 3 ani a robinetelor de oprire a surselor de alimentare, a robinetelor de alarmă şi unisens şi înlocuirea sau repararea celor defecte, dacă este necesar;
l) golirea la cel puţin 10 ani a rezervoarelor de stocare pentru curăţare şi examinare internă şi la construcţie şi, dacă este necesar, efectuarea reparaţiilor necesare;
m) verificarea existenţei afişării planului de ansamblu al instalaţiei, a marcajelor întrerupătorului alimentării cu energie electrică destinat pompelor de sprinklere, a supapei/supapelor de control şi semnalizare;
n) verificarea asigurării rezervei de combustibil pentru funcţionarea grupurilor de pompare acţionate de motoare diesel, pe timpul normat de funcţionare, în funcţie de riscul de incendiu, potrivit cerinţelor SR EN 12845.
(3) La instalaţiile de pompare comune pentru consum menajer şi incendiu sau la cele independente de incendiu se vor respecta cerinţele instrucţiunilor de funcţionare şi verificare periodică a instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor care trebuie să cuprindă modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală şi în caz de incendiu.
(4) Instalaţiile electrice care alimentează receptoare cu rol de securitate la incendiu trebuie exploatate astfel încât să asigure alimentarea corespunzătoare cu energie electrică a tablourilor pompelor de incendiu a electrovanelor de incendiu, a instalaţiilor de desfumare, a ascensoarelor de pompieri şi a altor dispozitive de prevenire şi stingere a incendiilor, în limitele parametrilor proiectaţi şi cu respectarea prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate şi a instrucţiunilor producătorilor. În exploatare trebuie să se asigure:
a) funcţionarea tabloului general din care se face racordul, astfel încât aceasta să nu fie periclitată de un incendiu declanşat în clădirea respectivă;
b) verificarea periodică şi asigurarea protecţiei la foc a traseelor pe căile de alimentare cu energie electrică a tablourilor de distribuţie;
c) menţinerea legării coloanelor de alimentare a receptoarelor înaintea întrerupătorului general sau a siguranţelor generale;
d) existenţa dispozitivului de blocare sigilat, astfel încât să se evite erorile umane şi să nu permită întreruperea alimentării decât în caz de necesitate.
(5) La rezervoarele de înmagazinare a rezervei de apă de incendiu se asigură:
a) sigilarea vanelor în poziţie normală de lucru;
b) buna funcţionare a vanelor de incendiu;
c) manevrarea vanelor numai de către personalul special destinat pentru aceasta şi cu respectarea instrucţiunilor specifice;
d) controlul calităţii apei; la rezervoarele ce conţin numai apă pentru stingerea incendiilor se vor lua măsuri de primenire a acesteia în cazul apariţiei de microfloră, microfaună sau mirosuri neplăcute;
e) controlul anual al etanşeităţii şi curăţarea cuvei rezervoarelor;
f) protecţia împotriva accesului persoanelor străine de exploatare;
g) măsurile de funcţionare corespunzătoare pe timp de iarnă, stabilite în instrucţiunile specifice;
h) funcţionarea instalaţiei de semnalizare, optică şi acustică, a nivelului rezervei de incendiu, astfel încât în caz de necesitate să permită luarea măsurilor de utilizare a instalaţiilor hidro în regim de avarii stabilite prin instrucţiunile de exploatare, restrângerea sau suprimarea unor consumuri, înlăturarea operativă a avariei, întărirea regimului de control şi supraveghere p.s.i. etc. Se verifică atât indicatoarele locale de nivel ale rezervoarelor şi castelelor de apă, care trebuie să fie vizibile de la nivelul solului, cât şi sistemele prevăzute pentru transmiterea nivelurilor caracteristice de apă de incendiu în staţiile de pompare şi la serviciul pentru situaţii de urgenţă sau la punctul central de supraveghere a unităţii care are asigurat personal de serviciu permanent;
i) accesul autovehiculelor de intervenţie la punctul de alimentare cu apă direct din rezervor. Racordurile fixe ale conductei de aspiraţie vor avea garnituri de absorbţie şi racord înfundat, prevăzut cu lanţ şi asamblat la racordul fix, pentru a se evita pătrunderea corpurilor străine în conducta de aspiraţie şi înfundarea acesteia. Punctele de staţionare şi alimentare a pompelor mobile de incendiu direct din rezervoare vor fi marcate cu indicatoare, conform SR ISO 3864-1, SR ISO 3864-2, SR ISO 3864-3, şi menţinute libere.
(6) Spaţiile şi locurile în care sunt amplasate mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor (staţii de pompare a apei de incendiu, grupuri electrogene, încăperi pentru echipamente de control şi semnalizare, spaţii ale serviciilor pentru situaţii de urgenţă, dispecerate etc.) vor avea asigurată funcţionarea iluminatului de siguranţă pentru intervenţie şi de continuare a lucrului pe timpul teoretic de funcţionare a acestora, conform reglementărilor tehnice şi a instrucţiunilor specifice.
CAPITOLUL III
Echiparea şi dotarea cu mijloace de protecţie împotriva incendiilor
ART. 84
(1) Echiparea şi dotarea construcţiilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi documentaţiilor tehnice de proiectare.
(2) Echiparea cu instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor a clădirilor administrative din categoria monumentelor istorice se realizează conform prevederilor prezentei dispoziţii, având în vedere următoarele criterii:
a) asigurarea echipării cu instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiului a monumentelor înscrise în Lista patrimoniului mondial sau care sunt încadrate în categoria monumentelor istorice din grupa A - monumente istorice de valoare naţională şi universală;
b) prevederile lit. a) au caracter de recomandare şi pot fi aplicate şi pentru monumentele istorice din grupa B - monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local;
c) asigurarea echipării cu sisteme fixe de protecţie împotriva incendiilor în zonele speciale ale clădirii, cum ar fi încăperile cu valori patrimoniale deosebite conţinute construcţiei sau adăpostite ori în zonele în care se află colecţii unice de obiecte istorice şi la clădirile unicat din lemn, inclusiv protejarea exterioară a acestora.
ART. 85
În construcţiile şi spaţiile administrative se utilizează numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor certificate sau agrementate, potrivit legii.
ART. 86
Dotarea cu stingătoare de incendiu se asigură astfel: un stingător la o suprafaţă de 200 mp, dar minimum două pe nivel.
ART. 87
(1) Pentru stingătoarele portative, documentele de referinţă sunt Directiva 97/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune, SR EN 3 cu părţile sale, precum şi reglementările tehnice echivalente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European.
(2) Referitor la performanţele de stingere, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) stingătoarele cu pulbere trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 kg;
b) stingătoarele cu apă pulverizată/spumă trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 litri.
(3) Pentru stingătoarele mobile cu încărcătura nominală de 50 kg/l, documentele de referinţă sunt SR EN 1866-1 şi reglementările tehnice echivalente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică stingătoarelor care sunt fabricate şi/sau comercializate legal într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European, în conformitate cu specificaţiile normative în vigoare în aceste ţări.
ART. 88
(1) Stingătoarele de incendiu portative se întreţin în stare de funcţionare.
(2) Stingătoarele de incendiu portative se amplasează vizibil, în locurile prevăzute prin reglementările tehnice, astfel încât să se asigure accesul uşor atunci când se impune folosirea acestora în scopul pentru care sunt destinate.
(3) Amplasarea se poate face pe pardoseala încăperii sau pe pereţi, în suporturi speciale, în funcţie de instrucţiunile producătorului.
ART. 89
Se recomandă respectarea următoarelor valori ale distanţelor şi înălţimii de montare a stingătoarelor în perimetrul suprafeţei protejate: a) maximum 15 m, respectiv 20 m faţă de cele mai importante focare de incendiu din clasele A şi B; b) maximum 1,4 m înălţime faţă de pardoseală.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
ART. 90
(1) Proprietarul construcţiilor şi instalaţiilor aferente sau, după caz, persoana desemnată de acesta să le administreze, denumită în continuare administrator, conducătorul instituţiei/operatorului economic ori persoana care le utilizează în baza unui contract, a unei convenţii sau a unui act juridic similar încheiat în acest sens, denumită în continuare locatar, este obligată să asigure organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor în domeniul propriu de activitate, potrivit legii şi prevederilor prezentei dispoziţii.
(2) În construcţii şi instalaţii aferente este obligatorie organizarea, în condiţiile legii, a activităţii de control intern al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor.
(3) Controlul intern privind respectarea normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor se execută, după caz, potrivit legii, de proprietar/administrator/locator, conducătorul instituţiei/operatorului economic, de structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadrul operatorului economic/instituţiei, de conducătorii locurilor de muncă, de cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, de personalul din serviciul pentru situaţii de urgenţă din structurile locatorului ori locatarului, de persoane fizice sau juridice autorizate pentru desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor, pe bază de contract.
ART. 91
Rezultatele controlului desfăşurat de către inspectorii de prevenire din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti şi de către personalul cu atribuţii de control în domeniul apărării împotriva incendiilor, se menţionează în procesele-verbale de control, se consemnează în registrul de control şi se analizează de persoanele enumerate la art. 90 şi de personalul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
ART. 92
(1) În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, proprietarul/conducătorul instituţiei/operatorului economic/administratorul/locatarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.
(2) Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate.
---------------
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 9 august 2010
În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (1) şi (2) şi art. 11 lit. c) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.490/2004, cu modificările ulterioare, precum şi cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul administraţiei şi internelor emite următorul ordin:
ART. 1
Se aprobă Dispoziţiile generale privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*
Prezentul ordin a fost adoptat conform procedurii de notificare prevăzute de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 204 din 21 iulie 1998, cu modificările ulterioare.
Ministrul administraţiei şi internelor,
Vasile Blaga
Bucureşti, 27 iulie 2010.
Nr. 166.
ANEXA 1
DISPOZIŢII GENERALE
privind apărarea împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente
CAPITOLUL I
Scop şi domeniu de aplicare
ART. 1
Prezentele dispoziţii generale de apărare împotriva incendiilor la construcţii şi instalaţiile aferente, denumite în continuare dispoziţii generale, au ca scop stabilirea cerinţelor minime necesare privind reducerea riscului de incendiu, protecţia utilizatorilor, a forţelor care acţionează la intervenţie, a bunurilor şi a mediului la construcţii şi instalaţiile aferente.
ART. 2
(1) Prezentele dispoziţii generale se aplică la exploatarea următoarelor categorii de construcţii şi instalaţii aferente acestora:
a) construcţii şi spaţii administrative;
b) săli multifuncţionale, biblioteci şi ateliere de proiectare din clădiri civile;
c) spaţii de arhivare şi magazii din clădiri civile;
d) parcaje, garaje din clădiri civile cu cel mult 10 locuri de parcare;
e) spaţii pentru prepararea şi servirea mesei din clădiri civile;
f) căi de acces şi intervenţie, ascensoare de pompieri;
g) instalaţii utilitare aferente construcţiilor: electrice, de încălzire, ventilare-climatizare, gaze sau sanitare;
h) construcţii, spaţii şi încăperi aferente sistemelor şi instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor.
(2) Prevederile prezentelor dispoziţii generale se aplică pe întreaga perioadă de exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor aferente acestora, indiferent de titularul dreptului de proprietate.
(3) Nu fac obiectul prezentelor dispoziţii generale categoriile de construcţii şi instalaţii prevăzute la alin. (1) din ramuri sau sectoare de activitate pentru care sunt emise reglementări specifice potrivit legii.
ART. 3
Prezentele dispoziţii generale se completează cu prevederile Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007, şi ale reglementărilor tehnice din domeniul apărării împotriva incendiilor aplicabile exploatării construcţiilor şi instalaţiilor aferente.
CAPITOLUL II
Reguli şi măsuri specifice de prevenire a incendiilor
SECŢIUNEA 1
Construcţii şi spaţii administrative
ART. 4
Pe timpul exploatării încăperilor, compartimentelor şi spaţiilor aferente construcţiilor şi spaţiilor administrative trebuie luate măsuri de reducere la minim a riscului de incendiu, prin limitarea la strictul necesar a cantităţilor de materiale combustibile şi a eventualelor surse cu potenţial de aprindere a acestora.
ART. 5
Se interzice amenajarea de boxe sau depozitarea de materiale cu pericol de incendiu în casele scărilor, sub rampele scărilor, în poduri şi subsoluri.
ART. 6
În construcţiile şi în spaţiile administrative pot fi păstrate lichide inflamabile în cantitate totală de maximum 25 l, în bidoane metalice închise şi în locuri special amenajate, pentru curăţenie, igienizare, deparazitare sau dezinsecţie.
ART. 7
(1) Curăţarea pardoselii cu benzină, neofalină sau alte lichide inflamabile este interzisă.
(2) Operaţiunea de curăţare se poate face numai cu materiale special destinate, la lumina zilei şi cu respectarea instrucţiunilor precizate de producător, precum şi a următoarelor reguli şi măsuri:
a) interzicerea fumatului şi a oricăror lucrări cu foc deschis pe toată perioada desfăşurării activităţii;
b) scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi întreruperea iluminatului electric, precum şi a utilizării gazelor naturale ori lichefiate;
c) asigurarea ventilării necesare.
ART. 8
Se interzice folosirea cu defecţiuni şi improvizaţii a aparatelor electrocasnice de tipul radiatoarelor, reşourilor, fiarelor de călcat în birouri, oficii şi în alte încăperi aferente construcţiilor şi spaţiilor administrative.
ART. 9
Se interzic fumatul şi utilizarea focului deschis, precum şi utilizarea mijloacelor de iluminat cu flacără deschisă în spaţiile în care se desfăşoară activităţi administrative, în podurile, subsolurile şi în alte locuri cu risc de incendiu din construcţiile în care acestea sunt amplasate.
ART. 10
(1) În construcţiile şi spaţiile administrative activitatea se organizează astfel încât să nu se creeze aglomerări ale persoanelor şi supraîncărcare cu mobilier şi echipamente specifice care să îngreuneze sau să blocheze evacuarea în caz de incendiu.
(2) Deşeurile de hârtie din birouri se colectează în coşuri şi se evacuează la terminarea programului.
ART. 11
La terminarea programului de lucru, aparatele electrocasnice şi mijloacele de încălzire/ventilaţie/climatizare locală se deconectează, iar iluminatul artificial şi alimentarea cu energie electrică a calculatoarelor şi a altor aparate cu alimentare electrică care nu necesită funcţionare permanentă se întrerup.
SECŢIUNEA a 2-a
Săli multifuncţionale, biblioteci şi ateliere de proiectare
ART. 12
În sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare nu se admite accesul unui număr mai mare de utilizatori decât cel stabilit prin proiectul tehnic al construcţiei.
ART. 13
Se interzic fumatul în alte locuri decât cele special amenajate şi utilizarea focului deschis în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare, precum şi iluminarea cu flacără deschisă.
ART. 14
În sălile şi în încăperile în care încălzirea se face cu sobe, alimentarea cu combustibil a acestora se întrerupe, de regulă, înainte de a se permite accesul utilizatorilor în interiorul lor.
ART. 15
În locurile pentru fumat special amenajate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare se asigură scrumiere pentru colectarea resturilor de ţigări şi chibrituri, care se amplasează la o distanţă de minimum 1,5 m faţă de draperii şi perdele.
ART. 16
Covoarele, mochetele, preşurile utilizate în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare, pe holuri, coridoare, culoare şi scări se fixează în pardoseală, pentru a nu împiedica evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu.
ART. 17
La amplasarea mobilierului în sălile multifuncţionale, în biblioteci şi atelierele de proiectare se asigură culoare de circulaţie corespunzător dimensionate, potrivit cerinţelor normativului de proiectare şi prezentelor dispoziţii generale.
ART. 18
În sălile multifuncţionale se asigură următoarele măsuri:
a) scaunele şi băncile se fixează, de regulă, de pardoseală;
b) când suprafaţa utilă care revine utilizatorului este mai mare de 2,5 mp/loc şi numărul utilizatorilor nu depăşeşte 20 de persoane, se admit scaune nefixate de pardoseală;
c) în sălile care se încadrează în categoria sălilor aglomerate, iar suprafaţa care revine utilizatorului este mai mică de 1,5 mp/loc, scaunele şi băncile se fixează obligatoriu de pardoseală;
d) în sălile a căror capacitate nu depăşeşte 200 de locuri, scaunele şi băncile pot fi nefixate de pardoseală, cu condiţia consolidării lor pe transversale în pachete de 5 scaune.
ART. 19
În biblioteci se au în vedere următoarele măsuri:
a) mesele pentru maximum 8 locuri se amplasează cu cel puţin o latură lângă un culoar de evacuare;
b) mesele dreptunghiulare amplasate cu latura lungă perpendiculară pe culoarele de evacuare au pe fiecare latură cel mult 8 locuri, dacă există acces la un singur culoar, şi, respectiv, 16 locuri, dacă există acces la două culoare de evacuare; în capetele acestor mese nu se amplasează scaune pe culoarele de evacuare;
c) dacă numărul de locuri pe o latură este mai mare de 3, între un culoar de evacuare şi perete, sau de 6, între două culoare de evacuare, se prevăd treceri de acces la culoarele de evacuare cu lăţimea de minimum 0,45 m;
d) lăţimea liberă a culoarelor de evacuare se stabileşte în raport cu numărul utilizatorilor, conform numărului de fluxuri determinat prin calcul, fără a fi mai mică de 0,90 m, respectiv 0,80 m în cazul utilizării scaunelor rabatabile;
e) la stabilirea lăţimilor libere de trecere se au în vedere şi dimensiunile scaunelor, considerându-se retrase la o distanţă de 0,15 m de marginea mesei.
ART. 20
Cărţile, registrele, dosarele, manuscrisele, fişele şi alte documente similare se depozitează în rafturi sau stive, în încăperi cu parametri de mediu şi nivele de performanţă adecvate, astfel încât să fie ferite de surse de aprindere.
ART. 21
Între rafturile sau stivele de depozitare se asigură spaţii libere pentru accesul şi evacuarea cu uşurinţă în caz de necesitate.
ART. 22
Pentru protecţia bunurilor de valoare, bibliotecile trebuie echipate şi dotate şi cu sistemele, instalaţiile şi mijloacele corespunzătoare de protecţie împotriva incendiilor, potrivit reglementărilor tehnice.
ART. 23
Atunci când sălile multifuncţionale se încadrează în categoria sălilor aglomerate sau a încăperilor cu aglomerări de persoane, se respectă în exploatare şi măsurile specifice acestora.
SECŢIUNEA a 3-a
Spaţii de arhivare şi magazii din clădiri civile
ART. 24
În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate următoarele reguli:
a) la amplasarea materialelor periculoase se ţine seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, în privinţa atât a posibilităţilor de reacţie reciprocă, cât şi a compatibilităţii faţă de produsele de stingere;
b) se asigură menţinerea compartimentărilor precizate prin proiectul tehnic al construcţiei; orice modificări se pot face numai pe baza unor documentaţii tehnice elaborate potrivit reglementărilor specifice;
c) produsele inflamabile se etichetează şi se depozitează în locuri special amenajate, marcate corespunzător, şi în cantităţile precizate prin proiectul tehnic al construcţiei;
d) produsele textile şi alte materiale combustibile se depozitează la distanţe de cel puţin 1,00 m faţă de sursele de căldură, atunci când acestea există şi sunt stabilite prin proiectul tehnic al construcţiei;
e) hârtia, cărţile şi documentele de arhivă se depozitează în stive sau rafturi, asigurându-se spaţii sau culoare pentru intervenţie în caz de incendiu;
f) la depozitarea hârtiei, cărţilor şi a documentelor de arhivă în rafturi sau stive se asigură distanţe faţă de corpurile de iluminat şi alte instalaţii, potrivit reglementărilor tehnice;
g) deşeurile de hârtie, ambalajele rezultate în urma despachetărilor, sortărilor şi livrărilor se colectează şi se îndepărtează zilnic din spaţiile de depozitare;
h) amplasarea rafturilor şi a mobilierului specific se realizează fără a reduce gabaritele căilor de acces şi evacuare în caz de incendiu;
i) se interzice blocarea sau îngreunarea accesului la mijloacele de primă intervenţie;
j) se interzice blocarea uşilor de pe traseele de evacuare.
ART. 25
Se interzice accesul persoanelor străine neînsoţite în spaţiile de arhivare şi în magazii.
ART. 26
Se interzice depozitarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a buteliilor de gaze petroliere lichefiate, a recipientelor cu gaze sub presiune sau a oricăror alte materiale care pot produce explozii sau incendii.
ART. 27
(1) Vopselurile şi lacurile inflamabile se păstrează în încăperi separate, cu respectarea cerinţelor din fişele tehnice de securitate, ferite de umezeală, razele solare, acizi şi emanaţii de gaze.
(2) La depozitare se respectă instrucţiunile stabilite de producător şi reglementările tehnice.
ART. 28
Corpurile de iluminat incandescente din spaţiile de arhivare şi din magazii se protejează cu globuri de protecţie, iar atunci când prin natura activităţii există posibilitatea de a fi lovite, se montează şi apărători de protecţie.
ART. 29
Este interzisă executarea în spaţiile de arhivare şi în magazii a lucrărilor care utilizează focul deschis. Atunci când nu pot fi evitate, aceste lucrări se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, emis conform Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 163/2007.
ART. 30
Spaţiile de siguranţă, precum şi cele destinate circulaţiei, intervenţiei şi evacuării în caz de incendiu se menţin permanent libere, conform planului de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase.
ART. 31
Se interzice fumatul în spaţiile de arhivare şi în magazii.
ART. 32
La terminarea programului de lucru, instalaţia electrică din spaţiile de arhivare şi din magazii se deconectează de la sursele de alimentare, cu excepţia iluminatului de siguranţă şi a celui care alimentează sistemele şi instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor.
ART. 33
În interiorul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor se păstrează în permanenţă ordine şi curăţenie.
ART. 34
Se interzice folosirea în spaţiile de arhivare şi în magazii a reşourilor şi radiatoarelor electrice, precum şi a lămpilor electrice defecte, cu improvizaţii sau neasigurate cu globuri de sticlă şi grătare de protecţie.
ART. 35
În spaţiile de arhivare şi în magazii este interzisă păstrarea unor lichide inflamabile care nu constituie obiect al activităţii.
ART. 36
Este interzis a se păstra în spaţiile de arhivare şi în magazii, chiar şi numai temporar, obiecte străine de inventarul acestora.
ART. 37
Personalul spaţiilor de arhivare şi al magaziilor trebuie să supravegheze, conform instrucţiunilor furnizorului, materialele periculoase care prezintă sensibilitate la încălzire sau la reacţii în contact cu alte materiale.
ART. 38
Depozitarea şi manipularea materialelor şi substanţelor combustibile se fac în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării naturii riscurilor de incendiu şi a stabilirii procedeelor şi produselor de stingere ori de neutralizare adecvate.
ART. 39
Dispunerea materialelor şi substanţelor periculoase în spaţiile de arhivare şi în magazii se face potrivit planului de depozitare.
ART. 40
Se interzice depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementările tehnice sau prin documentaţiile tehnice de proiectare a construcţiei.
ART. 41
Este interzisă depozitarea materialelor combustibile şi explozive fără fişe tehnice de securitate.
ART. 42
(1) În spaţiile de arhivare şi în magazii trebuie respectate distanţele de siguranţă dintre elementele de încălzire neizolate şi materialele combustibile depozitate.
(2) Faţă de corpurile de iluminat se respectă distanţele prevăzute în reglementările tehnice.
(3) Faţă de duzele de debitare a apei ale instalaţiilor sprinkler şi drencer se asigură distanţele necesare funcţionării eficiente a acestora, potrivit reglementării tehnice specifice.
ART. 43
Rafturile se realizează, pe cât posibil, din materiale incombustibile, clasele de reacţie la foc minimum A2, şi se asigură împotriva răsturnării sau căderii materialelor depozitate.
ART. 44
Este interzisă amenajarea arhivelor în subsoluri, poduri şi mansarde, cu excepţia cazurilor în care aceste spaţii au fost prevăzute prin proiectul tehnic al construcţiei.
ART. 45
Pentru fiecare spaţiu de arhivare şi magazie trebuie să fie întocmite planuri de depozitare şi de intervenţie în caz de incendiu, precum şi instrucţiuni specifice de apărare împotriva incendiilor.
SECŢIUNEA a 4-a
Parcaje şi garaje din clădiri civile cu cel mult 10 locuri de parcare
ART. 46
Parcarea autovehiculelor în parcaje şi garaje se face astfel încât să se asigure evacuarea rapidă a acestora în caz de incendiu.
ART. 47
În spaţiile destinate parcării şi garării autovehiculelor se interzic următoarele:
a) alimentarea cu combustibil a autovehiculelor, completarea sau scoaterea de carburant din rezervoare ori transvazarea lichidelor combustibile;
b) încărcarea acumulatoarelor, cu excepţia locurilor special amenajate;
c) fumatul şi utilizarea focului deschis sub orice formă;
d) utilizarea flăcării deschise sau a altor surse de foc pentru pornirea motoarelor ori în alte scopuri;
e) amenajarea de încăperi şi spaţii cu altă destinaţie sau utilizarea în alte scopuri a spaţiilor destinate parcării subterane;
f) parcarea autovehiculelor în afara spaţiilor special destinate şi marcate în acest scop;
g) executarea operaţiilor şi lucrărilor de întreţinere sau de reparare a autovehiculelor, indiferent de natura, durata sau complexitatea acestora, cu excepţia necesităţii înlocuirii roţilor şi a desfăşurării activităţilor conexe admise;
h) accesul în parcajul subteran al autovehiculelor şi remorcilor acestora cu substanţe inflamabile, explozive, radioactive, corozive ori care pot iniţia incendii, în afara carburanţilor şi lubrifianţilor autovehiculelor.
ART. 48
Se interzice depozitarea, chiar şi temporară, de carburanţi, lubrifianţi, uleiuri şi alte materiale combustibile şi inflamabile în aceste spaţii.
SECŢIUNEA a 5-a
Spaţii pentru prepararea şi servirea mesei din clădiri civile
ART. 49
Amenajarea sălilor pentru servirea mesei se face cu menţinerea spaţiilor de siguranţă între elementele de mobilier, astfel încât să fie asigurate căile de evacuare, iar pentru uşile amplasate pe căile de evacuare se asigură sensul de deschidere spre exterior, potrivit reglementărilor tehnice specifice, precum şi menţinerea descuiată a acestora, pe întreaga durată cât sunt prezente persoane în sală.
ART. 50
(1) În spaţiile de preparare a hranei se asigură realizarea următoarelor măsuri:
a) menţinerea permanentă a curăţeniei şi ordinii, ca de exemplu: curăţarea petelor/scurgerilor de grăsimi/ulei, amenajarea de cutii pentru cârpele îmbibate cu grăsimi, separat de cele pentru resturi de ţigări, păstrarea cârpelor de lucru departe de sursele de aprindere;
b) amenajarea şi marcarea locurilor speciale în care se depozitează materiale combustibile provenite din ambalaje, precum: material lemnos, cartoane, hârtii, talaş, paie, polistiren, textile şi altele asemenea;
c) amenajarea, organizarea şi întreţinerea în bune condiţii a căilor de acces şi evacuare şi evitarea blocării acestora;
d) aparatele electrocasnice de tipul cafetierelor, friteuzelor, cuptoarelor cu microunde şi altele similare se utilizează conform instrucţiunilor producătorilor şi se deconectează întotdeauna de la priză, atunci când nu sunt folosite.
(2) În aceste spaţii se interzic:
a) folosirea mijloacelor şi dispozitivelor termice de preparare a hranei, cu defecţiuni, improvizaţii ori fără supravegherea şi respectarea instrucţiunilor specifice de apărare împotriva incendiilor;
b) depozitarea buteliilor de GPL, altele decât cele aflate în uz;
c) pregătirea diverselor preparate în aşa fel încât să prezinte pericol de incendiu;
d) umplerea vaselor cu uleiuri şi grăsimi comestibile peste limită sau manipularea necorespunzătoare a acestora;
e) lăsarea produselor alimentare/culinare, precum ulei/grăsime, alcool, care prezintă pericol de incendiu, în apropierea/pe sursele de aprindere;
f) lăsarea nesupravegheată a mijloacelor şi a dispozitivelor termice de preparare a hranei.
ART. 51
Maşinile de gătit, grătarele pentru fript, aragazurile, cuptoarele şi celelalte utilaje care degajă temperaturi ridicate se amplasează la o distanţă de cel puţin un m de elementele combustibile ale construcţiilor sau de materialele combustibile din încăperi.
ART. 52
(1) Sunt obligatorii efectuarea verificării periodice a mijloacelor de preparat şi încălzit hrană şi remedierea de îndată a deficienţelor sesizate, în aşa fel încât acestea să nu constituie surse de producere a incendiilor.
(2) Se interzice verificarea scăpărilor de gaze cu flacără deschisă.
(3) Verificarea scăpărilor de gaze se face doar cu emulsie de apă şi săpun.
ART. 53
(1) Maşinile de gătit şi grătarele pentru fript se echipează cu hote şi tubulaturi de ventilaţie prevăzute cu site de protecţie sau clapete şi, după caz, cu instalaţii de stingere specifice.
(2) Hotele şi tubulaturile de ventilaţie ce deservesc maşinile de gătit, grătarele pentru fript, cuptoarele pentru copt se curăţă şi se degresează săptămânal şi ori de câte ori este nevoie.
(3) Se interzice curăţarea hotelor prin ardere.
ART. 54
În imediata apropiere a fiecărei maşini de gătit cu gaze naturale/lichefiate se afişează instrucţiuni de exploatare a gazelor, iar manipularea robinetelor se face numai cu chei speciale.
ART. 55
(1) Instrucţiunile de exploatare recomandate de producător se afişează în dreptul fiecărui echipament din dotarea încăperii pentru prepararea hranei.
(2) În cadrul instrucţiunilor de exploatare se prevăd reguli specifice de intervenţie în caz de incendiu.
ART. 56
La terminarea programului de lucru în aceste spaţii se efectuează următoarele operaţiuni obligatorii:
a) întreruperea alimentării cu energie a maşinilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor pentru preparat şi încălzit hrană;
b) verificarea închiderii tuturor robinetelor de gaz de pe conducte şi recipiente;
c) evacuarea deşeurilor rezultate în urma desfăşurării activităţii şi efectuarea curăţeniei la locul de muncă;
d) întreruperea iluminatului artificial, încuierea şi, după caz, predarea cheilor la locurile stabilite de persoanele cu atribuţii de conducere.
SECŢIUNEA a 6-a
Căi de acces şi intervenţie, ascensoare de pompieri
ART. 57
(1) Intrările în incinte şi circulaţiile carosabile din interiorul acestora, prin care se asigură accesul la clădiri şi instalaţii, la racordurile de alimentare cu apă, reţele, bazine, râuri, lacuri, rampe, traversările de cale ferată, trebuie întreţinute, indiferent de sezon, practicabile, curate şi libere de orice obstacole care ar putea împiedica intervenţia operativă pentru stingerea incendiilor.
(2) Căile de acces şi intervenţie se marchează în mod corespunzător ori, după caz, se prevăd cu circulaţii ocolitoare.
ART. 58
Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţii operative în caz de incendiu în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, a stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora trebuie să fie asigurat în permanenţă la:
a) toate construcţiile administrative;
b) toate mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale acestora, cum sunt: centrale şi butoane de semnalizare manuală a incendiilor, staţii de pompare a apei, hidranţi de incendiu, stingătoare, panouri de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale;
c) toate dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu, cortine de siguranţă, trape de evacuare a fumului, sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de ventilare, uşi şi obloane de închidere a golurilor din elementele de compartimentare împotriva incendiilor;
d) toate tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat, de forţă şi de siguranţă, precum şi la sursele de alimentare de rezervă care sunt destinate alimentării receptoarelor electrice cu rol în caz de incendiu;
e) alte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu, ca de exemplu vehicule pentru tractare sau transport, cisterne ori autocisterne pentru apă.
ART. 59
Persoanele juridice sau persoanele fizice care deţin ori administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele prevăzute la art. 58 trebuie să semnaleze prin indicatoare, potrivit prevederilor legale în vigoare, SR ISO 3864-1, SR ISO 3864-2, SR ISO 3864-3 şi SR ISO 6309, poziţionarea acestora şi să atenţioneze asupra regulilor care trebuie respectate.
ART. 60
Peste şanţurile şi săpăturile executate pe căile de circulaţie, în cazul efectuării unor lucrări, se realizează treceri, podeţe provizorii bine consolidate sau se asigură căi de acces şi circulaţie ocolitoare, semnalizate corespunzător.
ART. 61
(1) Liniile de cale ferată de pe teritoriul incintelor nu trebuie să împiedice accesul liber şi rapid al maşinilor şi utilajelor pentru stingerea incendiilor, iar eventualele intersecţii se menţin libere.
(2) Staţionarea locomotivelor şi a vagoanelor de cale ferată în intersecţiile cu alte drumuri sau căile de acces rutiere este interzisă.
ART. 62
Accesul la hidranţi, mijloace speciale de stingere, stingătoare de incendiu, vane principale ale conductelor de apă, gaze, combustibil lichid sau lichide inflamabile, tablouri electrice de distribuţie trebuie lăsat liber pentru ca în caz de pericol să se poată interveni nestânjenit.
ART. 63
Sunt interzise blocarea căilor de acces şi intervenţie cu materiale care să reducă lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări la acestea prin care să se înrăutăţească situaţia iniţială.
ART. 64
Platformele de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi, prevăzute în imediata vecinătate a construcţiilor, trebuie marcate corespunzător şi menţinute libere.
ART. 65
Ascensoarele de pompieri se menţin permanent în stare de funcţionare pentru a putea fi utilizate operativ în caz de necesitate.
ART. 66
La ascensoarele de pompieri cu care sunt echipate clădirile înalte şi foarte înalte şi parcajele subterane pentru autovehicule se respectă prevederile Directivei 95/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 1995 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la ascensoare, transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a ascensoarelor, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 67
(1) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în spaţiile prevăzute în secţiunile 1 - 5 trebuie instruiţi asupra modului de îndeplinire a sarcinilor ce le revin din planurile de evacuare şi a celor de intervenţie, atât la angajare, la schimbarea locului de muncă şi periodic.
(2) Salariaţii operatorilor economici şi ai instituţiilor care desfăşoară activităţi în construcţiile ori în spaţiile prevăzute în secţiunile 1 - 5 au obligaţia de a participa la instruiri, exerciţii şi aplicaţii tactice de prevenire şi stingere a incendiilor, organizate potrivit dispoziţiilor legale.
ART. 68
Planurile de evacuare şi cele de intervenţie trebuie actualizate şi afişate conform reglementărilor specifice.
SECŢIUNEA a 7-a
Instalaţii utilitare aferente construcţiilor
ART. 69
(1) Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor, cum sunt cele de gaze, electrice, de apă, de încălzire, de ventilare, de climatizare, de canalizare şi altele asemenea, precum şi instalaţiile tehnologice se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de apărare împotriva incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de iniţiere şi/sau de propagare a incendiilor.
(2) Pentru buna exploatare a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor este obligatorie respectarea întocmai a proiectului tehnic al construcţiei, a prevederilor instrucţiunilor de exploatare, întreţinere şi reparaţii cuprinse în proiect şi a reglementărilor tehnice specifice de exploatare şi de urmărire a comportării în timp a construcţiilor.
ART. 70
Instalaţiile utilitare aferente construcţiilor trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din reglementările specifice de apărare împotriva incendiilor.
ART. 71
Pe timpul exploatării instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor se interzic:
a) neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;
b) funcţionarea fără sistemele, aparatele şi echipamentele necesare conform instrucţiunilor de funcţionare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;
c) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare;
d) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;
e) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat;
f) utilizarea de improvizaţii care să prezinte risc de incendiu şi/sau de explozie;
g) neasigurarea protecţiei la foc corespunzătoare faţă de materialele şi substanţele combustibile existente în spaţiul în care sunt utilizate;
h) lăsarea în funcţiune a instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor peste programul stabilit, în cazurile în care instrucţiunile specifice interzic acest lucru.
ART. 72
Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice specifice.
ART. 73
Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice, conform instrucţiunilor specifice şi reglementărilor tehnice, este obligatorie.
ART. 74
La exploatarea instalaţiilor electrice se interzic:
a) înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele necalibrate;
b) racordarea unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor;
c) supraîncărcarea instalaţiei electrice, respectiv a conductoarelor, cablurilor, întrerupătoarelor, comutatoarelor, prizelor şi transformatoarelor;
d) lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice, în cazul demontării parţiale a unei instalaţii;
e) folosirea legăturilor provizorii prin introducerea conductoarelor electrice, fără ştecher, direct în prize;
f) utilizarea prizelor fără prevederea dispozitivului de protecţie diferenţială şi de limitare a puterii, amplasate la distanţă mai mică de 1,00 m de materiale combustibile ori în incinta depozitelor şi a magaziilor cu materiale combustibile;
g) utilizarea receptorilor de energie electrică de tipul radiatoarelor, reşourilor, fiarelor de călcat, aerotermelor etc. improvizaţi şi fără asigurarea măsurilor de izolare faţă de materialele şi elementele combustibile din spaţiul sau din încăperea respectivă;
h) utilizarea lămpilor mobile ori portative, alimentate prin cordoane improvizate şi/sau uzate;
i) folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumină ori a abajururilor improvizate, din carton, hârtie sau din alte materiale combustibile;
j) aşezarea pe motoarele electrice a unor materiale combustibile precum cârpe, hârtii, folii de mase plastice sau altele similare;
k) folosirea în stare defectă, uzată şi/sau cu improvizaţii a instalaţiei electrice şi/sau a receptorilor electrici;
l) suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare, dacă aceasta nu este prevăzută din fabricaţie;
m) introducerea în interiorul panourilor, nişelor, tablourilor, canalelor sau al tunelelor electrice a obiectelor de orice fel;
n) depozitarea de obiecte şi/sau de materiale combustibile în posturile de transformare şi/sau în încăperile tablourilor generale de distribuţie electrică;
o) depozitarea sau păstrarea materialelor combustibile în apropierea posturilor de transformare şi/sau în încăperile tablourilor generale de distribuţie, precum şi blocarea accesului la aceste încăperi cu astfel de materiale;
p) efectuarea lucrărilor de întreţinere, revizii şi reparaţii de către personal necalificat şi neautorizat.
ART. 75
La exploatarea instalaţiilor de gaze se respectă următoarele reguli principale:
a) verificarea şi menţinerea în bună stare de funcţionare a instalaţiei şi a elementelor componente, pentru înlăturarea oricărei posibilităţi de scurgere a gazelor;
b) în cazul în care se constată miros de gaze, înainte de a se aprinde focul, se aeriseşte încăperea respectivă şi se depistează şi se înlătură de către personal autorizat defectele care au provocat scăpările de gaze;
c) aprinderea şi stingerea focului se execută numai de către personal instruit în acest scop, lângă fiecare sobă afişându-se câte o etichetă pe care se menţionează, pe lângă ora de aprindere şi stingere, următorul text: "Pentru aprinderea şi stingerea focului răspunde (numele şi prenumele persoanei)";
d) înainte de aprinderea arzătorului de gaze, robinetul trebuie să fie închis, iar când arzătorul este în funcţiune, uşa cenuşarului se deschide;
e) atât la aprinderea, cât şi la stingerea focului, gazele se menţin închise şi se deschid mai întâi de la robinetul principal, de siguranţă, apoi de la robinetul de manevră al arzătorului ori aparatului;
f) se interzice folosirea gazelor în sobele sau în aparatele defecte şi a căror etanşeitate nu este asigurată;
g) depistarea scăpărilor de gaze se va face numai cu emulsie de apă şi săpun.
ART. 76
(1) La exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală se respectă prevederile reglementării tehnice specifice şi următoarele reguli principale:
a) exploatarea centralelor termice, precum şi a instalaţiilor de cazane aferente se efectuează numai de către personal instruit în domeniu sau, după caz, autorizat potrivit legii;
b) se interzice depozitarea în centrala termică a unor utilaje sau materiale care nu au legătură cu exploatarea efectivă a acesteia;
c) aparatele pentru controlul temperaturii şi presiunii din cazane şi conducte, indicatoarele de nivel pentru combustibil, supapele de siguranţă etc. se menţin în perfectă stare de funcţionare;
d) cazanele alimentate cu combustibil lichid se prevăd, în faţa focarelor, sub injectoare, cu tăvi metalice umplute cu nisip, pentru colectarea eventualelor scurgeri provenite din instalaţii, iar scurgerile accidentale de combustibil se colectează şi se înlătură imediat ce se constată;
e) rezervoarele pentru consum zilnic se prevăd cu conducte de preaplin, conducte de aerisire, indicatoare de nivel şi se întreţin corespunzător, iar la acestea nu se instalează indicatoare de nivel din sticlă;
f) se interzice folosirea focului deschis pentru fluidizarea combustibilului din rezervoare, prin încălzire;
g) înainte de aprinderea combustibilului la injectoare se verifică focarul şi se îndepărtează eventualele scurgeri de combustibil;
h) focarele şi canalele de fum se ventilează timp de 10 minute folosindu-se instalaţia prevăzută pentru aceasta, respectiv pentru evacuarea gazelor arse;
i) aprinderea combustibilului pulverizat în focarele cazanelor se efectuează fie electric, fie cu ajutorul unei torţe fixate pe o vergea metalică lungă de circa 80 cm, nefiind admise improvizaţiile;
j) se interzice reaprinderea focului de la zidăria incandescentă a focarului sau de la flacăra altui arzător;
k) centralele termice care folosesc combustibil gazos se pun în funcţiune numai după verificarea arzătoarelor şi numai dacă acestea corespund presiunii din conductele de gaze, în limitele prevăzute de norme;
l) controlul etanşeităţii conductelor, instalaţiilor şi echipamentelor cu gaz se face cu emulsie de apă şi săpun sau prin altă metodă indicată de specificaţiile tehnice; se interzice controlul etanşeităţii la gaze cu flacără;
m) la instalaţiile cu combustibil gazos neautomatizate, aprinderea arzătoarelor cu gaze în focarele cazanelor de la centralele termice se face respectând principiul gaz pe flacără;
n) pentru fiecare cazan se asigură efectuarea periodică a reviziei şi a lucrărilor de reparaţii, potrivit termenelor prevăzute de reglementările specifice;
o) la canale şi la coşul de fum se asigură desfundarea şi curăţarea periodică, conform instrucţiunilor de exploatare, etanşeitatea, funcţionarea accesoriilor pentru reglare şi siguranţă, clapete de explozie, şibăre, integritatea izolaţiei termice;
p) la instalaţiile de alimentare, depozitare, ardere cu combustibil lichid, gazos se asigură funcţionarea pompelor de alimentare cu combustibil, arzătoarelor, corespunzător cărţii tehnice şi parametrilor proiectaţi, oprirea automată a arzătoarelor cazanelor în cazul întreruperii alimentării cu gaze, aer sau energie electrică şi în cazul atingerii temperaturii ori presiunii maxim admise a agentului termic, evacuarea prin preaplin a excesului de combustibil lichid din rezervoare la depăşirea nivelului maxim, trecerea de la un combustibil la altul, la agregatele mixte cu ardere: gaze sau combustibil lichid, decuplarea pompei la trecerea pe gaze şi etanşeitatea conductelor, pompelor, armăturilor rezervoarelor şi îndeosebi a racordurilor la arzătoare;
q) la instalaţiile de ardere a cărbunelui se asigură funcţionarea automată a sistemelor de alimentare cu cărbune şi de evacuare a zgurii şi cenuşii, reducerea intensităţii arderii în cazul întreruperii alimentării cu aer sau energie electrică şi oprirea automată a alimentării în cazul atingerii temperaturii ori presiunii-limită a agentului termic. Evacuarea zgurii şi cenuşii se face în locuri amenajate, utilizând mijloace realizate din materiale incombustibile. Cenuşa şi zgura se stropesc cu apă;
r) instalaţiile de încălzire cu aer cald, conductele, aerotermele şi bateriile de încălzire se curăţă periodic de depunerile de praf combustibil şi nu se depozitează lichide inflamabile, materiale combustibile şi recipienţi cu gaze sub presiune în jurul bateriilor de încălzire sau al aerotermelor;
s) este interzisă depunerea pe radiatoare şi pe conductele termice a vaselor cu lichide inflamabile, a articolelor de îmbrăcăminte şi a altor materiale combustibile;
t) oprirea funcţionării cazanelor este obligatorie atunci când se constată creşterea sau scăderea nivelului apei în afara limitelor admise, fără a putea fi readus la nivelul normal, defectarea unor aparate de control sau a dispozitivelor de siguranţă, spargerea unor ţevi în interiorul cazanului, aprinderea depunerilor de funingine şi cocs în canalele de fum etc.
(2) La punctele de descărcare a carburanţilor lichizi se aplică următoarele măsuri:
a) autocisterna se leagă mai întâi la borna de împământare, în vederea descărcării electricităţii statice;
b) operaţiile de racordare şi deracordare, precum şi descărcarea carburanţilor se realizează numai cu motorul oprit;
c) şoferul supraveghează permanent descărcarea şi începe operaţia numai după ce se asigură că starea mijlocului de transport este corespunzătoare din punctul de vedere al siguranţei la foc;
d) pe timpul descărcării autocisternei, în zona gurii de descărcare este interzisă circulaţia altor vehicule, accesul persoanelor neautorizate, precum şi focul deschis sau fumatul;
e) la terminarea operaţiei de descărcare a combustibilului, racordul conductei de umplere a rezervorului se închide etanş, cu dispozitivul special prevăzut în acest scop.
(3) La exploatarea sobelor cu sau fără acumulare de căldură şi a maşinilor şi aparatelor de încălzit şi de gătit se au în vedere următoarele măsuri:
a) materialele sau elementele combustibile situate în faţa focarelor şi cenuşarelor se aşază la distanţă de minimum 1,25 m faţă de acestea, iar cele greu combustibile pot fi la 1,00 m;
b) în încăperile în care sunt amplasate sobele se interzice depozitarea materialului combustibil peste consumul necesar pentru 24 de ore;
c) depozitarea materialelor combustibile se face la o distanţă mai mare de 1,00 m faţă de sobele fără acumulare de căldură şi de 0,50 m la sobele cu acumulare de căldură;
d) maşinile şi aparatele de gătit cu combustibili solizi sau gaze, precum şi rezervoarele de consum ale sobelor care utilizează combustibili lichizi, a căror protecţie termică a fost asigurată de producător pe baza încercărilor efectuate şi acceptată la omologarea produsului, pot fi amplasate la distanţe mai mici decât cele prevăzute mai sus doar dacă acest lucru este precizat în instrucţiunile de folosire;
e) se interzice depozitarea materialului combustibil, a cărţilor, hainelor, lumânărilor etc. deasupra sobelor;
f) în faţa uşiţei de alimentare a sobei, pardoseala combustibilă se protejează cu tablă metalică având dimensiunile de 0,70 x 0,50 m;
g) înainte de utilizare, sobele şi coşurile de fum trebuie verificate amănunţit, reparate, curăţate şi date în exploatare în perfectă stare de funcţionare;
h) nu se admite utilizarea sobelor fără uşiţe la focare şi cenuşare, defecte sau izolate necorespunzător faţă de elementele combustibile ale clădirilor;
i) în timpul funcţionării sobelor care utilizează combustibil solid, uşiţele focarului şi cenuşarului trebuie menţinute închise şi nezăvorâte;
j) este strict interzisă aprinderea focului în sobe prin stropire cu benzină, petrol sau alte lichide combustibile;
k) se interzice uscarea hainelor sau a altor materiale combustibile pe sobe ori în imediata apropiere a lor;
l) nu se admite folosirea lemnelor mai lungi decât vatra focarului sobei sau a cărbunilor cu o putere calorifică mai mare decât cea stabilită de producătorul echipamentului de încălzire;
m) se desemnează persoane care să răspundă de aprinderea şi stingerea focului corespunzător fiecărui spaţiu ori construcţie la care încălzirea se realizează astfel;
n) cenuşa rezultată se evacuează periodic într-un loc stabilit şi amenajat în acest scop, fără pericol de incendiu şi numai după ce se sting complet resturile de jar;
o) se interzice funcţionarea sobelor supraîncălzite.
(4) La exploatarea sobelor fără acumulare de căldură se au în vedere, suplimentar, şi următoarele măsuri:
a) distanţa dintre sobe sau burlane şi materialele combustibile învecinate trebuie să fie de cel puţin 1,00 m, iar faţă de cele greu combustibile de 0,70 m;
b) la sobele cu înălţimea picioarelor de cel puţin 0,25 m, pardoseala de sub acestea se protejează printr-un strat izolator de cărămidă plină având grosimea de 6 cm cu mortar de argilă sau prin două straturi de pâslă îmbibată cu soluţie de argilă ori cu alt material incombustibil din clasa A1_FL de reacţie la foc cu aceeaşi capacitate termoizolatoare, peste care se pune tablă;
c) postamentul termoizolator trebuie să depăşească perimetrul sobei cu 0,25 m, iar în faţa focarului cu 0,50 m;
d) când sobele nu au picioare sau picioarele sunt mai scurte de 0,25 m, pentru a se izola faţă de pardoselile combustibile, se protejează printr-un postament format din două rânduri de cărămidă (pe lat) cu mortar de argilă sau alcătuit din alte materiale incombustibile termoizolatoare, minim clasa A1_FL de reacţie la foc.
(5) La exploatarea centralelor termice mici cu putere maximă de cel mult 0,3 MW se respectă prevederile reglementării tehnice specifice şi se interzice:
a) inexistenţa documentaţiei tehnice aprobate;
b) neasigurarea sau obturarea orificiilor dimensionate potrivit reglementărilor specifice pentru admisia aerului de combustie, cu excepţia centralei termice prevăzute cu cazane cu introducerea aerului şi evacuarea forţată a gazelor de ardere, agrementate tehnic în acest sens;
c) neasigurarea sau obturarea suprafeţelor vitrate, dimensionate conform reglementărilor tehnice specifice;
d) dezafectarea senzorului pentru evacuarea gazelor de ardere pentru funcţionarea în siguranţă a microcentralei termice;
e) neasigurarea cerinţelor de amplasare şi de montare;
f) amplasarea centralelor termice alimentate cu gaz petrolier lichefiat (GPL) în subsolul clădirilor;
g) alimentarea arzătoarelor cazanelor de la butelii individuale de gaze petroliere lichefiate;
h) neasigurarea cerinţelor de evacuare a gazelor de ardere;
i) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de protecţie minime care să realizeze blocarea alimentării la nerealizarea aprinderii, stingerea flăcării, existenţa flăcării înaintea admisiei combustibilului, presiuni ale gazului sub limita admisă, întreruperea alimentării cu energie electrică;
j) neasigurarea, funcţionarea necorespunzătoare sau dezafectarea dispozitivelor de blocare a admisiei combustibilului, la întreruperea alimentării cu energie electrică şi la întreruperea alimentării cu gaze sau reducerea presiunii sub valoarea indicată de fabricantul arzătorului.
(6) În cazul utilizării buteliilor cu gaze combustibile lichefiate se interzice:
a) folosirea buteliilor defecte sau improvizate şi neomologate;
b) amplasarea buteliilor în apropierea surselor care radiază intens căldură;
c) activarea scurgerii gazului lichefiat din butelie, prin agitarea sau încălzirea acesteia;
d) racordarea buteliei la mijloacele de încălzire direct, fără reductor de presiune;
e) utilizarea furtunului de racordare neomologat pentru gaze, fixat necorespunzător, uzat, în stare defectă sau cu lungime mai mare de 1,00 m.
ART. 77
La exploatarea instalaţiilor de ventilare se respectă următoarele reguli principale:
a) sistemele de ventilare natural organizată şi sistemele de ventilare mecanică a încăperilor în care se degajă gaze, vapori, praf sau pulberi combustibile se întreţin şi se utilizează astfel încât, în exploatarea normală, să se evite posibilitatea acumulării acestor substanţe în cantităţi ce pot prezenta pericol de incendiu sau explozie;
b) la prizele de ventilare se menţin plasele de sârmă sau grătarele de protecţie în bună stare, astfel încât să se împiedice pătrunderea diferitelor corpuri străine în canalele de ventilare;
c) amplasarea în încăperi a gurilor de absorbţie se face în raport cu greutatea specifică a gazelor sau a vaporilor ce se evacuează, iar la ventilările locale acestea trebuie să se afle cât mai aproape de locul de formare a vaporilor, a gazelor sau a pulberilor combustibile;
d) ventilatoarele montate în încăperile/zonele cu degajări de substanţe combustibile precum gaze, vapori sau praf, care pot forma cu aerul amestecuri explozive sau care vehiculează astfel de substanţe se menţin în stare de funcţionare şi se prevăd cu protecţii corespunzătoare mediului;
e) se interzice evacuarea substanţelor combustibile şi a celor inflamabile prin aceeaşi instalaţie de ventilare, precum şi a substanţelor care în amestec pot provoca aprindere sau explozie;
f) menţinerea unei exhaustări continue şi a unei viteze constante de circulaţie a aerului în canale, pentru înlăturarea posibilităţilor de formare a amestecurilor explozive;
g) interzicerea utilizării surselor de căldură sau scântei la instalaţiile amplasate în medii în care există praf, vapori ori gaze combustibile sau inflamabile;
h) întreţinerea, verificarea şi curăţarea periodică a canalelor, tubulaturii şi a ventilatoarelor de depunerile combustibile;
i) limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor prin canalele sistemului de ventilare, prin întreţinerea în bune condiţii a clapetelor antifoc prevăzute;
j) în încăperile în care sunt prevăzute instalaţii de ventilare numai pentru degajări accidentale de gaze, vapori combustibili ori inflamabili, instalaţia de ventilare se pune şi se menţine în funcţiune din momentul producerii degajării respective şi până în momentul în care au fost înlăturate cauzele care le produc, asigurându-se evacuarea completă a gazelor sau a vaporilor din aceste încăperi;
k) dacă degajările au loc numai în cursul unor anumite operaţii sau faze ale procesului de producţie, instalaţia de ventilare se pune în funcţiune cu 10 minute înainte de începerea operaţiei sau procesului respectiv şi va fi oprită după degajarea completă a încăperii, după 10 minute de la terminarea operaţiei sau a procesului respectiv.
ART. 78
La instalaţiile de ventilare care prezintă pericol de incendiu sau explozie se respectă şi următoarele măsuri specifice: a) tubulatura de aspiraţie trebuie să asigure posibilitatea curăţării ei fără dificultate; b) conductele de ventilare să fie bine întreţinute, pentru a se preveni scăpările de particule şi de vapori inflamabili; c) grătarele care se află deasupra canalelor de aspiraţie ce sunt dispuse sub podea trebuie executate din materiale ce nu produc scântei la lovire.
ART. 79
La exploatarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului se respectă următoarele reguli principale:
a) instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului se menţin şi se exploatează în bună stare de funcţionare, cu menţinerea integrităţii tuturor elementelor componente şi a continuităţii între acestea;
b) verificarea şi întreţinerea se efectuează numai de personal specializat şi conform cerinţelor reglementărilor tehnice în vigoare;
c) instalaţiile de protecţie contra trăsnetului se verifică periodic, conform unui grafic stabilit, urmărindu-se integritatea fizică, continuitatea şi buna funcţionare a tuturor elementelor componente.
SECŢIUNEA a 8-a
Construcţii, spaţii şi încăperi aferente sistemelor şi instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor
ART. 80
În încăperile grupurilor electrogene şi ale pompelor acţionate cu motoare termice, care constituie surse de rezervă pentru alimentarea cu energie a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor, se asigură şi următoarele reguli şi măsuri specifice:
a) asigurarea alimentării cu aer proaspăt şi a evacuării gazelor de ardere (eşapare), astfel poziţionate şi realizate încât să nu conducă la recircularea gazelor evacuate;
b) menţinerea parametrilor funcţionali pentru acumulatoarele de acţionare, conform instrucţiunilor producătorilor;
c) legarea corectă la priza de pământ a instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid;
d) menţinerea în bună stare a rezervoarelor de alimentare cu combustibil lichid, a conductelor de alimentare şi distribuţie, a conductelor de preaplin, a indicatoarelor de nivel care nu trebuie să fie din sticlă şi a conductelor de aerisire direct în exterior, având opritoare de flăcări corespunzătoare;
e) asigurarea rezervei de combustibil pentru funcţionarea agregatelor potrivit reglementărilor specifice;
f) menţinerea temperaturii minime în circuitul de răcire al agregatelor, când instrucţiunile acestora o impun.
ART. 81
(1) Pornirea pompelor de incendiu se realizează, conform prevederilor proiectului şi/sau ale instrucţiunilor de funcţionare a instalaţiei, în unul din următoarele moduri:
a) manual, din staţia de pompare, şi de la distanţă, prin acţionarea butoanelor de pornire amplasate în acest scop lângă fiecare hidrant interior de incendiu - în cazul pompelor de incendiu prevăzute să lucreze independent de presiunea din hidrofor, prin comandă din staţia de pompare, serviciul pentru situaţii de urgenţă, atunci când există, şi din diferite puncte ale construcţiilor din incintă - în cazul pompelor de incendiu care alimentează cu apă reţele separate;
b) automat, în mod obişnuit, la scăderea presiunii din reţea.
(2) Pompele de incendiu cu pornire automată ce servesc numai reţelele hidranţilor de incendiu exteriori se prevăd şi cu butoane marcate corespunzător care să permită acţionarea lor cel mai târziu în 5 minute de la darea semnalului de alarmă; în acelaşi interval de timp trebuie să fie manevrate vanele ce permit utilizarea rezervei de apă pentru incendiu şi pornirea pompelor fixe de rezervă.
(3) Intrarea pompelor în funcţiune succesivă se asigură temporizat, în cazul staţiilor de pompare cu mai multe agregate, pentru a se evita suprasarcinile şi declanşarea aparaturii de protecţie, conform instrucţiunilor de funcţionare.
(4) Oprirea pompelor de incendiu se realizează în toate cazurile numai manual, din staţia de pompare, iar automat, numai în cazul lipsei de apă.
(5) Pompele de incendiu se montează astfel încât nivelul rezervei de apă pentru incendiu să fie mai sus decât partea superioară a corpului pompei; fac excepţie pompele prevăzute cu sisteme de autoamorsare avizate de organele abilitate, care se montează conform indicaţiilor producătorului.
(6) Pentru acoperirea eventualelor pierderi în reţea şi menţinerea presiunii în instalaţie se asigură buna funcţionare şi întreţinere în exploatare a pompelor-pilot pentru debite mici, cu care sunt echipate staţiile de pompare a apei de incendiu; în cazul pornirilor dese, anormale, se analizează cauzele şi se iau măsuri pentru reducerea pierderilor din reţea.
(7) Dispozitivele de autoînchidere a uşilor rezistente la foc care asigură comunicarea staţiei de pompare cu restul clădirii civile se menţin în poziţie "normal închisă" şi în stare de funcţionare.
(8) Se efectuează inspecţii şi revizii preventive de către personalul de serviciu specializat, asigurându-se:
a) verificarea etanşeităţii îmbinărilor la presetupe, flanşe şi alte dispozitive;
b) controlul temperaturii lagărelor pompelor şi electromotoarelor;
c) detectarea unor eventuale zgomote sau vibraţii anormale;
d) ungerea lagărelor şi a pieselor în mişcare;
e) verificarea indicaţiilor aparatelor de măsură şi control pentru a controla funcţionarea corectă a instalaţiilor, la parametrii prevăzuţi;
f) efectuarea încercărilor periodice de funcţionare a pompelor de incendiu etc.
ART. 82
Electrovanele instalaţiilor de sprinklere deschise/drencere sau ale reţelelor hidranţilor de incendiu care delimitează reţeaua de apă de cea de aer se menţin în bună stare de exploatare, asigurându-se:
a) temperatura mediului în spaţiul în care sunt montate, superioară temperaturii de 4 °C, pentru a se evita îngheţul;
b) funcţionarea iluminatului de siguranţă;
c) accesul uşor în caz de incendiu;
d) funcţionarea electrovanei, precum şi a robinetului de incendiu pentru acţionare manuală;
e) eliminarea apei din conductele de aer înainte de venirea sezonului rece, precum şi periodic în timpul acestui sezon;
f) existenţa şi buna funcţionare a manometrului montat în avalul vanei pentru confirmarea deschiderii electrovanei şi/sau a robinetului de incendiu montat în paralel.
ART. 83
(1) Pentru corecta întreţinere şi siguranţă în operare, la staţiile de pompare, camerele rezervoarelor de acumulare a apei, electrovanele şi robinetele de incendiu se asigură în exploatare şi următoarele măsuri:
a) condiţii de identificare uşoară a elementelor componente, de exemplu: agregate, robinete, ventile de reţinere, supape de alarmă (semnalizare), manometre, prin marcare cu simboluri, etichete şi, după caz, colorare, conform prevederilor SR ISO 3864-1, SR ISO 3864-2, SR ISO 3864-3 şi corespunzător notaţiilor din schemele şi instrucţiunile de funcţionare a instalaţiei respective;
b) menţinerea robinetelor sigilate în poziţia normală de lucru "Normal deschis" sau "Normal închis" - stabilită în scheme şi instrucţiuni;
c) marcarea prin culoare roşie pe cadranul manometrelor montate pe conducta de refulare a fiecărei pompe de incendiu şi al celor generale montate pe distribuitoare, hidrofoare, ramificaţii, pentru controlul parametrilor funcţionali, a presiunii minime necesare funcţionării normale, precum şi - în cazuri speciale - a presiunii maxime admise;
d) indicarea prin scheme şi etichete a parametrilor funcţionali ai agregatelor de pompare, electrovanelor, aparatelor de control şi semnalizare;
e) recomandarea ca la staţiile de pompare fără personal de supraveghere permanent, 24 de ore din 24, să se asigure transmiterea semnalelor funcţionale, optice şi acustice, şi la serviciul pentru situaţii de urgenţă sau punctul de comandă şi supraveghere permanentă, atunci când acesta există;
f) asigurarea în permanenţă a rezervei intangibile de apă, fiind interzis consumul în alte scopuri din această rezervă; după incendiu se asigură refacerea rezervei conform reglementărilor în vigoare;
g) starea tehnică a celei de-a doua surse de alimentare cu energie a staţiei de pompare, astfel încât, la nevoie, să poată intra în funcţiune în mod eficient;
h) starea tehnică a pompelor pentru stingerea incendiilor, inclusiv a agregatelor de acţionare, electromotoare, motoare cu ardere internă etc., astfel încât să fie întotdeauna în perfectă stare de funcţionare, la parametri din proiectul şi/sau instrucţiunile de funcţionare, a instalaţiei;
i) asigurarea în încăpere a temperaturii necesare evitării îngheţării instalaţiilor;
j) afişarea la loc vizibil a schemei staţiei de pompare şi a instrucţiunile de exploatare.
(2) La exploatarea pompelor, surselor de alimentare cu energie electrică, rezervoarelor aferente instalaţiilor de sprinklere se respectă prevederile privind întreţinerea, verificarea periodică, săptămânală, trimestrială sau anuală şi marcarea sprinklerelor, conform SR EN 12845, asigurându-se:
a) verificarea trimestrială a fiecărei surse de alimentare cu apă cu supapa de control şi semnalizare aferentă sistemului; pompele, dacă sunt furnizate, trebuie pornite automat, iar presiunea de alimentare a debitului corespunzător nu trebuie să fie mai mică decât nivelul corespunzător valorii în conformitate cu SR EN 12845;
b) verificarea lunară a sursei secundare de alimentare cu energie electrică de la generatoarele diesel pentru o funcţionare satisfăcătoare;
c) verificarea anuală a pompelor de alimentare cu apă a instalaţiei la încărcarea maximă, prin intermediul conductei de încercare conectate la refularea pompei situate în aval de clapeta de reţinere de la refularea pompei, astfel încât să asigure valorile presiune şi debit înscrise pe plăcuţa indicatoare;
d) verificarea anuală a robinetelor cu flotor din rezervoarele cu apă, în scopul de a asigura funcţionarea lor corectă;
e) inspectarea cel puţin anual şi curăţarea, atunci când este necesar, a filtrelor de aspiraţie a pompelor şi bazinului de decantare şi a filtrelor sale;
f) examinarea externă la cel puţin trei ani a rezervoarelor, pentru a verifica coroziunea; acestea trebuie golite, curăţate şi examinate pentru coroziunea internă. Dacă este necesar, toate rezervoarele trebuie revopsite şi/sau restaurate în ceea ce priveşte protecţia împotriva coroziunii;
g) verificarea şi înregistrarea săptămânală a indicaţiilor manometrelor de presiune de apă şi aer, pe instalaţii, pe tronsonul principal şi pe hidrofoare, urmărind presiunea în reţeaua de conducte din instalaţiile apă-aer, mixte sau cu preacţionare, care nu trebuie să scadă cu mai mult de 1,0 bar pe săptămână, a nivelului de apă din rezervoare şi a poziţiei corecte a tuturor robinetelor;
h) verificarea săptămânală a funcţionării dispozitivelor de alarmă cu motor hidraulic, astfel încât acestea să sune cel puţin 30 de secunde;
i) verificarea săptămânală a pompelor automate privind nivelurile combustibilului şi lubrifianţilor în motoarele diesel, reducerea presiunii apei la dispozitivul de pornire, simulând condiţia pornirii automate, înregistrarea presiunii de început în momentul pornirii pompei, presiunea uleiului în motoarele diesel şi debitul apei la răcire prin circuitele de răcire deschise;
j) verificarea săptămânală a modului de repornire a motoarelor diesel, conform SR EN 12845;
k) verificarea la cel puţin 3 ani a robinetelor de oprire a surselor de alimentare, a robinetelor de alarmă şi unisens şi înlocuirea sau repararea celor defecte, dacă este necesar;
l) golirea la cel puţin 10 ani a rezervoarelor de stocare pentru curăţare şi examinare internă şi la construcţie şi, dacă este necesar, efectuarea reparaţiilor necesare;
m) verificarea existenţei afişării planului de ansamblu al instalaţiei, a marcajelor întrerupătorului alimentării cu energie electrică destinat pompelor de sprinklere, a supapei/supapelor de control şi semnalizare;
n) verificarea asigurării rezervei de combustibil pentru funcţionarea grupurilor de pompare acţionate de motoare diesel, pe timpul normat de funcţionare, în funcţie de riscul de incendiu, potrivit cerinţelor SR EN 12845.
(3) La instalaţiile de pompare comune pentru consum menajer şi incendiu sau la cele independente de incendiu se vor respecta cerinţele instrucţiunilor de funcţionare şi verificare periodică a instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor care trebuie să cuprindă modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală şi în caz de incendiu.
(4) Instalaţiile electrice care alimentează receptoare cu rol de securitate la incendiu trebuie exploatate astfel încât să asigure alimentarea corespunzătoare cu energie electrică a tablourilor pompelor de incendiu a electrovanelor de incendiu, a instalaţiilor de desfumare, a ascensoarelor de pompieri şi a altor dispozitive de prevenire şi stingere a incendiilor, în limitele parametrilor proiectaţi şi cu respectarea prevederilor reglementărilor tehnice de specialitate şi a instrucţiunilor producătorilor. În exploatare trebuie să se asigure:
a) funcţionarea tabloului general din care se face racordul, astfel încât aceasta să nu fie periclitată de un incendiu declanşat în clădirea respectivă;
b) verificarea periodică şi asigurarea protecţiei la foc a traseelor pe căile de alimentare cu energie electrică a tablourilor de distribuţie;
c) menţinerea legării coloanelor de alimentare a receptoarelor înaintea întrerupătorului general sau a siguranţelor generale;
d) existenţa dispozitivului de blocare sigilat, astfel încât să se evite erorile umane şi să nu permită întreruperea alimentării decât în caz de necesitate.
(5) La rezervoarele de înmagazinare a rezervei de apă de incendiu se asigură:
a) sigilarea vanelor în poziţie normală de lucru;
b) buna funcţionare a vanelor de incendiu;
c) manevrarea vanelor numai de către personalul special destinat pentru aceasta şi cu respectarea instrucţiunilor specifice;
d) controlul calităţii apei; la rezervoarele ce conţin numai apă pentru stingerea incendiilor se vor lua măsuri de primenire a acesteia în cazul apariţiei de microfloră, microfaună sau mirosuri neplăcute;
e) controlul anual al etanşeităţii şi curăţarea cuvei rezervoarelor;
f) protecţia împotriva accesului persoanelor străine de exploatare;
g) măsurile de funcţionare corespunzătoare pe timp de iarnă, stabilite în instrucţiunile specifice;
h) funcţionarea instalaţiei de semnalizare, optică şi acustică, a nivelului rezervei de incendiu, astfel încât în caz de necesitate să permită luarea măsurilor de utilizare a instalaţiilor hidro în regim de avarii stabilite prin instrucţiunile de exploatare, restrângerea sau suprimarea unor consumuri, înlăturarea operativă a avariei, întărirea regimului de control şi supraveghere p.s.i. etc. Se verifică atât indicatoarele locale de nivel ale rezervoarelor şi castelelor de apă, care trebuie să fie vizibile de la nivelul solului, cât şi sistemele prevăzute pentru transmiterea nivelurilor caracteristice de apă de incendiu în staţiile de pompare şi la serviciul pentru situaţii de urgenţă sau la punctul central de supraveghere a unităţii care are asigurat personal de serviciu permanent;
i) accesul autovehiculelor de intervenţie la punctul de alimentare cu apă direct din rezervor. Racordurile fixe ale conductei de aspiraţie vor avea garnituri de absorbţie şi racord înfundat, prevăzut cu lanţ şi asamblat la racordul fix, pentru a se evita pătrunderea corpurilor străine în conducta de aspiraţie şi înfundarea acesteia. Punctele de staţionare şi alimentare a pompelor mobile de incendiu direct din rezervoare vor fi marcate cu indicatoare, conform SR ISO 3864-1, SR ISO 3864-2, SR ISO 3864-3, şi menţinute libere.
(6) Spaţiile şi locurile în care sunt amplasate mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor (staţii de pompare a apei de incendiu, grupuri electrogene, încăperi pentru echipamente de control şi semnalizare, spaţii ale serviciilor pentru situaţii de urgenţă, dispecerate etc.) vor avea asigurată funcţionarea iluminatului de siguranţă pentru intervenţie şi de continuare a lucrului pe timpul teoretic de funcţionare a acestora, conform reglementărilor tehnice şi a instrucţiunilor specifice.
CAPITOLUL III
Echiparea şi dotarea cu mijloace de protecţie împotriva incendiilor
ART. 84
(1) Echiparea şi dotarea construcţiilor cu instalaţii de protecţie împotriva incendiilor şi alte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor specifici, precum şi dimensionarea şi amplasarea acestora se asigură conform reglementărilor tehnice şi documentaţiilor tehnice de proiectare.
(2) Echiparea cu instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor a clădirilor administrative din categoria monumentelor istorice se realizează conform prevederilor prezentei dispoziţii, având în vedere următoarele criterii:
a) asigurarea echipării cu instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiului a monumentelor înscrise în Lista patrimoniului mondial sau care sunt încadrate în categoria monumentelor istorice din grupa A - monumente istorice de valoare naţională şi universală;
b) prevederile lit. a) au caracter de recomandare şi pot fi aplicate şi pentru monumentele istorice din grupa B - monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local;
c) asigurarea echipării cu sisteme fixe de protecţie împotriva incendiilor în zonele speciale ale clădirii, cum ar fi încăperile cu valori patrimoniale deosebite conţinute construcţiei sau adăpostite ori în zonele în care se află colecţii unice de obiecte istorice şi la clădirile unicat din lemn, inclusiv protejarea exterioară a acestora.
ART. 85
În construcţiile şi spaţiile administrative se utilizează numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor certificate sau agrementate, potrivit legii.
ART. 86
Dotarea cu stingătoare de incendiu se asigură astfel: un stingător la o suprafaţă de 200 mp, dar minimum două pe nivel.
ART. 87
(1) Pentru stingătoarele portative, documentele de referinţă sunt Directiva 97/23/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 mai 1997 de apropiere a legislaţiilor statelor membre referitoare la echipamentele sub presiune, SR EN 3 cu părţile sale, precum şi reglementările tehnice echivalente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European.
(2) Referitor la performanţele de stingere, acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) stingătoarele cu pulbere trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 kg;
b) stingătoarele cu apă pulverizată/spumă trebuie să aibă capacitatea/încărcătura de minimum 6 litri.
(3) Pentru stingătoarele mobile cu încărcătura nominală de 50 kg/l, documentele de referinţă sunt SR EN 1866-1 şi reglementările tehnice echivalente ale statelor membre ale Uniunii Europene sau Turcia ori ale statelor EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică stingătoarelor care sunt fabricate şi/sau comercializate legal într-un stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European, în conformitate cu specificaţiile normative în vigoare în aceste ţări.
ART. 88
(1) Stingătoarele de incendiu portative se întreţin în stare de funcţionare.
(2) Stingătoarele de incendiu portative se amplasează vizibil, în locurile prevăzute prin reglementările tehnice, astfel încât să se asigure accesul uşor atunci când se impune folosirea acestora în scopul pentru care sunt destinate.
(3) Amplasarea se poate face pe pardoseala încăperii sau pe pereţi, în suporturi speciale, în funcţie de instrucţiunile producătorului.
ART. 89
Se recomandă respectarea următoarelor valori ale distanţelor şi înălţimii de montare a stingătoarelor în perimetrul suprafeţei protejate: a) maximum 15 m, respectiv 20 m faţă de cele mai importante focare de incendiu din clasele A şi B; b) maximum 1,4 m înălţime faţă de pardoseală.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
ART. 90
(1) Proprietarul construcţiilor şi instalaţiilor aferente sau, după caz, persoana desemnată de acesta să le administreze, denumită în continuare administrator, conducătorul instituţiei/operatorului economic ori persoana care le utilizează în baza unui contract, a unei convenţii sau a unui act juridic similar încheiat în acest sens, denumită în continuare locatar, este obligată să asigure organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor în domeniul propriu de activitate, potrivit legii şi prevederilor prezentei dispoziţii.
(2) În construcţii şi instalaţii aferente este obligatorie organizarea, în condiţiile legii, a activităţii de control intern al respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor.
(3) Controlul intern privind respectarea normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor se execută, după caz, potrivit legii, de proprietar/administrator/locator, conducătorul instituţiei/operatorului economic, de structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor, constituite în cadrul operatorului economic/instituţiei, de conducătorii locurilor de muncă, de cadrele tehnice sau personalul de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, de personalul din serviciul pentru situaţii de urgenţă din structurile locatorului ori locatarului, de persoane fizice sau juridice autorizate pentru desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor, pe bază de contract.
ART. 91
Rezultatele controlului desfăşurat de către inspectorii de prevenire din inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene/al municipiului Bucureşti şi de către personalul cu atribuţii de control în domeniul apărării împotriva incendiilor, se menţionează în procesele-verbale de control, se consemnează în registrul de control şi se analizează de persoanele enumerate la art. 90 şi de personalul cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.
ART. 92
(1) În baza concluziilor rezultate din controalele autorităţii de stat sau din controalele proprii, proprietarul/conducătorul instituţiei/operatorului economic/administratorul/locatarul este obligat să ia măsuri imediate de remediere a tuturor neregulilor constatate în domeniul apărării împotriva incendiilor.
(2) Constatările, măsurile şi deciziile adoptate în urma controalelor se aduc la cunoştinţă, prin documente scrise, tuturor persoanelor implicate.
---------------
Abonați-vă la:
Postări (Atom)