La 11 mai 2011, un cutremur cu magnitudinea de 5,1, al cărui epicentru s-a situat foarte aproape de suprafaţa terestră, la doar trei kilometri adâncime, a ucis nouă persoane şi a rănit alte aproximativ 130, la Lorca. Aproximativ 15.000 de persoane au rămas fără locuinţe după seism, care a avariat aproximativ 12% dintre clădirile din acest oraş cu un patrimoniu bogat.
Cu scopul de a înţelege mai bine acest fenomen, Pablo Gonzalez, de la Departamentul pentru Ştiinţe terestre din cadrul Universităţii West Ontario (Canada), şi colegi ai său au analizat prin intermediul radarului deformarea solului cauzată de cutremur.
Ei au descoperit că seismul provenea de la un sistem de falii de la Alhama, în Murcia. Mai precis, simularea care a rezltat din datele lor arată că cea mai importantă parte a puterii cutremurului a fost eliberată de către o alunecare cu doar 20 de centimetri a unui segment al faliilor, cu o lungime de trei kilometri şi o lăţime de doi kilometri.
Însă această ruptură s-a produs la doar trei kilometri adâncime, excepţional de aproape de suprafaţă, lucru care explică amploarea distugerilor provocate la Lorca.
De ce este vorba despre un seism atât de excepţional? Pablo Gonzalez şi echipa sa au descoperit că pânza freatică a bazinului Alto Guadalentin, un râu vecin, a scăzut cu aproximativ 250 de metri în perioada 1960-2010, din cauza extragerii apei de către om.
O simulare informatică sugerează că această scădere a pânzei de apă a condus la ruperea unei părţi a scoarţei terestre în apropiere de sistemul de falii Alhama de la Murcia, potrivit acestui studiu publicat în revista Nature Geoscience.
Această ruptură a provocat o "reacţie elastică" a scoarţei, care a accentuat presiunea asupra faliei, aducând-o aproape de punctul de ruptură.
"Rezultatele noastre implică (faptul) că activităţile umane pot influenţa modul şi momentul în care se produc cutremurele", subliniază autorii.
Într-un comentariu separat, geologul Jean-Philippe Avouac, de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech), apreciază că extragerea apei pentru nevoi umane probabil că a accelerat foarte mult un proces natural, dar că nu a fost suficientă pentru ca ea singură să declanşeze mişcarea telurică.
Avouac îndeamnă totuşi la cea mai mare prudenţă în vederea evitării unor pertubări la nivelul subsolului, în special în privinţa unor proiecte de stocare de dioxid de carbon în subteran, care ar afecta volume imense de scoarţă.
"Ştim cum să declanşăm cutremure, dar suntem încă departe de a fi capabili să le controlăm", subliniază el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu