OFICIUL NAŢIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

Păstrarea memoriei celor căzuţi pentru ţară, amenajarea, protejarea şi conservarea mormintelor şi monumentelor dedicate acestora reprezintă o datorie sacră a fiecărui stat, dar şi o obligaţie ce decurge din convenţiile şi tratatele internaţionale.

            La peste 60 de ani de la încheierea ultimei conflagraţii mondiale, foştii beligeranţi încă încearcă să afle cum au fost deţinuţi proprii militari căzuţi în prizonierat, în ce condiţii au decedat unii dintre aceştia, unde le sunt mormintele.

România – ca urmare a asumării normelor dreptului internaţional umanitar stabilite prin Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 cu privire la protecţia victimelor de război şi prin Protocoalele adiţionale ale acestora din 8 iunie 1977, dar şi a conştientizării obligaţiilor statului şi societăţii civile privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale – s-a aliniat la standardele europene în domeniul ocrotirii mormintelor de război prin înfiinţarea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

Ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale – în subordinea Ministerului Apărării Naţionale – Oficiul are scopul de a elabora şi asigura aplicarea strategiei şi politicilor în domeniul mormintelor şi operelor comemorative de război.

Prin înfiinţarea Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, în anul 2004, s-a deschis o nouă etapă în procesul de păstrare şi cultivare a memoriei eroilor întrucât, aşa cum a afirmat Nicolae Iorga, „Neamul devine etern prin cultul eroilor“.

            1. Problematica mormintelor şi operelor comemorative de război

Secolele XIX – XX au fost marcate de ample confruntări militare la nivel european şi mondial, în care a fost angajat un număr impresionant de state, în cadrul unor alianţe şi coaliţii politico-militare.

România, aflată într-o poziţie geopolitică şi geostrategică de interes pentru imperiile europene şi alianţele realizate la un anumit moment dat, în acord cu interesele sale naţionale, a participat la confruntările militare majore desfăşurate în perioada 1877 – 1945 (Războiul de Independenţă, Al Doilea Război Balcanic, Primul Război Mondial şi Al Doilea Război Mondial). Armata română a luat parte la confruntări militare desfăşurate pe teritoriul naţional şi în afara acestuia, înregistrând pierderi însemnate, generate de factori obiectivi şi subiectivi, estimate la peste 1,4 milioane de morţi, răniţi şi dispăruţi.

1.1. Morminte şi opere comemorative de război româneşti în străinătate

Militarii români morţi în războaie sau din cauza acestora au fost înmormântaţi pe teritoriul naţional a 31 (treizeci şi unu) de state din Europa şi Asia. Până în prezent, au fost identificaţi 132.659 de eroi români, decedaţi în timpul luptelor, în spitale sau în prizonierat, înmormântaţi în 2.994 locuri de înhumare. Pe baza informaţiilor din fondurile arhivistice, a bibliografiei studiate şi a cercetării de teren, pe teritoriul a 16 (şaisprezece) state, în 187 de localităţi, au fost identificate 208 opere comemorative de război ridicate în memoria eroilor români .

Până în prezent, România a încheiat Acorduri interguvernamentale în domeniul mormintelor şi operelor comemorative de război cu Republica Federală Germania (Bonn, 1996), Federaţia Rusă (Bucureşti, 2005), Republica Slovacă (Bratislava, 2006) şi Republica Ungară (Bucureşti, 2008).

Cea mai mare şi reprezentativă necropolă de război românească de peste hotare este Cimitirul de onoare al eroilor români din Zvolen (Slovacia), declarat monument cultural, în anul 1963, de către autorităţile slovace abilitate. În Cimitirul militar centralizator din Zvolen au fost înhumaţi 10.384 de eroi români decedaţi în luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei, în perioada decembrie 1944 – 12 mai 1945. De asemenea, locuri de înhumare a eroilor români decedaţi peste hotare, având un număr semnificativ de militari înhumaţi sunt în

Cehia, Bulgaria, Franţa,

BUDAPESTA

Austria, Ungaria

ŢIGANCA

,Ucraina şi Republica Moldova.

O situaţie aparte o reprezintă locurile de înhumare a eroilor români decedaţi în timpul Campaniei de Est, pe teritoriul actual al Federaţiei Ruse. Până în prezent, au fost identificate în fondurile arhivistice date care atestă că un număr de 22.354 militari români au murit pe teritoriul actual al Federaţiei Ruse, în Al Doilea Război Mondial, din care 6.202 în timpul operaţiilor militare, iar 16.152 în prizonierat. Osemintele acestora se află în 406 locuri de înhumare (148 pentru cei decedaţi pe câmpul de luptă şi 258 pentru cei decedaţi în lagărele şi spitalele speciale ale N.K.V.D).

Marcarea locurilor de înhumare a eroilor români în Federaţia Rusă s-a situat printre priorităţile Oficiului, însă abia după anul 2007 – în concordanţă cu prevederile Acordului interguvernamental româno-rus privind regimul juridic al mormintelor şi operelor comemorative de război – s-au putut concretiza 8 (opt) proiecte de marcare cu monumente comemorative a unor locuri de înhumare a militarilor români morţi în prizonierat (Liublino, Taliţî, Krasnogorsk, Kameşkovo, Oranki, Lejnevo, Tuma şi Astrahan).

Printre priorităţile Oficiului, în anii următori, se numără şi marcarea unor locuri de înhumare a eroilor români care au murit în timpul operaţiilor militare, cu atât mai mult cu cât, în prezent, nu se mai păstrează în teren niciun astfel de cimitir.

            1.2. Morminte şi opere comemorative de război româneşti şi străine în România

Pierderile mari înregistrate în confruntările militare, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au determinat statele şi organizaţiile internaţionale să convină asupra realizării şi întreţinerii mormintelor de război, cinstirii memoriei eroilor şi realizării unor memoriale şi opere comemorative de război, de regulă, la locul desfăşurării luptelor sau acolo unde acestea puteau să aibă un impact mai amplu asupra comunităţii locale şi nu numai.

            În baza celor convenite, pe teritoriul statelor beligerante s-au desfăşurat ample activităţi pentru identificarea locurilor de înhumare a eroilor şi centralizarea osemintelor în mausolee, osuare, cimitire şi parcele de onoare.

            Pe teritoriul ţării noastre sunt numeroase cimitire, în care sunt înmormântaţi militari din 18 (optsprezece) state, morţi în luptă sau în prizonierat. Până în prezent, au fost identificate 2.458 de morminte/cimitire de război româneşti şi străine situate în Bucureşti şi pe teritoriul unor localităţi din toate judeţele ţării .

           

În ceea ce priveşte evidenţa locurilor de înhumare străine au fost identificate date pentru 147.805 de militari, de diferite naţionalităţi, înmormântaţi în 1.008 localităţi. Unul dintre cele mai semnificative locuri de înhumare, din această categorie, este Cimitirul Internaţional de Onoare „Mircea cel Bătrân” de la Mircea Vodă Gară (judeţul Constanţa) în care îşi dorm somnul de veci 5.306 militari bulgari, germani, ruşi, austrieci, sârbi, polonezi şi români. Cimitire de onoare reprezentative ale militarilor străini sunt şi în municipiul Bucureşti (Cimitirul de onoare al eroilor italieni, Ghencea, 1600 militari şi Cimitirul Pro-Patria, 4.414 militari germani, austrieci, ungari, bulgari, ruşi, sârbi).

            Urmare a activităţii desfăşurate în cadrul Oficiului, de la înfiinţare şi până în prezent, au fost identificate, analizate şi sintetizate, în documentare, fişe de evidenţă provizorii şi situaţii statistice, date privind mormintele şi operele comemorative de război româneşti din ţară şi străinătate. Astfel, pe teritoriul României, în 1.102 localităţi au fost înhumaţi 152.045 de militari români.

O categorie importantă a necropolelor de război, în care şi-au găsit odihna veşnică zeci de mii de militari români căzuţi în Primul Război Mondial o reprezintă mausoleele. Cele mai importante mausolee sunt la Mărăşeşti, Mărăşti, Soveja şi Focşani (judeţul Vrancea), Oituz (judeţul Bacău), Topliţa (judeţul Harghita), Giurgiu (judeţul Giurgiu), Mateiaş (judeţul Argeş), Comana (judeţul Giurgiu) şi Odorheiu-Secuiesc (judeţul Harghita).

Zecile de mii de militari români decedaţi în timpul celor două conflagraţii mondiale au fost înhumaţi în cimitire/parcele de onoare, osuare şi morminte comune/individuale răspândite pe întreg teritoriul ţării. Dintre cele mai reprezentative cimitire de onoare româneşti le menţionăm pe cele de la Oarba de Mureş (judeţul Mureş, aprox. 11.000 de militari), Bucureşti (Cimitirul Militar Ghencea, 2.520 militari) şi Galaţi (Cimitirul Eternitatea, 1.343 militari).

Sacrificiul militarilor români, şi nu numai, a fost cinstit şi evocat în multiple forme şi modalităţi, printre care şi un mare număr de monumente comemorative, întrucât „Monumentele sunt istoria vie a neamului“ (Nicolae Iorga).

Începând cu anul 1878, pe teritoriul României au fost realizate 5.887 de opere comemorative de război, în memoria eroilor români şi străini, amplasate în peste 3.300 de localităţi. Dintre acestea, 4.984 au fost ridicate în memoria eroilor români, iar 903 dedicate militarilor din armatele beligerante.

 

FOCUS  nr. 22