Pe 20 ianuarie 2012, un soldat afgan, Abdul Sabor, a întors arma împotriva unor soldaţi francezi, omorând cinci dintre ei la baza militară din provincia Kapisa. Legăturile sale cu talibanii n-au fost niciodată dovedite, dar incidentul a dus la o surpriză extraordinară: la Paris, preşedintele Nicolas Sarkozy a evocat imediat retragerea anticipată a trupelor franceze combatante, pe care avea s-o stabilească pentru 2013, în loc de sfârşitul lui 2014, cum fusese prevăzut de NATO. În mai, succesorul său, Francois Hollande, o devansează pentru sfârşitul lui 2012.
Marţi, după zece luni de la atacul lui Abdul Sabor, Franţa a părăsit Kapisa, încheindu-şi oficial misiunea de luptă în Afganistan.
La sfârşitul unui ciclu început în 2007, când Sarkozy a decis trimiterea armatei franceze, până atunci cantonată în principal pentru menţinerea păcii la Kabul, un pic mai spre nord-est, în provincia Kapisa şi districtul vecin Surobi, la cererea americanilor care conduc forţa NATO /ISAF/.
Zona este o intersecţie strategică, mafiotă şi infiltrată cu insurgenţi talibani şi cu membri ai Hezb-e-Islami, urmaşi ai mujahedinilor antisovietici din anii ''80 ai secolului trecut, care încearcă să impună în regiune islamul lor conservator şi alergia lor viscerală la orice invazie străină.
În august 2008, la scurt timp după sosirea armatei franceze în Surobi, zece din soldaţii săi sunt ucişi într-o ambuscadă.
Soldaţii francezi ''nu cunoşteau terenul, în timp ce noi ştiam exact unde să le întindem capcana, ca şi sovieticii mai înainte'', a explicat pentru AFP ''Bilal'', fost mujahedin, în prezent taliban în Kapisa, unde el afirmă că are peste 200 de oameni ''disponibili'' în caz de nevoie.
Însărcinaţi cu vânarea rebelilor sub autoritatea americanilor - detestaţi de o parte a populaţiei afgane după 11 ani de conflict -, francezii se confruntă cu bombe artizanale, ambuscade şi atentate sinucigaşe.
Insurgenţii afirmă că dispun de o largă reţea de informatori, inclusiv, spun ei, prin intermediul unor soldaţi afgani care lucrează împreună cu ISAF, dar susţin în secret cruciada lor antioccidentală. ''Cel puţin în ce priveşte mişcarea franceză din Kapisa sau Surobi, noi eram informaţi'', au dat asigurări Bilal şi un înalt responsabil taliban în exil în Pakistan.
Referitor la kamikaze, ''sunăm la un număr special furnizat de comandamentul nostru central, care atrage candidaţi la titlul de martir. Nu se ştie nimic despre ei, dar ei sunt arma noastră fatală'', relatează AFP.
Numărul de morţi francezi creşte: 3 în 2007, 11 în 2008 şi 2009, 16 în 2010, apoi 26, an record, în 2011, majoritatea în Kapisa.
În afară de actele gherilei, insurgenţii - 250 în iarnă, 500 în vară, potrivit armatei afgane - nu sunt în poziţia de a le contesta celor circa 2.500 de francezi autoritatea asupra acestor zone.
Dar, la Paris, puterea politică doreşte să evite baia de sânge şi reflectează la o posibilă retragere anticipată, pe care unii gradaţi o consideră totuşi riscantă şi care reprezintă printre altele, în aceste timpuri de criză, o economie substanţială, deoarece misiunea afgană a costat 500 milioane de euro în 2012.
După un atentat sinucigaş fatal soldat cu moartea a cinci soldaţi francezi pe 13 iulie 2011, un consemn este dat francezilor ''de a nu mai merge în misiune pe fundul văilor''. Începând din toamna aceluiaşi an, ''ei n-au mai ieşit decât rar din bazele lor'', a afirmat Bilal.
Dar pericolul pune stăpânire şi pe interiorul bazelor, odată cu înmulţirea atacurilor din partea unor soldaţi şi poliţişti afgani împotriva celor de la ISAF, care admite că unii dintre atacatori sunt trimişi de talibani. ''Îi contactăm chiar pe soldaţii despre care credem că sunt capabili să întreprindă aceste atacuri'', afirmă talibanul Bilal.
Armata franceză dă asigurări la rândul său că nu suspectează nici o infiltrare de rebeli, dar unele fapte recente sunt tulburătoare. Pe 9 iunie, patru soldaţi francezi au fost ucişi de un kamikaze foarte bine informat care i-a luat din plin chiar la ieşirea vehiculului lor când abia se opriseră într-un sat din Kapisa.
Francezii sunt încă angajaţi în proiecte de dezvoltare civilă în Kapisa până în 2016. În pofida ''poverii grele'' din ultimii ani, rebelii nu exclud însă acceptarea prezenţei lor într-o zi în zonă. Dar va trebui ca ei să revină fără arme şi fără să fie legaţi de americani sau alţii, avertizează Ghairat Baheer, purtătorul de cuvânt al Hezb-e-Islami.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu