Analiză "Gândul": 20 de ani de eforturi de integrare şi o lună de declaraţii iresponsabile

BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - După mai bine de 20 de ani de eforturi de integrare a României în NATO şi în Uniunea Europeană, politicienii de la Bucureşti reuşesc, în premieră, contraperformanţa de a pune România în cea mai dificilă situaţie în raport cu partenerii ei europeni şi euro-atlantici, scrie "Gândul". Publicaţia comentează că reacţiile din ultima lună venite din partea oficialilor UE şi NATO faţă de România ilustrează că ne aflăm în faţa unei crize de credibilitate fără precedent. Aceasta îşi are cauzele în războiul politic intern pe marginea încercării de demitere a preşedintelui Băsescu şi a fost amplificată de declaraţiile total neprotocolare ale preşedintelui interimar Crin Antonescu şi ale premierului Victor Ponta faţă de partenerii externi. Doi politicieni care nu au avut o contribuţie pe parcursul aderării se "răzvrătesc", în unele momente iresponsabil, răspunzând criticilor care vin de la Washington şi Bruxelles cu alte critici, care iau forma unor atacuri la persoană. Naţionalismul populist pe care îl îmbracă discursul public din ultima vreme al lui Crin Antonescu şi Victor Ponta gâdilă orgoliul unei părţi importante din populaţie, care-şi regăseşte astfel "mândria" în faţa marilor puteri, dar creează îngrijorare şi ridică semne de întrebare în cercurile politice occidentale, acolo unde un astfel de limbaj pare, în cel mai bun caz, bizar. Angela Merkel "dă declaraţii pe ce i-a spus Băsescu la telefon" (Antonescu, 13.08), Barroso, "ditamai şeful CE, tratează România neglijent şi îi trimite d-lui Ponta scrisori din vacanţă" (Antonescu 13.08), "Viviane Reding este în campanie pentru PDL" (Ponta, 25.07). Atitudinea liderilor de la Bucureşti zădărniceşte, cu fiecare declaraţie, progresele în materie de politică externă, dar şi de imagine în plan internaţional, la care au muncit cel puţin două generaţii de politicieni înaintea lor, mai comentează publicaţia. Primii care au vorbit despre nevoia ca ţara noastră să devină membră NATO au fost, imediat după Revoluţie, Corneliu Coposu, Ion Raţiu şi Regele Mihai. Acum, la mai bine de cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană, Bruxelles-ul spune că i-a fost "zdruncinată încrederea" în România, iar angajamentele Bucureştiului nu mai au credibilitate nici în faţa Comisiei Europene, nici în faţa Statelor Unite, după cum a dat de înţeles luni şi emisarul Administraţiei Obama la Bucureşti, Philip Gordon. Ceea ce este ignorat în această perioadă, în febra declaraţiilor pe tema referendumului pentru suspendarea lui Traian Băsescu, este că România a obţinut numeroase avantaje vitale pentru dezvoltarea economică şi democratică de pe urma aderării la NATO şi UE. Aceste beneficii au atras de la sine şi angajamente, obligaţii pe care România le are în calitate de stat membru al celor mai puternice două entităţi din lume. Primul dintre ele este respectul pentru statul de drept şi pentru separaţia puterilor în stat. Jocul în hora europeană şi transatlantică are aceleaşi reguli pentru toate naţiunile. România nu numai că nu respectă acum aceste reguli, dar nu acceptă nici criticile celor care cer să îşi corecteze paşii, în detrimentul intereselor economice şi strategice, comentează "Gândul", care face analiza prezentată în continuare: România versus UE Este adevărat că nu au existat poziţii oficiale ale unor state membre UE pe tema evenimentelor politice de la Bucureşti, dar Comisia Europeană a exercitat toate aceste luări de poziţie în ultimele luni. "Îngrijorarea" este cuvântul care se regăseşte în toate aceste luări de poziţie: "Evenimentele din România din ultimele trei săptămâni au fost motiv de îngrijorare pentru CE. În fiecare stat membru, avem nevoie de respect pentru instituţiile democratice şi statul de drept. Evenimentele din România ne-au zdruncinat încrederea. Luptele politice nu justifică subminarea principiilor democratice", a declarat luna trecută preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, cu ocazia adoptării raportului pe Justiţie. Poziţia lui Barroso a fost întărită în repetate rânduri de Comisarul european pentru Justiţie şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Viviane Reding: "Suntem, în continuare, extrem de preocupaţi de situaţia democraţiei în România. Noi privim faptele, nu promisiunile, legile, nu scrisorile", a declarat în urmă cu trei săptămâni Reding, care a precizat că a primit "sute de e-mail-uri (despre situaţia din România - n.r.), dintre care unele prezintă fapte foarte şocante". Drept răspuns la criticile lui Reding, Ponta a acuzat-o pe vicepreşedinta CE că "face campanie pentru PDL" şi că "nu are habar" de adevărata situaţie de la Bucureşti. "Doamna Reding habar nu are, era informată de Monica Macovei că arestăm judecătorii Curţii Constituţionale. Este în campanie electorală pentru PDL, nu are habar şi comite un gest de campanie", a acuzat primul-ministru. Nemulţumit de lipsa de efecte a angajamentelor lui Victor Ponta faţă de Comisia Europeană, Barroso a trimis, la sfârşitul săptămânii trecute, o scrisoare în care cerea României să aplice "deplin şi riguros" toate recomandările din raportul pe Justiţie, o măsură "esenţială pentru credibilitatea României şi pentru stabilitatea economică şi financiară". Replica Guvernului a fost că Executivul european "nu are informaţii complete", aceeaşi atitudine pe care a demonstrat-o şi după criticile Comisiei de la Veneţia, şi după criticile Statelor Unite. Preşedintele interimar a fost, luni, mult mai dur în reacţii şi l-a acuzat pe Jose Manuel Barroso că tratează "neglijent România", în timp ce pe Angela Merkel a învinuit-o că se informează doar din telefoanele cu preşedintele suspendat: "Nu e acceptabil să dai declaraţii pe ce ţi-a spus Băsescu la telefon, aşa cum a făcut doamna Angela Merkel. Nu se poate să fii ditamai preşedinte de Comisie Europeană, ca domnul Barroso, şi din vacanţă de undeva să-i mai trimiţi o scrisoare domnului Ponta fără să ştii ce s-a întâmplat aici". Date fiind tensiunile Bruxelles-Bucureşti, este de aşteptat ca România să fie unul dintre primele puncte de pe agenda Parlamentului şi a Comisiei, după încheierea vacanţei de vară. România versus SUA Statele Unite şi-au exprimat, la rândul lor, îngrijorarea faţă de evenimentele de la Bucureşti, prin vocea ambasadorului Mark Gitenstein. Diplomatul a făcut apel la politicienii români, în mai multe declaraţii publice recente, să respecte statul de drept şi independenţa Curţii Constituţionale şi să nu exercite presiuni în procesul de validare sau invalidare a rezultatului referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu. Gitenstein, care a avut mai multe întrevederi cu oficialii români în ultimele săptămâni, a făcut recent un comentariu care poate fi interpretat drept un avertisment pentru politicienii români: "Guvernele vin şi pleacă, atât în România, cât şi în SUA, dar ceea ce este important este parteneriatul dintre cele două ţări". Replica a fost repetată luni şi de emisarul trimis de Washington la Bucureşti, ca urmare a "îngrijorărilor" Administraţiei Obama faţă de funcţionarea democratică a României. Cu vizita lui Philip Gordon în România, presiunile diplomatice s-au intesificat, iar mesajul pentru politicienii români a fost mai dur ca niciodată: "Au existat, aşa cum se ştie, acuzaţii credibile de vot ilegal masiv la referendum, au fost demersuri de schimbare a listelor cu votanţi, care ar schimba cvorumul de vot şi, se pare, încercări de presiune asupra Curţii Constituţionale privind validarea referendumului. Toate aceste acuzaţii au ridicat semne de întrebare privind legitimitatea oricărui rezultat care este aşteptat", a spus Philip Gordon, citat de MEDIAFAX. Totodată, americanul a subliniat că ţara sa susţine poziţia lui Barroso faţă de România şi că, deşi a "auzit ce trebuia" în timpul întrevederilor cu Traian Băsescu (primul vizitat), Crin Antonescu şi Victor Ponta, aşteaptă să vadă acţiunile care vor urma vizitei sale. În replică, preşedintele interimar a acuzat luni Ambasada SUA că îl susţine pe Traian Băsescu. De asemenea, în vreme ce Ponta a fost mult mai diplomat şi a declarat că îi este "recunoscător" lui Gordon, cu care s-a întâlnit în SUA şi la începutul anului, Crin Antonescu a spus despre oficialul american că a venit la Bucureşti dezinformat. Dată fiind implicarea pe care Statele Unite o au deja în conflictul de la Bucureşti, prin Mark Gitenstein şi, mai nou, prin Philip Gordon, este de aşteptat ca americanii să monitorizeze România mai atent decât până acum. În acest context, existenţa unor noi "îngrijorări", atât la Washington, cât şi la Bruxelles, nu ar face decât să intensifice această criză diplomatică şi să prejudicieze statutul României de membră NATO şi UE, un statut obţinut prin nenumărate eforturi. Momentele cheie ale aderării României la NATO: - iulie 1990 - Petre Roman, la acea vreme prim-ministru al României, trimite Secretarului General al NATO, Manfred Worner, o invitaţie de a vizita România şi propune acreditarea unui ambasador român la NATO. - decembrie 1991 - România participă la prima întâlnire a Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic (NACC) - februarie 1992 - Secretarul general al NATO efectuează o vizită în România, ocazie cu care este inaugurat Centrul Euro-Atlantic - ianuarie 1994 - România este prima ţară post-comunistă care se alătură programului Parteneriatului pentru Pace - octombrie 1995 - România semnează Acordul privind Statutul Forţelor între membrii NATO şi participanţii la Parteneriatul pentru Pace. - mai 1996 - Secretarul general al NATO, Javier Solana, efectuează o vizită în România - februarie 1997 - Preşedintele Emil Constantinescu se întâlneşte la Bruxelles cu membrii Consiliului Nord-Atlantic şi cu secretarul general al NATO, Javier Solana, ocazie cu care reafirmă dorinţa României de a adera la Alianţa Nord-Atlantică. - iulie 1997 - are loc summit-ul NATO de la Madrid, în care Republica Cehă, Ungaria şi Polonia primesc invitaţia de a se alătura Alianţei. România este descrisă drept unul dintre statele candidate care au realizat progrese semnificative în îndeplinirea criteriilor de aderare. - octombrie 1998 - Parlamentul român aprobă cererea NATO ca avioanele Alianţei să poată utiliza spaţiul aerian al României pentru posibile operaţiuni militare împotriva Iugoslaviei - aprilie 1999 - NATO solicită României deschiderea spaţiului aerian pentru avioanele aliate; CSAT, Parlamentul şi Guvernul României acceptă. - februarie 2000 - Secretarul general al NATO, George Robertson, efectuează o vizită la Bucureşti - septembrie 2001 - Parlamentul decide participarea României la lupta NATO împotriva terorismului internaţional, inclusiv cu mijloace militare. - martie 2002 - Bucureştiul este gazda summit-ului "Primăvara noilor aliaţi", la care participă ţările candidate la NATO. - noiembrie 2002 - Summit-ul NATO de la Praga - România este invitată să înceapă convorbirile de aderare. - decembrie 2002 - Are loc la Bruxelles prima rundă a convorbirilor de aderare a României la NATO. Delegaţia României este condusă de Mihnea Motoc, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. - ianuarie 2003 - Are loc a doua rundă a convorbirilor de aderare a României la NATO, după care experţii NATO în probleme de apărare, securitate şi economice vizitează România. - martie 2003 - România semnează la Bruxelles Protocolul de Aderare la NATO - martie 2004 - Primul-ministru Adrian Năstase efectuează o vizită la Washington, pentru depunerea instrumentului de aderare a României la Tratatul Atlanticului de Nord - 2 aprilie 2004 - Ceremonia înălţării drapelelor de stat la Cartierul General al NATO din Bruxelles - România este, oficial, membră NATO Momentele cheie ale aderării României la UE: februarie 1993 - România semnează Acordul European - un tratat de asociere între România şi statele membre, care a intrat în vigoare doi ani mai târziu - iunie 1995 - Depunem cererea de aderare la Uniunea Europeană; - martie 1998 - Este lansat, oficial, procesul de extindere al Uniunii Europene. Încep negocierile de aderare cu Ungaria, Polonia, Estonia, Cehia, Slovenia şi Cipru. România nu este luată în calcul pentru acest val de extindere. - mai 1999 - Tony Blair, pe atunci premierul Marii Britanii, vine la Bucureşti şi vorbeşte în Parlament despre susţinerea Londrei pentru integrarea noastră europeană şi trans-atlantică - iunie 1999 - România adoptă Planul Naţional de Aderare la Uniunea Europeană; - decembrie 1999 - are loc summitul de la Helsinki, la care Consiliul European decide începerea negocierilor de aderare cu România, Slovacia, Lituania, Bulgaria şi Malta. Tot aici, se recunoaşte statutul de candidat al Turciei; - februarie 2000 - sunt iniţiate negocierile oficiale de aderare a României la UE - decembrie 2001 - Consiliul European anunţă statele care ar putea încheia negocierile de aderare până la sfârşitul anului 2002: zece ţări sunt incluse pe această listă, aderarea României şi Bulgariei este amânată - noiembrie 2002 - Comisia adoptă două "Foi de parcurs" - pentru România şi Bulgaria, iar Parlamentul European fixează ca posibilă dată de aderare 1 ianuarie 2007 - decembrie 2004 - Consiliul European confirmă politic încheierea negocierilor cu România şi recomandă semnarea Tratatului de aderare în aprilie 2005 - aprilie 2005 - Parlamentul European adoptă rezoluţia referitoare la aderarea României şi Bulgariei în 2007 - aprilie 2005 - Preşedintele Train Băsescu şi primul-ministru bulgar Simeon de Saxa Coburg participă la ceremonia desfăşurată la Abaţia de Neumunster din Luxemburg, unde semnează Tratatul de Aderare la UE - octombrie 2005 - este adoptat un raport de monitorizare al Comisiei Europene, care atrage atenţia că România şi Bulgaria trebuie să facă eforturi suplimentare în domeniul judiciar, al luptei anticorupţie, dar şi pentru întărirea statului de drept - septembrie 2006 - Comisia Europeană recomandă Consiliului European aderarea României şi Bulgariei la UE în 1 ianuarie 2007, cu menţiunea că va continua să monitorizeze lupta anticoruptie şi ale sectoare deficitare - 1 ianuarie 2007 - România şi Bulgaria aderă la UE Alina Matis, alina.matis@gandul.info