Se pare că 20 dintre membrii unităţii de elită SEAL care l-a ucis pe liderul al-Qaida Osama ben Laden figurează printre cei 31 de militari americani morţi în Afganistan, în noaptea de vineri spre sâmbătă, după doborârea elicopterului lor de către talibani. Aceasta, potrivit Sky News, preluat de MEDIAFAX. Membrii SEAL Team Six erau transportaţi cu elicopterul de un echipaj al Regimentului 160 de Operaţiuni Speciale al Aviaţiei, potrivit unor oficiali americani. Dacă nu este doar o coincidenţă, sau "o consecinţă a blestemului lui Bin Ladden", atacul reprezintă o confirmare a raportului întocmit de ICG despre Afganistan.
In raportul “Asistenţă şi conflict în Afganistan” al International Crisis Group publicat recent se arata ca la un deceniu de la atentatele din 11 septembrie 2001, eforturile din Afganistan nu au reuşit să stabilizeze această ţară, ce va ceda dacă asistenţa internaţională nu va fi reevaluată.
- strategiile s-au concentrat prea mult pe obiective militare şi nu au acordat suficientă atenţie dezvoltării – de exemplu strategia militară contrainsurgenţă adoptată în 2009, ce prevedea o suplimentare a trupelor pentru a contracara extinderea influenţei talibanilor, nu a dus la un Afganistan stabil din punct de vedere politic sau viabil din punct de vedere economic;
- nu există posibilitatea ca asistenţa internaţională pentru forţele de securitate afgane să stabilizeze ţara în următorii trei ani în cazul în care nu vor exista schimbări semnificative în strategiile, priorităţile şi programele internaţionale – in condiţiile în care comunitatea internaţională intenţionează să predea sarcina asigurării securităţii afganilor şi să retragă toate forţele străine până la sfârşitul lui 2014;
- statul afgan nu va fi, în 2015, în poziţia de a oferi servicii de bază cetăţenilor săi, ceea ce va submina şi mai mult stabilitatea internă;
- in pofida asistenţei umanitare şi pentru dezvoltare în valoare de miliarde de dolari şi a suplimentării personalului civil, pe lângă cea a trupelor, eforturile s-au concentrat prea mult pe obţinerea de rezultate rapide;
- Raportul detaliază programe de asistenţă prost planificate, care au vizat progrese privind obiectivele militare pe termen scurt împotriva talibanilor, în loc să construiască o guvernare bună şi instituţii puternice, care să garanteze securitatea şi să ofere serviciile de bază populaţiei;
- o mare parte din ajutor nu ajunge de la guvernul central la nivelul provinciilor sau districtelor. Programele nu includ nici asistenţa, nici monitorizarea oficialilor locali afgani, pentru a asigura că acoperă nevoile populaţiei şi sunt subminate de corupţia de la Kabul. Ceea ce înseamnă că autorităţile locale nu obţin capacitatea sau mijloacele de a menţine proiectele în derulare pe termen lung;
- impactul asistenţei internaţionale va rămâne limitat dacă donatorii, în special cel mai mare dintre ei, SUA, nu vor pune capăt subordonării programelor faţă de obiectivele de contrainsurgenţă, nu vor dezvolta mecanisme mai bune pentru a monitoriza implementarea, nu se vor adresa în mod adecvat corupţiei şi risipirii fondurilor de asistenţă şi nu se vor asigura că şi comunităţile care o primesc identifică nevoile şi trasează politici de asistenţă;
- insurgenţa se extinde în zone care erau considerate sigure, ceea ce poate afecta livrarea de ajutor umanitar şi submina reconstrucţia şi dezvoltarea.
- o retragere precipitată “şi planuri prost concepute de către SUA şi aliaţii lor de reconciliere cu insurgenţa ar putea ameninţa câştiguri ca cele care au fost obţinute în educaţie, sănătate şi drepturile femeilor după îndepărtarea de la putere a talibanilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu