Prima atestare istorică a telecomunicaţiilor de stat în România datează din anul 1889 când a fost instalată la Bucureşti centrala telefonică manuală cu cinci abonaţi, pentru Parlament şi ministere. După anul 1920, concomitent, în cadrul Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării au început să se creeze organe speciale de transmisiuni. Până în 1948, legăturile de comunicaţii ale Casei Regale au fost asigurate de Oficiul Central care deservea şi Parlamentul. Acesta, prin începerea militarizării structurilor statului, a devenit Direcţia a VIII- a Tehnică de pe lângă Direcţia Generală a Securităţii Poporului. În anul 1953, direcţia a trecut în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
În anul 1969, s-a înfiinţat o unitate de transmisiuni, încadrată în Ministerul Afacerilor Interne care a preluat toate activităţile privind telecomunicaţiile guvernamentale - Unitatea Specială de Transmisiuni 'R'- care din anul 1973 a funcţionat în cadrul Comandamentului pentru Tehnica Operativă şi Transmisiuni din Ministerul de Interne. Această unitate avea ca principale atribuţii asigurarea legăturilor telefonice, radiotelefonice, telegrafice, radiotelegrafice, pentru aparatul central şi teritorial al statului român.
Prin Decretul Consiliului Frontului Salvării Naţionale nr. 4 din 26 decembrie 1989, Unitatea Specială de Transmisiuni 'R' a fost preluată de Ministerul Apărării Naţionale. După anul 1990, Unitatea Specială 'R' a cunoscut o perioadă de tranzit, fiind reorganizată succesiv, în scopul adaptării activităţii sale la noile cerinţe ale ţării, structura, misiunile şi responsabilităţile reflectând prefacerile care s-au produs în întregul organism militar.
La 18 decembrie 1992, instituţia a primit, printr-o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, denumirea actuală - Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Desprinderea totală din MApN s-a făcut prin Hotărârea Guvernului României nr. 229 din 27 mai 1993, care a stabilit unele măsuri de organizare şi funcţionare a instituţiei ca organ central de specialitate în domeniul telecomunicaţiilor speciale. Cadrul legal de funcţionare a fost încheiat prin adoptarea Legii 92/1996.
Telecomunicaţiile speciale reprezintă transmisii, emisii sau recepţii de semne, semnale, scrieri, imagini, sunete sau informaţii de orice natură prin fir, radio, sistem optic sau prin alte sisteme electromagnetice pentru utilizatori aprobaţi prin lege. Telecomunicaţiile speciale se caracterizează printr-un grad înalt de protecţie şi confidenţialitate.
Activitatea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale este organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Controlul asupra activităţii instituţiei se exercită de către Parlamentul României, prin comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două Camere.
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale este administratorul Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 (SNUAU). În aprilie 2005, SNUAU a devenit operaţional în toată România.
Potrivit legislaţiei în vigoare, STS, prin Centrele unice pentru apeluri de urgenţă, ''are obligaţia de a primi apeluri de la persoane cu dizabilităţi prin intermediul terminalelor telematice utilizate în reţelele publice, în limitele tehnic fezabile''.
În domeniul 112, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale realizează campanii de informare şi educare, având ca ţintă principală tinerii din şcoli şi turiştii, dar şi restul cetăţenilor.
Un sondaj Eurobarometru al Comisiei Europene arată că România a înregistrat succese importante în promovarea numărului 112, aflându-se pe primul loc în domeniul informării cetăţenilor.
Un alt raport al Comisiei Europene situează România pe primul loc în ceea ce priveşte modalitatea de răspuns la numărul 112 în mai multe limbi de circulaţie internaţională.
La 18 aprilie 2012, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a fost premiat pentru operaţiunea de salvare a unor cercetaşi belgieni în munţii din România, la întâlnirea anuală a serviciilor de urgenţă din Uniunea Europeană desfăşurată la Riga, în Letonia. Este al doilea premiu european obţinut de STS, după cel din anul 2009, pentru campaniile de educare-informare 112.
La 23 iulie 2012, STS şi Ford România au semnat un Protocol de cooperare în domeniul activităţilor Sistemului Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă. Potrivit documentului, clienţii care îşi iau maşini B Max cu opţiunea SYNC beneficiază de un modul care să apeleze automat serviciul de urgenţă 112 în cazul unui accident. Este vorba de un sistem de conectivitate prin voce şi de informare care permite iniţierea unui apel direct către 112 prin intermediul telefonului ocupantului vehiculului, conectat la sistemul din maşină prin Bluetooth, furnizând şi coordonatele GPS ale vehiculului.
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale este instituţia de specialitate care organizează şi coordonează activităţile în domeniul telecomunicaţiilor speciale pentru autorităţile publice din România şi alţi utilizatori prevăzuţi de lege, are structura militară şi face parte din sistemul naţional de apărare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu