Evoluţie 'îngrijorătoare' a traficului de fiinţe umane în Europa de Sud-Est

Bucureşti, 9 nov /Agerpres/ - Traficul de fiinţe umane cunoaşte o evoluţie 'îngrijorătoare' în Europa de Sud-Est, prin amplificarea tuturor formelor de exploatare şi în special a celor asupra minorilor, au afirmat experţi reuniţi joi şi vineri la Bucureşti, relatează AFP.

'Are loc o amplificare a traficului şi nu doar pentru exploatare sexuală', a declarat reprezentanta specială pentru acest dosar a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), Maria-Grazia Giammarinaro.

Un număr tot mai mare de bărbaţi, femei şi în special de adolescenţi şi copii originari din ţările din Balcani, Republica Moldova sau Ucraina sunt victime ale reţelelor care îi forţează să se prostitueze, să lucreze ca sclavi, să cerşească sau să comită infracţiuni.

Destinaţia lor: 'vechea Europă', în Vest, dar şi în Rusia, Turcia, Cipru, precum şi în zonele turistice din jurul Mării Negre - România, Bulgaria - şi al Mării Adriatice - Croaţia şi Muntenegru.

'În 2011, principalele ţări de destinaţie pentru victimele ucrainene au fost Rusia şi Polonia', potrivit Elizavetei Stepanu, din partea Centrului internaţional pentru drepturile femeilor din Ucraina.

'Fenomenul traficului de persoane în Europa de Sud-Est este îngrijorător deoarece exploatarea minorilor este în creştere. Reţelele se focalizează pe cele mai vulnerabile persoane', a precizat pentru AFP Eric Panloup, consilier regional pentru Franţa în materie de luptă împotriva traficului de fiinţe umane în Europa de Sud-Est.

Victimele sunt obligate să se prostitueze, să fure sau să cerşească, a subliniat acest jandarm francez care a activat în 16 ţări din regiune.

În România, majoritatea femeilor identificate ca victime ale traficului în 2011 aveau 16 ani, conform cifrelor oficiale. Este totuşi dificil de oferit cifre exacte privind numărul de victime din cauza caracterului clandestin al acestor activităţi, dar şi a practicilor diferite în Europa pentru a contabiliza aceste cazuri.

În Franţa, 60 de anchete pentru trafic de fiinţe umane au fost deschise din 2004, şi numai două s-au încheiat prin condamnări, a subliniat Patrick Hauvuy, director al ALC, o structură care oferă cazare victimelor.

Şi alte cazuri au făcut totodată obiectul unor procese în instanţă, însă sub încadrări diferite, precum proxenetism şi sclavie.

Actorii de pe teren reuniţi la această conferinţă organizată de Franţa şi România au totuşi o poziţie oficială: fenomenul este în creştere.

Pentru a-l combate, nu trebuie mizat doar pe pedepse şi pe colaborarea între serviciile de poliţie din diferite ţări, chiar dacă aceasta este crucială, aşa cum o dovedeşte experienţa echipelor comune de anchetă între Franţa şi România.

'Lupta împotriva traficului nu se poate dispensa de cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale, deoarece asistenţa şi protecţia victimelor sunt cruciale', a subliniat Panloup.

Prezente pe teren, organizaţiile neguvernamentale stabilesc primele contacte de încredere cu victimele, primul pas pentru a pune capăt exploatării.

Aceste organizaţii sunt cele care, în unele state din Europa de Sud-Est unde statul nu are capacitatea de a interveni, le ajută pe victime pentru a se readapta - un parcurs care poate dura ani.

Numai o persoană aflată sub protecţie va accepta eventual să depună mărturie împotriva celor care au exploatat-o.

Prevenţia este de asemenea crucială dar dificilă într-o parte a Europei care suferă de sărăcie, de un acces inegal la educaţie şi la piaţa muncii, precum şi de o lipsă de cultură democratică, a afirmat Marian Tutilescu, secretar de stat în Ministerul român de Interne.

Această vulnerabilitate a fost accentuată de criza economică. 'Ne temem ca cetăţenii Republicii Moldova care lucrează în Europa de Vest să nu-şi piardă locul de muncă şi să cadă victime reţelelor de exploatare', a spus Ecaterina Berejan, din partea Comitetului naţional de luptă împotriva traficului de fiinţe umane din R. Moldova, cea mai săracă ţară din Europa, de unde sunt recrutate numeroase victime.

'Posterele de atenţionare sunt bune, însă ce putem face în ghetouri atunci când există familii cu un venit lunar de abia 50 de euro şi când o fată care pleacă să se prostitueze câştigă 200 de euro pe zi?', s-a întrebat şi Valeriu Nicolae, care lucrează într-un cartier defavorizat din Bucureşti. 'Ce se poate face pentru a împiedica traficul atunci când nu există nimic pentru a stimula crearea de locuri de muncă în aceste zone sau pentru a oferi o alternativă?', a mai declarat el.