Înaltul Decret Regal nr. 468 este considerat actul de naştere al Protectiei Civile din România, în fiecare an la 28 februarie sărbătorindu-se ZIUA PROTECŢIEI CIVILE. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), în cadrul căruia funcţionează această structură militară, a fost înfiinţat la 15 decembrie 2004, conform H.G.R. 1490 din anul 2004, modificată şi completată de H.G.R. 1514 din anul 2005, prin fuziunea Comandamentului Protecţiei Civile şi Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari, ca unitate subordonată Ministerului Administraţiei şi Internelor. Deşi intenţia a fost una motivată, orgoliile la nivelul structurilor de comandă dintre cele două organisme militare au generat disfuncţionalităţi, de multe ori, la nivelul inspectoratelor nou create. La nivel naţional IGSU coordonează toate organizaţiile implicate în managementul situaţiilor de urgenţă, în concordanţă cu reglementările internaţionale. Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă se înfiinţează, se organizează şi funcţionează pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, asigurarea şi coordonarea resurselor umane, materiale, financiare şi de altă natură necesare restabilirii stării de normalitate. Conform acestei definiţii, IGSU se află, impropriu, sub comanda Ministerului de Interne, o structură măcinată de interese şi orgolii care doar frînează activitatea de protecţie civilă şi salvare a populaţiei. Ultima "dovadă" în acest sens, o reprezintă şi informaţia "pe surse" privitoare la numărul disponibilizaţilor din sistem, 3000 din cei 8000 total minister, deşi IGSU funcţionează ÎN TOATE JUDEŢELE cu maxim 75% din necesarul de personal!
În cadrul Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC), IGSU participă la reuniunile Înaltului Comitet de Planificare a Urgenţelor Civile (SCEPC/NATO) şi ale Comitetului de Protecţie Civilă (CPC). Prin reprezentanţii prezenţi la şedintele secretariatului CPC al NATO şi ale grupurilor de lucru pe problematica infrastructurii critice şi a celor de experţi, a fost menţinută o legatură permanentă cu structurile similare de protecţie civilă ale ţărilor participante. Capacitatea de adaptare a sistemului din ţara noastră la condiţiile impuse de către Alianţa Nord-Atlantică a fost demonstrată pe timpul participării la activităţi de pregătire în comun, la constituirea unor forţe multinaţionale, de sprijin şi asistenţă umanitară în caz de dezastre, în diferite zone ale globului. Structuri de comandă şi de intervenţie au participat la misiuni reale în Albania, Bosnia-Herţegovina, Somalia, Angola, Moldova şi Turcia (la acţiunile de căutare-salvare, urmare a cutremurelor devastatoare din august şi noiembrie 1999), alaturîndu-se altor forţe similare din state cu experienţă şi tradiţie în domeniu.
12 sînt atribuţiile protecţiei civile: 1. identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale şi tehnologice de pe teritoriul României; 2. culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la protecţia civilă; 3. informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, obligaţiile ce îi revin şi modul de acţiune pe timpul situaţiei de urgenţă; 4. organizarea şi asigurarea stării de operativitate şi a capacităţii de intervenţie optime a serviciilor pentru situaţii de urgenţă şi a celorlalte organisme specializate cu atribuţii în domeniu; 5. înştiinţarea autorităţilor publice şi alarmarea populaţiei în situaţiile de urgenţă; 6. protecţia populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi arhivistice, precum şi a mediului împotriva efectelor dezastrelor şi ale conflictelor armate; 7. asigurarea condiţiilor minime de supravieţuire a populaţiei în situaţii de urgenţă sau de conflict armat; 8. organizarea şi executarea intervenţiei operative pentru reducerea pierderilor de vieţi omeneşti, limitarea şi înlăturarea efectelor situaţiilor de urgenţă civilă şi pentru reabilitarea utilităţilor publice afectate; 9. limitarea şi înlăturarea efectelor dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate; 10. asanarea şi neutralizarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată din timpul conflictelor militare; 11. participarea la misiuni internaţionale specifice; 12. constituirea rezervelor de resurse financiare şi tehnico-materiale specifice în situaţii de urgenţă sau de conflict armat. Slăbirea sau subdimensionarea unui astfel de organism este o dovadă de prostie şi inconştienţă din partea oricărui ministru de interne, iar acceptarea unui astfel de "plan de restructurare a ministerului" - fără ca ministrul să fie executat pe loc, în cap, cu un 7,62! - este o dovadă de trădare din partea Preşedintelui Ţării!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu