ORDIN DE ZI: Dr. Claudiu Pasăre - transformare şi noi provocări

de MERKAVA

Într-o zi, ce a coincis cu plecarea mea în Afghanistan, într-una din lunile de la sfîrşitul anului trecut, prietenul meu, Claudiu Pasăre, şi-a lansat o carte, la Reşiţa. Propoziţia anterioară conţine mai multe elemente de mîndrie şi îngînfare! În primul rînd, pentru că am reamintit că am fost, din nou, în Afghanistan (ei, şi?, cîţi lugojeni-reşiţeni îşi pot instala o adresă de internet afghanistan.RO???), în al doilea rînd că am scris "prietenul meu", mizînd pe o apropiere de autorul care, la rîndul său, bucureştean prin adopţiune fiind, şi-a lansat la Reşiţa, în "oraşul cu poeţi", o carte, aproape de părinţi, de prietenii din copilărie de... bla, bla, bla. Curat "bla, bla, bla" pentru că, DR. CLAUDIU IONEL PASĂRE şi-a lansat volumul "NATO - transformare şi provocări", apărut în 2012 la Editura Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul" din Bucureşti, un volum ce conţine 260 de pagini, prefaţat de Prof. Univ. Dr. Gheorghe Toma, rectorul academiei, şi post-faţat de Conf. Univ. Dr. Constantin Degeratu, fost Şef al marelui Stat Major General al Armatei Române, şi tipărit în condiţii exemplare de Jeni şi Mircea Tonenchi!

Am să scriu foarte scurt despre carte, după această introducere lungă gen Sclava Isaura. Doctorul în Ştiinţe Militare şi Informaţii, reşiţeanu Claudiu Pasăre, este exponentul unei generaţii de tineri de succes, alături de prietenii săi "de pantaloni scurţi": Eugen Dogaru, Sorin Grindeanu şi Silviu Hurduzeu. Tineri care prin bun simţ şi competenţă se afirmaseră, încă de acum 10-15 ani în politica naţională. După o ascensiune politică meteorică (poate după ce a fost muşcat "gingaş" de Beny, cîinele familiei, de la Apadia, într-o zi de Rusalii!), Claudiu s-a transformat şi a acceptat noi provocări. A absolvit cursurile de master în domeniul Apărare şi Securitate naţională, din cadrul Facultăţii de Comandă şi Stat Major, la Universitatea Naţională de Apărare "Carol I" şi Managementul educaţional în cultura de securitate din cadrul Academiei Naţionale de Informaţii "Mihai Viteazul", Colegiul Superior de Securitate Naţională, Colegiul Naţional de Apărare şi Colegiul Naţional de Afaceri Interne. Atîta şcoală în domeniul securităţii naţionale, vă veţi întreba! S-a prins ceva de el? Eu spun că s-a prins, pentru că în 2011, după ce a publicat o serie de comunicări ştiinţifice, studii de specialitate, şi 3 (trei) CĂRŢI: "Repere evolutive ale structurilor de securitate colectivă", Editura ANI, Bucureşti, 2009, "Transformările NATO între certitudine şi aşteptări", Editura ANI, Bucureşti 2010 şi "Actualitatea conceptului strategic. Tendinţe şi perspective", Editura ANI, Bucureşti, 2011, obţine titlul ştiinţific de DOCTOR (nu FECER, nu VRACI!!!) în Ştiinţe Militare şi Informaţii cu teza: "Tendinţe şi perspective ale conceptelor de securitate ale NATO în plan regional şi global", a cărei sinteză este conţinută de această a 4-a carte!

O lucrare de doctorat trebuie să aducă CEVA NOU în Ştiinţa în care combaţi. Lucrarea lui Claudiu pasăre, dincolo de utilitatea academică şi complexitatea informaţiilor transmise, are două elemente de noutate absolută, în opinia mea. Primul, este momentul din 10 martie 1966, atunci cînd Franţa se retrage din comandamentele militare integrate ale NATO şi cere Cartierului General şi unităţilor militare aliate şi altor baze, care nu se aflau sub autoritate franceză, să părăsească teritoriul Franţei. Acesta este un moment din istoria Alianţei ce se doreşte a fi uitat şi este mereu trecut cu vederea, sau sub tăcere, în istoriile oficiale ale NATO, pentru a nu ştirbi "unitatea de monolit" Este, în acelaşi timp, primul semnal de emancipare şi tentativă de creionare a unei arhitacturi europene de securitate, în afara NATO. Din păcate, Franţa a rămas, nu doar vizionară, ci şi naivă în tentativele sale de autodeterminare securitară, ea întorcîndu-se, recent, sub singura "umbrelă globală" de securitate pro-activă.

Al doilea element fundamental, pe care Claudiu Pasăre îl desluşeşte şi îl argumentează, aş spune extraordinar, aşa cum nu s-a mai făcut în nici o lucrare ştiinţifică sau analiză, din cîte am citit pînă în prezent, îl reprezintă Misiunea NATO în Afghanistan, ISAF. Aceasta este, din mai multe puncte de vedere, REVOLUŢIONARĂ pentru NATO şi viitorul politico-militar al Alianţei, despre care scrie foarte bine Claudiu Pasăre. În primul rînd, ISAF reprezintă din punct de vedere logistic, dispunerea în teren de forţe care se pot deplasa rapid, oriunde, în acţiuni de lungă durată şi la mari distanţe în vederea atingerii obiectivelor stabilite. Apoi, din punct de vedere operaţional, s-a trecut de la misiunea de apărare colectivă, la una pro-activă. ISAF a balansat, pentru prima dată în istoria ce va fi din ce în ce mai lungă, din acest moment, centrul de greutate al operaţiunilor Alianţei de pe NORD-ATLANTIC spre ASIA-PACIFIC, prefigurînd noile tendinţe de securitate globală. Şi, în sfîrşit, dr. Claudiu Pasăre explică "citeţ" cum, tot pentru prima dată în istoria Alianţei, greutatea deciziilor operaţionale ale ISAF au căzut pe umerii europenilor. ISAF este prima operaţie NATO care a testat, încă de la început, conceptul comandamentelor pe trei niveluri: strategic, operaţional şi în Teatru. Astfel, comandamentul ISAF din Kabul se subordonează SHAPE, prin intermediul Comandamentului Forţelor Întrunite (JFC) din Brunssun, Olanda, care este comandament operaţional. "Acest aranjament permite Comandamentului Suprem Aliat din Europa (SACEUR) să furnizeze ISAF directive strategice, fără a se implica în managementul la nivel operaţional care reprezintă responsabilitatea Comandamentului Forţelor Întrunite. ISAF este prima operaţiune în lumea reală a JFC Brunssum şi, de aceea, un reper fundamental în dezvoltarea acestuia ca un comandament la nivel operaţional", scrie Dr. Claudiu Ionel Pasăre.

Spuneam, la începutul acestui text, că lansarea acestei cărţi, la Reşiţa, un oraş care, odată cu încheierea Războiului rece şi-a pierdut nu numai importanţa stretegică europeană, ci şi armata, la propriu, reprezintă o mîndrie pentru autor, o personalitate deja cunoscută în mediul academic de specialitate. Acest demers ştiinţific reuşeşte o radiografie istorică şi istoriografică a Alianţei Nord-Atlantice, o lucrare de valoare în domeniul atît de complex al securităţii naţionale, din punctul meu de vedere, al analistului "de gang"!