Mass-media este focusată pe scandalul de agresiune sexuală în care este implicat şeful FMI, pe faptul că el rămîne în închisoare încă o săptămînă, pe acest fundal, moneda euro făcînd volte halucinante de ebrietate. Presa europeană este sfîşiată între renunţarea la euro şi reintroducerea controalelor la frontierele interne, ruşii o ţin leaura cu scutul anti-rachetă instalat la Deveselu, iar presa românească, evident, este profund marcată de "cei trei tripleţi" ai Nicoletei Luciu, între sînii căreia Emil Boc nici nu mai contează în funcţia de premier! Adevărata ştire a zilei vine din ADEVĂRUL: "Forţa ce va putea interveni atît în cazul unor eventuale proteste din EAU, cît şi în alte state arabe, va fi pusă de punct de fostul proprietar al firmei americane de securitate privată Blackwater". Această ştire, şi evenimentul în sine!, umbrite de marasmele continentale, reprezintă naşterea viitorului. Un viitor despre care se vorbeşte deschis încă din 2004: o armată de contractori care să acţioneze pe post de "căşti albastre", sub mandat ONU. Sigur, subiectul e interesant, pentru mine, deoarece, am scris-o de nenumărate ori, personal cred că episodul armatelor naţionale este doar o mică paranteză în istoria militară a armatelor private, iar Noua Lume care se naşte sub ochii noştri are nevoie de o Nouă Securitate, iar aceste PMC-uri sînt structurile cele mai pregătite să ofere baza securităţii noilor entităţi ce se vor creea, mai ales acum, cînd în fiecare zi Armata Naţională este ameninţată cu decimarea administrativă, la fel şi jandarmii, pompierii sau alţi lucrători ai sectorului naţional de securitate! Secolul XXI este marcat de transformări profunde ale mediului de securitate. Lumea devine tot mai complexă şi interdependentă.
"Adevărul" scrie că toamna trecută, mai mulţi cetăţeni columbieni au aterizat pe aeroportul din Abu Dhabi. Spuneau că sînt muncitori în construcţii. De fapt erau militari, membri ai unei armate de mercenari, creată de Erik Prince, fostul proprietar miliardar al faimoasei firme de securitate Balckwater. Prince, care a renunţat la firma lui după procesele din SUA, a fost angajat de prinţul moştenitor al emiratului Abu Dhabi, şeicul Mohamed bin Zayed al-Nahyan, un vechi prieten de-al lui, să organizeze un batalion de mercenari străini pentru Emiratele Arabe Unite, a relatat cotidianul „The New York Times", pe baza declaraţiilor foştilor angajaţi ai proiectului şi ale unor oficialităţi americane. Batalionul urmează să desfăşoare operaţiuni speciale înăuntrul sau în afara ţării, să apere conductele de petrol şi zgîrie-norii de atacuri teroriste, dar şi să înăbuşe revolte interne. Trupele ar putea fi folosite în cazul în care Emiratele se vor confrunta cu revolte în taberele de muncă unde sînt concentraţi muncitori străini sau cu demonstraţii prodemocraţie ca cele care au cuprins lumea arabă în acest an. Documentele descriu sarcinile posibile ale batalionului - "strîngere de informaţii, combaterea gherilei urbane, asigurarea securităţii materialelor nucleare şi radioactive, misiuni umanitare şi operaţiuni speciale pentru a distruge perosnalul şi echipamentul duşmanului.
Liderii EAU, nemulţumiţi de pregătirea militarilor lor, speră că aceste forţe vor putea contracara şi o eventuală agresiune iraniană. Tabăra de antrenament este situată în oraşul militar Zayed, o bază din Emirate, ascunsă în spatele unor ziduri de beton şi sărmă ghimpată. Agenţii de securitate provin din Columbia, Africa de Sud şi alte ţări, dar nu musulmani (directivă specială a lui Prince, întrucît nu li sepoate cere musulmanilor să-şi omoare fraţii). Vor fi antrenaţi de militari americani pensionaţi şi veterani din unităţi operaţionale speciale germane şi britanice, precum şi din Legiunea străină franceză, susţin foşti angajaţi şi oficialităţi americane. Deşi SUA sînt privite cu suspiciune în zonă, EAU sînt aliatele Washingtonului şi, potrivit oficialităţilor americane, programul batalionului se bucură de un anumit sprijin din partea Americii. "Neavînd experienţă, este explicabil de ce ţările din Golf solicită ajutor din străinătate", a declarat o oficialitate a administraţiei Obama care avea informaţii despre organizarea batalionului. Totuşi, nu se ştie dacă proiectul este sprijinit oficial de SUA, mai ales că implicarea unor cetăţeni americani încalcă legile federale, dacă nu dispun de o autorizaţie din partea Departamentului de Stat.
PMC furnizează servicii mai degrabă pentru profit decît din raţiuni politice. PMC-urile sînt extrem de diferite ca mărime, mergînd de la mici firme de consultanţă (BIGroup) la corporaţii transnaţionale uriaşe (G4S). Deşi PMC au apărut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, schimbările geopolitice şi restructurarea forţelor armate din multe ţări ca urmare a încheierii Războiului Rece au determinat dezvoltarea rapidă a industriei militare private. Astăzi peste 150 de companii furnizează servicii în peste 50 de ţări. Companiile Private de Securitate şi-au dovedit superioritatea în sprijinul oferit în manipularea logistică diversă, în gestionarea riscurilor, în culegerea de informaţii în special pentrumisiuni de menţinere a păcii şi în reconstrucţie, operaţiuni post-conflict. Pentru Erik Prince este o încercare de a-şi reface imperiul în deşert, departe de procese sau investigaţii ale Congresului american. El a vîndut anul trecut Blackwater, dar acuzaţiile împotriva firmei au fost reluate în primăvară, patru angajaţi ai Blackwater fiind suspectaţi că ar fi ucis 17 civili iraqieni la Bagdad, în 2007. Prince şi-a creat o nouă companie, Reflect Responses, şi a obţinutde zeci de milioane pentru a apăra mai multe viitoare centrale atomice şi a oferi securitate în spaţiul virtual. El speră să cîştige miliarde de dolari prin crearea şi pregătirea pentru Emirate a altor batalioane compuse din mercentari latino-americani şi prin deschiderea unui complex uriaş unde societatea lui va putea antrena trupe pentru alte guverne. Pentru început, Prince a primit 21 de milioane de dolari. Crearea acestui batalion înseamnă pentru el transformarea unui vis în realitate deoarece încă pe vremea cînd conducea Blackwater a sperat că va putea crea o armată de închiriat, ce urma să fie desfăşurată în zone de criză din Africa, Asia şi Orientul Mijlociu.
Specialişti în probleme de securitate cred că eforturile lui Prince de a întări apărarea Emiratelor împotriva ameninţărilor ar aduce beneficii guvernului american care împărtăşeşte cu EAU preocupările privind influenţa iraniană crescîndă în regiune. Alţii sînt de părere că batalionul lui Prince este o primă "unitate" americană plasată în coasta lui Ahmadinejad. Termeni precum mercenari şi companii de securitate private (PSC) sînt folosiţi adesea pentru a desemna PMC. Pînă de curînd, erau numiţi mercenari actorii dintr-un conflict care sînt, în general, motivaţi de cîştigul personal. Termenul apare în unele tratate internaţionale, dar acestea au fost criticate pentru lipsă de acurateţe, deoarece se concentrează pe motivaţia acţiunilor, care este dificil de definit, şi nu pe acţiunile ca atare, iar prezenţa militarilor români în diferite teatre de operaţii, ca angajaţi ai Armatei Naţionale poate fi considerată ca atare! Jocul cererii şi ofertei, la sfîrşitul Războiului Rece, explică proliferarea CPS. Armatele au fost micşorate şi au dus la o disponibilitate de personal cu experienţă pentru contractorii privaţi (Avant, 2005, pp. 30-31), care, împreună cu foştii poliţişti,detectivi sau alte profesii implicate în aplicarea legii, şi foşti ofiţeri de intelligence, constituie, în mare măsură, "nucleul dur" de personal al PSC. Creşterea ponderii PSC în conflicte armate, sau în securitatea internă a unor state, mai ales după 11 septembrie 2001, face ca tiparele stabilite pentru această industrie să se lărgească, inclusiv în ceea ce priveşte unele funcţii considerate suverane, ale statului şi marchează o schimbare profundă în monopolul violenţei, ca un răspuns la cererea pieţei. n cazul statelor, aceste companii sînt deseori folosite pentru a compensa lipsa unei capacităţi naţionale, deci, cu precădere în noile entităţi statale apărute în ultimul timp, sau "autonomii". CMP furnizează servicii high-tech în domenii în care forţele armate nu îşi mai pot permite să instruiască personalul sau să ofere perspective atractive de avansare în carieră. În alte cazuri, PMC suplinesc o capacitate inexistentă. De exemplu, angajarea firmei israeliene Levdan i-a permis preşedintelui Republicii Congo-Brazzaville să creeze în 1994 o nouă forţă care a înlocuit unităţile militare fidele fostului preşedinte. Alte grupuri recurg la PMC pentru a-şi putea desfăşura activitatea în medii periculoase. PMC sînt potenţial utile ONU şi altor organizaţii internaţionale pentru că desfăşurarea lor ar stîrni mai puţine controverse politice decît decizia de a desfăşura trupe naţionale sub egida ONU. Această atitudine "civică" este valabilă şi în cazul "omului nou", dependent de fotoliu şi televizor, care "adoră" să lupte prin intermediul altcuiva!
Se pune întrebarea firească: sînt PMC-urile mai rentabile decît forţele armate regulate? Datele privind rentabilitatea acestora nu sînt concludente. Angajaţii PMC "costă" destul de mult; salariile standard variază între 400 şi 1000 de dolari pe zi. Cei care susţin că PMC sînt mai rentabile decît armatele permanente se bazează de obicei pe următoarele argumente: - PMC pot angaja persoane care sînt adesea mult mai prost plătite; - guvernele nu sînt nevoite să ofere CMP beneficii ascunse, cum ar fi pensiile, îngrijiri medicale, condiţii de trai etc., deoarece acestea sînt de obicei incluse în contract; - PMC oferă posibilitatea creşterii rapide a forţei militare fără costurile implicate de întreţinerea pe termen lung a capacităţii militare; şi prin faptul că îndeplinesc misiuni necombative esenţiale, CMP dau forţelor armate posibilitatea de a se concentra pe misiunile de bază. Pe de altă parte trebuie luate în considerare şi următoarele argumente: - angajaţii PMC sînt, adesea, instruiţi pe spezele statului, ca membri ai armatelor naţionale; cînd pleacă la posturi mai bine plătite din sectorul privat, această pregătire este, de fapt, o subsidiere a operaţiunilor PMC; - practicile curente de subcontractare, în care un contract trece pe la mai multe firme diferite, poate reduce substanţial eficienţa sau duce chiar la pierderi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu