De MERKAVA
Secolul 21 modifică din temelii lumea pe care
am cunoscut-o în ultimii 50 de ani ai secolului trecut. Deşi totul pare de neînţeles,
ne aflăm în plin proces al sfîrşitului lumii. O lume, pe care soţii Toffler
(angajaţi "întîmplător" la Rand!) o descriau ca pe una a Societăţii
industriale, de masă. Astăzi, societatea ultimelor decenii ale secolului ixix,
cum era el denumit, s-a spart în bucăţi. Trăim într-o lume fracturată.
Sfîrşitul vacanţei de 20 de ani, cum scriam într-un articol mai vechi pe
www.mariobalint.blogspot.com. Din haosul aparent, o altă lume se naşte, în
divergenţa dintre fondatorii regulilor de funcţionare a politicii şi hegemoniei
internaţionale post 1945, cei care au pus bazele şi au menţinut, prin tratate,
ideea de: suveranitate naţională, independenţă teritorială sau intangibilitatea
frontierelor. Războiul rece s-a încheiat, iar lumea bi-polară s-a destrămat demantelînd
o sumedenie de conflicte mocnite, renăscînd orgolii şi tensiuni crezute de mult
apuse. Astăzi, unica putere mondială, Statele Unite, sînt tot mai rapid
ameninţate de noii centrii de putere regională: China, Brazilia, Rusia, Turcia,
India, Iranul. Lumea multi-polară stă să se nască. Zilele trecute, Germania a
cerut imperativ un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU. E sfîrşitul
lumii!
Războiul, ca şi pacea, reprezintă forme de echilibrare a tensiunilor sociale. Dar şi de redistribuire de capital şi influenţă. Michael T. Klare scria în "The Geography of Conflict"(Foreign Affairs, vol.80, nr.3 din mai/iunie 2001, pp.49-61) că războaiele secolului 21 vor fi pentru resurse, într-o lume care bifează 7,5 miliarde de locuitori şi o foame crescută de resurse de oricefel! Purtate pentru controlul marilor resurse de petrol şi gaze din zone precum Golful Persic, bazinul Mării Caspice, din nou Marea Mediterană, cu Syria în prim-plan!, Marea Chinei de Sud, Algeria, Angola, Ciad, Columbia, Indonezia, Nigeria, Sudan şi Venezuela, alocarea rezervelor limitate de apă ale unor rîuri vitale - Nil, Iordan, Tigru, Eufrat, Indus - care traversează mai multe ţări, sau pentru monopolul exportului unor materii prime (cherestea) şi minerale (diamante sau nikel) valoroase - în Africa şi SE Asiei - alcătuiesc o nouă geografie a conflictelor, de care trebuie să ţinem seama atunci cînd ne programăm vacanţele şi, de ce nu, viaţa, în următorii ani. Sudul sărac, tînăr şi numeros va migra spre nordul bogat, bătrîn şi tot mai puţin, iscînd inevitabile confruntări. Urbanizarea va genera o nouă organizare a conflictelor, crizele tot mai numeroase - menite doar să re-organizeze resursele - ne vor afecta în valuri, iar războaiele de nişă, provocate pentru a preveni războaie generalizate, se vor înmulţii. Dinamica tensiunilor economice şi militare, în următorii ani, se focalizează pe China, Orientul Mijlociu şi Iran, în timp ce o probabilă construcţie militară a Uniunii Europene va rămîne blocată pe continent, în proiectele statale prost gestionate, gen Bosnia şi Kosovo! Noua frontieră a securităţii internaţionale va muta tot mai mult accentul de pe armatele naţionale pe cele private, într-o lume în care ameninţările nu mai sînt de masă, care să necesite utilizarea unor armate populare, iar monopolul statului asupra violenţei fizice nu mai există.
Sigur, tot acest tablou poate părea de neînţeles pentru societatea europeană şi chiar românească, despre care Patapievici spunea că este cea mai bine hrănită, cea mai prosperă, cea mai liberă din cîte a cunoscut umanitatea. În acelaşi timp, oamenii sînt cei mai slabi de înger, cei mai dependenţi de confort şi de consum, cei mai puţin autonomi judecăţii lor, cei mai gregari şi servili din istoria umanităţii ( Omul recent, Ed. Humanitas, 2001). La rîndul său, Cristian-Marcel Felea ("Războiul şi pacea în vremea omului modern", Intelligence, nr.18, octombrie/decembrie 2010, pag.5) remarca: "Dorinţele... erotice sînt astăzi cele ce-l caracterizează în mod deosebit pe omul recent, şi nu eroismul, cavalerismul ori credinţa nestrămutată de altă dată"! Omul recent a descoperit războiul-spectacol.! Conflictul divertisment, la care participă în direct la TV, care îl captivează în primele momente şi-l nelinişteşte, dar pe care îl împarte cu căutarea eroinelor sexy şi rele care-i dau senzaţia de siguranţă şi confort. După o jumătate de secol de bunăstare, omul modern european are o relaţie contractuală cu statul său în care principala sa cerinţă este asigurarea bunăstării (aflată şi în Constituţia României!) şi a principalului mod de a o consuma: divertismentul. Din păcate, vorbim despre un nou mod de a trăii războiul, dar şi pacea. Lumea pe care o ştiam, s-a sfîrşit!
Războiul, ca şi pacea, reprezintă forme de echilibrare a tensiunilor sociale. Dar şi de redistribuire de capital şi influenţă. Michael T. Klare scria în "The Geography of Conflict"(Foreign Affairs, vol.80, nr.3 din mai/iunie 2001, pp.49-61) că războaiele secolului 21 vor fi pentru resurse, într-o lume care bifează 7,5 miliarde de locuitori şi o foame crescută de resurse de oricefel! Purtate pentru controlul marilor resurse de petrol şi gaze din zone precum Golful Persic, bazinul Mării Caspice, din nou Marea Mediterană, cu Syria în prim-plan!, Marea Chinei de Sud, Algeria, Angola, Ciad, Columbia, Indonezia, Nigeria, Sudan şi Venezuela, alocarea rezervelor limitate de apă ale unor rîuri vitale - Nil, Iordan, Tigru, Eufrat, Indus - care traversează mai multe ţări, sau pentru monopolul exportului unor materii prime (cherestea) şi minerale (diamante sau nikel) valoroase - în Africa şi SE Asiei - alcătuiesc o nouă geografie a conflictelor, de care trebuie să ţinem seama atunci cînd ne programăm vacanţele şi, de ce nu, viaţa, în următorii ani. Sudul sărac, tînăr şi numeros va migra spre nordul bogat, bătrîn şi tot mai puţin, iscînd inevitabile confruntări. Urbanizarea va genera o nouă organizare a conflictelor, crizele tot mai numeroase - menite doar să re-organizeze resursele - ne vor afecta în valuri, iar războaiele de nişă, provocate pentru a preveni războaie generalizate, se vor înmulţii. Dinamica tensiunilor economice şi militare, în următorii ani, se focalizează pe China, Orientul Mijlociu şi Iran, în timp ce o probabilă construcţie militară a Uniunii Europene va rămîne blocată pe continent, în proiectele statale prost gestionate, gen Bosnia şi Kosovo! Noua frontieră a securităţii internaţionale va muta tot mai mult accentul de pe armatele naţionale pe cele private, într-o lume în care ameninţările nu mai sînt de masă, care să necesite utilizarea unor armate populare, iar monopolul statului asupra violenţei fizice nu mai există.
Sigur, tot acest tablou poate părea de neînţeles pentru societatea europeană şi chiar românească, despre care Patapievici spunea că este cea mai bine hrănită, cea mai prosperă, cea mai liberă din cîte a cunoscut umanitatea. În acelaşi timp, oamenii sînt cei mai slabi de înger, cei mai dependenţi de confort şi de consum, cei mai puţin autonomi judecăţii lor, cei mai gregari şi servili din istoria umanităţii ( Omul recent, Ed. Humanitas, 2001). La rîndul său, Cristian-Marcel Felea ("Războiul şi pacea în vremea omului modern", Intelligence, nr.18, octombrie/decembrie 2010, pag.5) remarca: "Dorinţele... erotice sînt astăzi cele ce-l caracterizează în mod deosebit pe omul recent, şi nu eroismul, cavalerismul ori credinţa nestrămutată de altă dată"! Omul recent a descoperit războiul-spectacol.! Conflictul divertisment, la care participă în direct la TV, care îl captivează în primele momente şi-l nelinişteşte, dar pe care îl împarte cu căutarea eroinelor sexy şi rele care-i dau senzaţia de siguranţă şi confort. După o jumătate de secol de bunăstare, omul modern european are o relaţie contractuală cu statul său în care principala sa cerinţă este asigurarea bunăstării (aflată şi în Constituţia României!) şi a principalului mod de a o consuma: divertismentul. Din păcate, vorbim despre un nou mod de a trăii războiul, dar şi pacea. Lumea pe care o ştiam, s-a sfîrşit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu